sâmbătă, 21 septembrie 2024

RGT Seciu 2024


Boldesti Scaieni ora 9.30 ploua absolut torential incat nu imi dau seama cum m-as putea mobiliza sa ies din masina si sa ma pregatesc pentru start. Numai o minune pare ca ar putea opri deluviul acesta...Cu siguranta rotile mele de carbon si franele pe saboti sunt cea mai proasta alegere pentru conditiile din teren, dar lenea a fost mare si cum inca mai avem o luna de dat in fata, parca nu se merita bataia de cap de a schimba rotile. Stiu inca de acasa ca asta va avea un pret in cursa (respectiv coborarea), iar ploaia de la 9.30 nu face decat sa complice si mai tare datele problemei.

La Seciu e liniste. Concurentii si voluntarii stau adapostiti pe la corturi. Asteptam si noi o pauza de ploaie, cat sa ne luam numerele si sa ne pregatim. In mai putin de 30 minute sunt pe bicicleta si pedalez spre start. 
Pe mine RGT m-a castigat de ceva vreme, cu cursa separata a fetelor

Ploaia reincepe fix la startul fetelor si in 5 minute din picurii mari, incepe o ploaie sanatoasa.  Dar de acum nu mai conteaza. Bicicleta ma ajuta, picioarele sunt la locul lor si eu duc trena fredonand in gand "ploua torential si ne plimbam prin...camp". Aveam de ales intre a merge in fata sau a face dus pana la urcarea spre crama si parca ma simt mai bine in fata...

Imi place cum se scurge platul asta. Fara vant, cu spatiu suficient de a ocoli baltile. Nu stiu traseul (cand stai la Brasov, Seciu e parca suficient de departe ca sa nu te invite la recunoastere) si tot fac switch intre ruta si cifre, dar curba la dreapta spre Crama imi este cunoscuta din memoria de acum 6-7 ani cand mi-am luat Felt-ul si am sarit cu el direct la prima mea cursa de sosea-Seciu, tura lunga.

Fix dupa bumperul ce marca inceputul urcarii, fetele mici (si la varsta, si la statura si la kilograme) au tasnit pe langa mine. Literalmente s-a simtit ca si cum pana acum au mers cu frana de mana trasa. Sau au mai gasit o viteza. Raman sa contemplu cum urca in pedale acolo unde eu ma chinui sa imping la ele, si ma intrec cu Irina Stoica care intuiesc ca e la categorie cu mine.

Prima coborare merge prost, Irina ma prinde din urma si ma depaseste, dar am vazut deja pe cineva pe jos cu capul spart (erau deja oameni si apartinatori acolo), asa ca decid sa cobor precaut, caci mai am kilometrii de pus sub roti anul asta. 

Din nou platul, din nou fara vant. Ma gandesc fix 2 secunde daca sa trag si tura asta, cu speranta ca prind primul pluton de fete. Normal ca am tras. Chiar daca o sa mor pe a doua sau a treia urcare, macar platul sa imi iasa. Merg la sweet spot, si imi place usurinta miscarii si dansul prin si pe langa balti. Ploaia a inceput din nou (dupa ce se oprise la un moment dat), dar temperatura este potrivita. Intre caldura si frig, prefer racoarea, ploaia in sine nefiind rece, numai buna sa stinga caldura de zonei 4/ zonei 5 pe care o vad constant pe ceas. La un moment dat fetele apar in campul vizual. Ele si o trena de baieti in urma lor :). Mai am 2 secunde de ezitare daca sa ma alatur si eu aceleiasi trene si sa ma odihnesc, sau sa imi conserv momentul cinetic si sa trec in fata. Decid ca odihna e degeaba, oricum or sa ma depaseasca din nou cum creste panta, asa ca o schimb pe Irina Prisecariu la trena, asa pentru moral. Urc parca mai bine de data asta raportat la fetele care mai raman in jurul meu. Irina e inca in raza vizuala, depasesc o cadeta mica si subtirica si ma petrec din nou cu Irina Stoica.

La a doua coborare si ultima merg la fel de prudent, caci nu vreau sa gresesc fix acum la final. Apa se scurge cumva mereu in diagonala, traversand drumul. Pe plat ne grupam 3 fete si ma intreb care pe care va fi la ultima urcare. Duc din nou trena. Stiu ca probabil nu pot sa le rup, s-a pus si vantul intre timp, dar nu am nimic de pierdut. Iau ultimul gel cu ceva timp in avans, sa fiu sigura ca isi face efectul pana la urcare si apoi dau tot ce (mai) pot. Si functioneaza. Dupa ceva vreme ma uit cu teama in spate, dar culorile pe care le caut nu imi mai sufla in ceafa. Probabil nu va fi suficient pentru podiumul la open insa, dar supararea tine 2 secunde. In fata mea, cu exceptia Irinei care si-a castigat categoria la Nationale sunt doar fete tinere. Cadete si sub 18 ani. Ar fi ceva foarte gresit cu sportul daca ele ar fi in spate si eu as fi in fata si nu doar din pricina varstei, cat si a volumului de antrenament. 


Matematica nu m-a inselat, am terminat pe 6. Acum intrebarea e cum ma motivez sa slabesc ceva pana la Linia 20 :), ca acolo nu ma mai ajuta platul, la care am fost destul de buna astazi...

Podiumul de la 30-39, caci pe cel de la Open nu l-am mai prins de data asta


Foto by Bogdan Popa si Victor Marin