Pe cand invarteam cu fetele pedala la inceput de martie prin Spania nu eram deloc convinsa ca as vrea sa mai particip la o noua editie de GR. Nu pot sa spun clar de ce. Poate pentru ca traseul e compus din aceleasi drumuri din judetul Brasov pe care le bat invariabil, saptamanal. Pentru ca dupa 3 editii in aproximativ aceeasi structura nu vedeam unde ne mai putem imbunatati rezultatul. 5h22 cat am scos anul trecut pe un format 100% asfalt si un loc 11 la general mi se parea un plafon clar, mai ales ca gap-ul intre noi si top 10 era mare. Si nu era ca si cum primavara asta ne-am fi antrenat, ca sa emitem pretentii la mai bine, mai rapid etc. Dar cum nu voiam sa le stric distractia fetelor, ne-am aliniat la start in formatia consacrata de anul trecut. Aceleasi nume, aceleasi tricouri, aceeasi strategie, cu exceptia faptului ca pentru a avea armonie in echipa, am stabilit din capul locului sa oprim la magazin, preferabil la jumatea traseului, preferabil dupa o urcare si nu inaintea ei, ca sa tinem cont de toate doleantele.
Ora de start ne-a suprins caci ni s-a alocat o generoasa ora 10:05. Noi si baietii buni. Avem si vreo 6 minute intre echipa care a plecat inaintea noastra si noi, timp berechet de sedinte foto. Zambetul acum, grija vantului mai tarziu.
 |
| Imi place acest nou unghi |
 |
| De la stanga la dreapta: Elena, Daniela, Mihaela, Suzi, Rose si Ioana- aka Watt's Up Ladies |
Prognoza anunta un mic uragan, de fata la intoarcere, de la Intorsura Buzaului si pana la finish. Daca e ceva ce evit pe cat pot e sa ma intorc acasa cu vant de fata. Hartile de pe meteoblue sunt prietenele mele si mereu imi desenez tura astfel incat sa imi fie usor la intoarcere. Cand insa o deseneaza altii, n-ai ce sa faci in afara de o startegie cat mai buna.
Prima ora mergem incet, nu trebuie sa se simta efortul, cursa e lunga, ne-am numarat gelurile pemtru 6 ore. Literalmente pana dupa Magherus nu vedem pe nimeni. Daca in anii anteriori aveam mereu echipe in vizor, acum in afara de a fi depasite de baieti mai buni, zici ca mergeam intr-o realitate paralela. Cu vantul a fost un love & hate. Ba il aveam de fata/ usor oblic, ba il aveam din spate cand faceam cate un viraj brusc la dreapta.
Abia pe mica urcare de dupa Lisnau avem parte in sfarsit de ceva distractie. Baietii de la Beers &Geers vor sa ne depaseasca, dar intr-o manevra de a impinge la deal un coleg, s-au impleticit bicicletele si au cazut. Pe prima portiune de gravel intram singure si merge fara incidente. Comparativ cu alte editii (o exceptam pe cea din 2025 care a fost integral pe asfalt) editia aceasta are cel mai putin gravel, ceea ce o va face o editie rapida. Singurul care poate sa incurce socotelile fiind vantul. Pe scurta portiune de DN inainte de a face dreapta spre Borosneul Mare ne depaseste si echipa lui Radu, Alin si Alex Itu, insa usor, usor, mai ales pe urcarea de la Valea Mare, lucrurile devin mai animate si incepem si noi sa prindem echipe din urma.
 |
| Urcarea de la Valea Mare |
Avem un plan foarte bun, care prevede oprire la magazinul din Sarmas, care e imediat dupa bucata de gravel. Calculez cu Suzi ca 5 minute sunt suficiente pentru apa si pipi si impartim echitabil sarcinile in echipa: cine nu vrea la pipi, cumpara apa si umple bidoanele. Doar ca Rose ajunge pe pana, asa ca Suzi se apuca de partea tehnica :). Stam ceva mai mult, caci trecem cauciucul lui Rose prin 2 verificari succesive avand in vedere ca nu am gasit nimic cand am luat la inspectat anvelopa. Castigam insa timp cu o pompa de picior pusa la dispozitie, providential, de Ovidiu.
Plecam dupa o pauza totala de 11 minute si ne pregatim psihologic de lupta cu vantul de dupa Intorsura Buzaului. Urcarea in pas merge decent. Eu mai iau un gel, fetele se regrupeaza si ele, mai depasim o echipa de mixt si de acum suntem doar noi si vantul. Coborarea mie imi place si calculez ca daca am merge cu toatele ca Daniela, am cobori toate ca Suzi, am rezista fara sa oprim la magazin ca mine, apoi am scoate 4h30 !
Pe platul de dupa Teliu e doar despre strans din dinti pana la Bod. Cand sunt in fata nu aud nimic in afara de instructiunile venite din spate unde sa ma asez astfel incat in spatele meu sa se construiasca morcovul (pentru ca evident vantul nu bate niciodata fix din fata). Cand sunt in spate, mananc, beau si incerc sa cobor pulsul pentru urmatorul interval.
Inchidem cronometrul, in Coresi, dupa 5h04. Ma tratez cu un masaj si mancare de la Lidl, caci pastele mele au ajuns la Marius. In spate ramane un nou loc 11, un PB la GR cu 5h04 si vesnica intrebare: vom reusi vreodata sa coboram sub 5h si sa prindem top 10 ?
0 comments:
Trimiteți un comentariu