luni, 17 iulie 2006

Prima intalnire cu Iezerul


Cand? 15-16 iulie

Componenta echipeicristi (vintila), raluca, irina99 (irina), mircea, mihai (comins), andrei, corinache, mike +15 prieteni (Bucuresti+Pitesti)

Traseu:
Prima ziVoina-Ref Iezer pe valea Batrana si piciorul Catunului-scurta incursiune pana in Creasta si Crucea Ateneului Voinesti
A doua zi: Ref Iezer-Creasta-Varful Iezerul Mare-Vf Rosu-Muntele Batrana-Vf Papusa-Cuca-Voina

Am vazut luni un tricou care avea imprimat pe spate un mesaj care mi-a dat mult de gandit: "Live today, tomorrow will be worst " si cum eu tocmai am avut o zi de 3 paralele-adica execrabila, cum as putea sa traiesc cu gandul ca maine va fi mau rau decat azi? Doamne ce lipsa de optimism, imposibil de acceptat pentru mine care in ultimul an am devenit mai mult optimista decat realista. Asa ca pentru a-mi dovedi ca viata poate fi si frumoasa inainte de culcare ma apuc sa astern primele randuri din jurnalul din Iezer.
Sa incepem cu o fotografie tipica de Iezer.
3.30-microbul asta se invarte langa mine si iar nu pot sa dorm...mai e o ora
4.00-ufff inca juma' de ora... de duminica ma culc pe jos in sacul de dormit
4.30- gata...sa inchid mobilul sa nu mai sune
4.45-nu mi se taie cum trebuie tarta...iar m-am cam garbit si nu am tapetat cu atentie tava pe margine
4.55- realizez ca mi-am uitat pantalonii de fas acasa pe sarma ; o sa ma descurc atunci cu o singura pereche nu-i bai.
5.00-metrou Dristor 1, ma intalnesc cu Corinache si ne suim intr-un tren suspect de plin pentru ora aceasta ; nu gasim 2 locuri consecutive pe scaun.
5.45-Armata Poporului, Lujerului-am ajuns cam devreme dovada ca atat Irina cat si Cristi sunt inca acasa. Pitestiul barem e in lumea viselor acum ;
6.00-primul apare matizul lui Cristi si ne schimbam locul de intalnire in parcarea din spatele gurii de metrou ; apoi apar si restul : mihai, melcul chitarist, inca un matiz cu prietenii lui Cristi si in sfarsit salvarea noastra : masina Irinei care rezolva marea dilema a rucsacurilor.Noroc cu portbagajul incapator in care inghesuim 4 rucsacuri, mai punem 2 si pe bancheta din spate si rasufland usurati ii dam bice spre autostrada. Regruparea 1 la intrarea in Pitesti, regruparea 2 dupa vreo 10 min caci ii asteptam pe ceilalti prieteni ai lui Cristi din Pitesti si in efectiv complet, 6 masini si 23 de oameni , insirati ca la defilare pornim spre Campulung.

Aici ni se infatiseaza pentru prima oara destinatia finala a zile de azi si stiind exact ce ne asteapta incepem totul cum altfel daca nu cu o scurta pauza... pentru alimentare si odihna soferilor care vor avea de sustinut un poligon de anduranta : 10 km din cei 20 pana la Voina abunda de gropi, balti, sleauri etc. In timp ce Cristi gonea inainte, de parca ar fi avut la bord o harta cu toate gropile de pe drum in cooordonate GPS noi negociem cum putem; pauza la Barajul de la Rausor dar nu ne induram sa iesim din masina caci afara...ce nu stiati ce se intampla afara, ploua ! nu era clar ? Drumul serpuieste pe langa baraj si dupa inca 10 km ajunem la Voina.

