"Eu: Eu nu inteleg cum ai gandit tu traversarea din Märjelensee in Lötschental.
AI-ul: Ai dreptate să o pui sub semnul întrebării. Dacă te uiți pe hartă, observația este corectă:
Märjelensee și Lötschental nu sunt legate printr-o traversare T2/T3 simplă și elegantă.
Cred că în răspunsurile anterioare am amestecat două idei diferite:
zona Aletsch (Riederalp – Bettmeralp – Märjelensee) si
zona Lötschental (Fafleralp – Lauchernalp)
care sunt ambele foarte frumoase, dar nu se leagă natural într-un trek de început de sezon fără un pas alpin serios.
Problema este că:
Lötschenlücke este la ~3170 m este teren glaciar nu este o traversare de trekking T2/T3
în iunie este clar în afara criteriilor tale. Deci varianta "Märjelensee → Fafleralp" pe care am descris-o ca o simplă traversare nu este una pe care ți-aș recomanda-o pentru weekendul acesta."
Cam cu genul acesta de discutii mi-am ocupat putinul timp liber din saptamana 8-11 iunie. Eu cautam idei pentru o traversare de 3 zile prin Alpii Elvetieni, AI-ul imi lua ochii cu propuneri tentante din punct de vedere poze si obiective, eu stateam cu harta in mana si mereu gaseam cate o aberatie pe acolo. Legaturi care nu existau decat cu coarda, coltari si piolet, telecabine care nu functionau inca deoarece sezonul in Alpi abia incepe, poduri susendate in reparatie sau transport imposibil. In orice caz parea ca o traversare legata in iunie era de domeniul SF-ului si pe cat insistam cu cautarile, pe atat ma frustram mai tare. Colac peste pupaza, joi ma uitam la prognoza cu ploaie de vineri si ma simteam si mai lipsita de idei. Insa din toate discutiile cu AI-ul am avut si un prompt care a functionat. Daca nu se pricepe sa citeasca harti, a nimerit-o la capitolul prognoza. In Ticino e diferit, dar nu e chiar alpin, mai repede un fel de Fagaras. Si noi vrem de fapt ghetari si lacuri glaciare. Asa ca l-am pus pe AI sa imi spuna care sunt urmatoarele locuri peste care frontul trece repede si asa am ajuns in Valais si mai precis in zona Belalp. Antropizata, cu telecabine, dar si cu un ghetar spectaculos. Claudia verifica webcam-urile, eu ma uit fascinata pe poze si cam tot acum intervine si schimbarea de paradigma. Cel mai probabil nu vom putea construi o traversare de 3 zile legate, asa cum am reusit acum 2 ani, dar am putea sa stam 3 zile pe munte in locuri spectaculoase, folosind ziua de vineri pentru a strabate Elvetia de la nord la sud, iar apoi, urcand spre nord, segment cu segment, cumva sincron cu vremea buna.
Rucsacul se face repede, iar scularea la 5.30 nu e grea, pentru ca in fata ne stau acele putine zile din an in care suntem doar noi doua si in care avem posibilitatea sa reinnodam firele pe care distanta, le desira, invariabil.
Cand in final coboram din tren, lasasem deja in urma oamenii care mergeau la job, picaturile de ploaie etc si cu cea mai ieftina gondola pe care am gasit-o in Elvetia, urcam la aproape 2000 m in Riederalp. De aici ne incepe noua traseul spre Riederfurka si nu dureaza mult pana sa incepem, inca din padure, sa avem primele deschideri spre Aletchgletcher, ghetarul de 27 km lungime marginit in capat de prietenii nostri de acum 2 ani: Monch si Jungfrau. Practic intreaga zi nu vom face decat sa mergem pe deasupra ghetarului, printr-un peisaj demn de Elvetia. In spatele nostru varfuri de 4000 m, printre care Matterhorn si Weisshorn.
 |
| Fetele, ghetarul, Lolek si Bolek |
 |
| Undeva, in departare, pe jumate in nori, se vede Matterhorn-ul |
In stanga noastra cel mai lung ghetar din Alpi care imi aminteste de pozele cu Mer de Glace care se gaseau, invariabil, la capitolul destinat ghetarilor de prin manualele din anii 1990. Si noi, doua furnici carandu-i pe Lolek si Bolek (rucsacurile noastre trase la indigo :) ).
Desi pentru azi se anunta o zi innorata, in realitate am avut soare din belsug si bronzul de Alpi a inceput repede sa se arate.
 |
| Urcarea in saua asta putea sa fie fentata printr-un tunel elegant, inchis insa pana la final de iunie |
 |
| Ultima privire spre ghetar |
 |
| 200-300 m, o Tampa, un mizilic pentru noi |
Ne terminam traversarea undeva in jurul orei 17.50, cand, spre suprinderea noastra, oamenii tocmai strangeau gondolele instalatiei de la Fiescheralp, desi pe site ar trebui sa mai fie curse, din ora in ora, pana la 20.30. Luam apa, intram la gondola si constatam ca au mai pastrat 2-3 gondole care sa sustina cusele rare de la final de zi. La 18.30 coboram elegant cei 1000 m pana in vale, dam o fuga la singurul supermarket inca deschis, luam esentialele (proteine si hidratare) si prindem si trenul care urma sa ne duca cateva statii mai sus pe vale, conform planului.
Cateva date despre ghetar:
Locație: Elveția, cantonul Valais (Wallis), în Alpii Bernese
Cel mai mare și mai lung ghețar din Alpi
Lungime: aprox. 22–23 km
Grosime maximă: până la ~ 900 m în zona Konkordiaplatz
Altitudine: de la ~ 4160 m până la ~ 1650 m
Face parte din patrimoniul UNESCO „Swiss Alps Jungfrau-Aletsch” (din 2001)
Este format din mai mulți ghețari mai mici care se unesc (ex: Jungfraufirn, Aletschfirn)
La baza ghețarului se formează râul Massa, care ajunge în Rin
Gheața se deplasează lent — ca un râu (zeci de metri pe an)
A pierdut peste 3 km din lungime din secolul XIX si continuă să scadă în lungime și grosime
Date si track: https://www.strava.com/activities/18892799730
Foto: Claudia si Mike
0 comments:
Trimiteți un comentariu