Kalima, 100 de kilometrii la 10 grade, ceva ploaie, foarte putin soare, mancare buna gatita de noi, multa crema de bazon, dar si mai multe rasete si glume, cantonamentul nostru de 5 fete in Alicante , la inceput de martie, a avut de toate.
Ziua de 1 martie aduce primavara in Brasov. La Bucuresti insa musca frigul si umezeala, dar noi visam cu ochii deschisi la plaja si palmierii promisi in pozele apartamentului pe care l-am inchiriat in Costa Blanca. Oraselul ales ca baza de plecare ni s-a potrivit manusa. Cumva la jumatatea distantei dintre Alicante si Benidorm, cu suficiente drumuri care sa plece spre munte, direct pe faleza, cu un supermarket peste drum, ne-a facut viata usoara in toate cele 7 zile cate am stat acolo.
 |
| Travelling light, cum s-ar spune |
Cu argumentul Elenei ca niste biciclete mai obosite decat ce avem acasa nu putem gasi, am mers pe ideea de a inchiria cursiere si am luat 4 biciclete de la Ochoa Bikes. 3 Merida scultura si un Basso. Eu, care de regula sunt pretentioasa la capitolul cursiere, am fost placut suprinsa de modelul de Merida Scultura Endurance pe care m-am dat. Desi e o bicicleta grea fata de cea de acasa, cadrul confortabil si franele pe disc au contat mult la turele de 5-6 ore si faptul ca nu m-au durut nici spatele, nici umerii, nici nimic, ma fac sa spun ca desi nu mi-as lua acest model ca si cursiera, o vad perfecta ca si cadru de gravel sau pentru o cursiera de ture lungi/ ture de mai multe zile, la ritm relaxat.
Despre ritm, training camp-ul a inceput bine, cu medii orare bune, sustinute de picioare odihnite luni si marti. Marti ne-am luptat stoic cu un uragan. Miercuri deja incepe sa se stranga oboseala, nu mai ies decat greu din zona 2 si urcarile incep sa se lungeasca. In 3 zile oricum stransesem mai multi TSS decat in orice alta saptamana de acasa. Ploaia de joi a ajutat mai mult la moral, caci picioarele tot grele au ramas in ciuda sesiunilor de stretching care se desfasurau in fiecare seara pe podeua din living. Iar de vineri incolo nu a fost decat despre si mai multi TSS si despre acea linie fina in care "intra si 2000 m azi" si "mi s-a luat, gata, nu mai vreau" (am ajuns si acolo in ultima zi pe un drum national,valonat, ce leaga Benidorm de El Campello).
Din punct de vedere vreme, la Brasov era probabil, la mijlocul zilei, la fel de cald ca in Alicante si sigur mai cald decat in satele din nord, unde mereu ajungeam la temperaturi de 8-10 grade. Evident ca incalzitoarele erau in outfit-ul zilnic. Nici soare nu am prea vazut. Soarele ramanea lipit de coasta, iar norii de munte, ca apa si uleiul, care raman mereu separate. Macar dimineata era cald si nu -2 grade ca acasa. Dar pentru bronzul de ciclist, trebuie sa lucrez acasa. Pe faleza erau palmieri, la 500 m erau livezi cu copaci aproape trecuti si pajisti de flori, iar la 1000 de metri, copacii erau la apogeul infloririi. La vremea asta Alicante este totusi verde si colorat, uscaciunea imi imaginez ca vine mai tarziu.
 |
| Am avut chestia asta numita Kalima (praf saharian) |
 |
| Soare cu portia |
 |
| Si o ploaie strasnica in penultima zi cand coboram de la 1000 m |
Reteaua de drumuri a fost impecabila, cu suficiente variante de a iesi din oras, spre zona de dealuri. Totusi pentru a ajunge la oraselele de munte din nord, trebuie sa fii pregatit pentru ture lungi cu 2000 m elevatie, caci plat nu exista in zona. Asfaltul impecabil pe toate drumurile regionale si inclusiv pe drumuri mici, care nu apar pe google maps decat la o cautare amanuntita. Soferii si ei ireprosabili si in general siguranta pe drumurile din zona e inclusa in experienta faina. As indrazni sa spun ca in nicio alta zona din Spania (continentala sau insule) nu m-am simtit atat de respectata si protejata ca in Alicante. Din acest punct de vedere, intoarcerea acasa va fi ca un dus rece.
Mancarea a fost home made. Avantajul de a face un training camp cu 4 femei e ca mereu cineva are suficient entuziasm cat sa se ocupe se compuna si sa pregateasca niste mese hranitoare si de calitate. Si mai tot timpul, mesele au fost si ele un efort de echipa. Cu siguranta am mancat mai bine decat la restaurant si de regula, in cel mult 30-40 de minute de cand terminam tura eram deja la masa.
In mod voit, am lasat vorbele despre echipa la final. Partea adulta a echipei se stia destul de bine. In diverse combinatii am avut in ultimii 10 ani experiente comune, impreuna sau concurand in echipe diferite. Si ne-am simtit mereu bine, iar training camp-ul asta nu a facut decat sa mai puna o piatra la constructie. Ana pe de alta parte e o fata tare faina, care nu doar ca merge foarte bine in curse si in afara lor, dar cred ca va deveni o tipa misto in 5-8 ani de acum incolo. Partea faina e ca fiecare a avut un rol in dinamica de grup. Eu si Suzi eram in fiecare seara la butoane pentru a planifica tura de ziua urmatoare (ce distanta, cati TSS etc). Suzi , Ana si Rose pastoreau social media-ul. Elena cu Rose si cu mine pregateam de mancare si ne asiguram ca mesele de pranz/ seara sunt mereu hranitoare si gustoase. Rose ne consilia cu privire la cea mai buna "caffecita", iar Ana ne suprindea zi de zi cu rezilienta si pasiunea cu care pedala. Una peste alta, e clar ca prin toamna trebuie sa ne cautam o destinatie pentru editia din 2027.
 |
| Noi, una si una |
Date si track-uri:
Z1: https://www.strava.com/activities/17576602678- Relleu (65 km, 1000 m)
Z2: https://www.strava.com/activities/17588722041 -Prima suta nu se uita niciodata @AnaF (100 km/ 1268 m)
Z3: https://www.strava.com/activities/17601783197 -Pacat de lumina de afara (103 km/ 1900 m)
Z4: https://www.strava.com/activities/17615536921- Dupa ploaia care a gonit Calima (16 km, recovery day)
Z5: https://www.strava.com/activities/17625301488- Heading north (108 km, 2000 m)
Z6: https://www.strava.com/activities/17639241807- Riders of the storm (118 km, 2300 m)
Z7: https://www.strava.com/activities/17646869187 -Alicante last day (80 km, 1200 m)
0 comments:
Trimiteți un comentariu