Si abia se facu 10...Ce mai freamat ce mai zbucium
Voina clocoti de zgomot si de glasuri side bucium
Iar pe drumul lung spre Iezer 23 de rucsaci mari
O pornesc cu hotarare spre versantii seculari
[...]
Muntomanii umplu drumul si roiesc dupa un semn
Mercenarul ii conduce spre podetele de lemn.
Dar un fosnet lung de vant se aude pe intinderi
Orizontu-ntunecandu-l se-aduna nori de pretutindeni
Si incepe sa o toarne, pui pe tine o pelerina
De fantome camuflate e acum padurea plina
In zadar striga Vintila catre cei ramasi in urma
Oboseala se aduna si elanul ea le-o curma
In zadar el ii indeamna cu-argumente motivate
Caci cuprinsa-i de sictir lumea ce-a ramas in spate
Doar glucoza e salvarea si ploita ce s-opreste
Uite-acum ca prin minune pana si moralul creste !
Plecam voiosi cu dulapurile dupa noi
Redevenind seriosi. De la cabana Voina ne intampina vreo 3 km de forestier pana la o bifurcatie mai importanta de drumuri : TG spre Plaiul Foii(10-11 h), TR spre Batrana, Punct albastru (pe valea Batrana si piciorul Catunului-interzis iarna) si cruce albastra (pe valea Batrana si piciorul Iezeru Mare-deschis si iarna) spre refugiul iezer (pe punctul albastru 3 h din acest punct pana la ref, pe cruce 4 h).
Pe forestier
In scurt timp apare in fata primul obstacol-trebuie sa traversam "firul"involburat al Batranei pe o imporovizatie de 2 busteni. Totusi trecem cu bine, cu Cristi montiorizand deplasarea si intram pe poteca prin padure care urca pe panta dintre vaile Catunului si Izvorul Iezerului, cu apele vijelioase ale Izvorului Iezerului (se formeaza din caldarile de sub Iezerul Mare) in dreapta. Totul imi miroase pe aici a Fagaras de la poteca, padurea deasa de conifere pana la apa tulburatoarea, pasionala, plina de caracter a Iezerului care incearca sa scape din zagazurile albiei, se grabeste in jos, apoi se razgandeste, da se se intoarca, se joaca cu stropii pe care ii arunca intr-un dans aerian efemer- o reprezentatie gratuita a fortei si gratiei naturale.

Mergem incet cu pauze dese caci drumul e lung si rucascii cam grei pt unii. Luminita dintr-o poiana e doar o iluzie, asta nu e capatu tunelului ci doar o fereastra spre un ciob de cer. Ne strecuram printre vegetatia ce musteste de apa, traversam trunchiurile doborate si alunecoase ca mai tarziu sa ne apropiem de zona jnepenisurilor

Pas cu pas pe langa sau chiar prin apa urcam...asta e esenta. Inchei plutonul si ma intreb nerabdatoare cand iesim in golul alpin. Se ivise si soarele care ne-a adus pe buze un cantecel, optimism in privire, parlamentari mai multe si ...pauze mai dese.
Iesim din padure
Pana la urma jenepenii raman in urma si eu pot sa privesc fata in fata primele imagini ale caldarii Iezerului. Verdele domneste peste inaltimi, norii incep sa se sparga si ingerii isi beau cu paiul portia de laptic caci ceata ne mai scuteste iar ochii culeg cu aviditate imagini noi. Ne uitam dupa floricele, facem pe botanistii de dragul stiintei si curand ne intalnim cu bujoreii. Hei, i-am mai prins inca o saptamana-pastilute de optimism, pete de culoare ce-mi amintesc de rochitele rozalii din copilarie, papusi miniaturale,parfumate cu o esenta vaga de vara ce se spala cu roua, se logodesc cu cate o raza de soare si traiesc vesnic in mirosul unui ceai de la Omu.
La poza intre bujorei
Ne apropiem de refugiu
Inca un pas si am ajuns
Apropo de ceai, la refugiu avem placuta surpiza sa fim intampinati cu cate o cana de ceai de catre baietii de la Salvamont. Conditiile de la refugiu au fost peste asteptari- vorba Corinei asta e pensiune de 5 margarete pentru gusturile noastre. In camera cu priciuri saltele, in soba s-a facut foc...da , trebuia sa te stergi la ochi, sa te ciupesti ca sa fii sigur ca ai nimerit la un refugiu. In plus baietii de la Salvamont ne-au oferit plita ca sa gatim, vroiau sa ne dea chiar si o cratita mai mare, ne-au dat sare, apa la botu' calului, ne-au pus pelerinele la uscat, ne-au pregatit bancute pentru a incape cat mai multi la masa...ne-am simtit mult prea cocolositi si ma miram in continuare la ce refugiu am aterizat si printre ce oameni !
Resedinta generala-Refugiul Iezer
Tabara de baza avansata...inspre lac
Punem afara de o masa campeneasca cu salata de legume cu cascaval, piure, branza, ceva carnita, desert, o cana de ceai, uite asa sa trezeasca invidia oricui 7 furculite se lupta prin oala alergand dupa vreo rosie sau o bucatica de cascaval ori dupa o portie zdravana de piure.
Masa campeneasca
Cu foamea potolita pe la 6-7 plecam spre creasta ca doar nu era momentul sa vegetam in refugiu. Cap compas creasta si insotiti de un prieten bun si zburdalnic –un catel frumos cules de pe la refugiu o luam la pas domol in sus.
Calarea Iezerului (in dreapta culmea Vacarea)
Speram noi sa vedem Fagarasul dar nici gand, nori peste Faga, nori peste Crai, noroc ca macar vf Iezerul Mare ni se dezvaluie in toata maretia sa...deci acesta va fi primul obiectiv de maine...
Sa vedem ce ne zice harta
Nu stam prea mult la planuri caci suntem alungati de vant asa ca pentru a nu cobori pe unde am urcat facem un ocol si pe la Crucea Ateneului unde atunci cand ajungem dam peste o raza de soare sub a carei mangaiere am vegetat vreo 10 min avand de sus o perspectiva minunata asupra vf Iezerul Mare, caldarea Iezezerului, lac, corturi, refugiu...superba panorama.


Iasa se lasa cu poze-la Crucea Ateneului
Pana hat-departe spre Crai
Panorama....in jos
Coborarea? pe unde vrea fiecare, unii printre bujorei, altii pe grohotis
Pe la 9 incepe seara culturala ca doar trebuia inaugurata si chitara, nu? Cantarea debuteaza in camera si continua in antreu, cu ajutorul lui Mihai care ne face ceaiuri calde pe banda rulanta.
O noua specie: melcus artisticus plurivalentus
Baietii au mai fost sustinuti pe aici pe colo de 3 voinici : Alex, Andri si Ion. Am inceput voiniceste ca doar era lume multa si am luat la rand tot ce era alert si stia majoritatea insa pe masura ce remediile naturiste se terminau am trecut la chestii mai legere. Au fost urari de bine, ne gandeam chiar la o dedicatie pentru o persoana anume dar reteaua nu a dorit sa ne seveasca, a fost un fum innecacios si ochii ne-au usturat pana la lacrimi, dar cine a avut apoi macare calda ?
Seara culturala la apogeu
Si da pe la 11.30 cum a zis si Andrei, in formtie restransa si cu melcul chitarist pe post de concertmaestru am incercat sa punem pe acorduri o varianta a imnului Carpatistilor, care suna cam asa , ca tot v-a promis Andrei ca-l postez :

Refren:

Cararile senine le strabatem pas cu pas
In refugii ori la izvoare zabovim cate un ceas
La un foc in fapt de seara stam in cerc si povestim
Despre viata tumultoasa, despre muntii ce-i iubim

Strofe:

Noi suntem Carpatistii-prieteni pe vecie
Orasu-i pentru noi temuta colivie
Si de e soare, ploaie, zapada ori e vant
Pe creste ori prin poieni iar ne auzi cantand
In Crai urcam adesea pe Cioranga Mare
Apa-i pe sfarsite si ne rugam la soare
Sa fie-ndurator caci creasta e departe
Dar rugile se pare ca sunt din nou desarte

In Fagaras cand mergem stam cate 7 zile
Si rucsacul e greu, tot are-un 25 de kile
Dar spiritul e liber si noi urcam cu spor
De Custura Saratii ne-a fost atat de dor!

Prin munti mai mici mai mari, stiuti ori neumblati
Ne place hoinarind sa fim cu totii frati
Echipe consacrate ori grupuri in formare
Calauziti adesea de-un om cu suflet mare

De iarna isi asterne covor de lana groasa
Luam fiarele-n bagaj si-o tulim de-acasa
Si ziua e mai scurta si panta-i mai abrupta
S-ajungem la Refugiu e o adevarata lupta

Cand coarda se intinde si-n ham ma vad cazut
Pun mana iar pe stanca si-o iau de la-nceput
Secundu-n regrupare asteapta un semnal
Dar sesaru acesta-i fara de final

La 12 desi am mai fi stat ne-am urnit la culcare cai speram si noi la 5 ore de somn...Somn de piatra, caldura placuta din sac ma fac sa inchid repede ochii, pleoapele cad grele, plumbuite si ma teleportez subit printre conexiuni, povesti de iubire, bufoni, satre etc. La ora 5 mobilele suna dizgratios fata de amintirile mele auditive iar cheful de a iesi din sac e nul. Noroc ca langa 2 melci puturosi (eu si Andrei) Corincahe e promta si ne anunta ca afara e senin.
Dimineata senina, dar cam friguroasa
Ca atare manile se pun in functiune, bagajul se strange si cam tarzior fata de planul propus, la 6.20 pornim spre creasta e aproximativ acelasi drum ca si ziua trecuta dar iesim putin mai aproape de vf Iezerul Mare (2462 m) unde avem o panorama supera cu Fagarasii treziti in lumina blanda a zorilor. Identificam cu usurinta Vistea Moldoveanu, trapezul flancat de 2 norisori rusinati ca nu si-au facut bine treaba si am dibuit prea usor comoara pe care o aparau, dar ne pierdem apoi printre multitudinea de varfuri si varfulete. Asa ca resemnati plecam mai departe spre Vf Rosu (2469 m). Intre ei se desfasoara o scurta custura stancoasa pe care poteca o ocoleste pe versantul vestic dar pe care melcul fotograf a abordat-o cu hotarare de dragul pozelor.
Urcand spre creasta


Ne regrupam in saua larga dinaintea Varfului Rosu a carui culme e marcata cu un indicator.


Pauza in Saua dintre Vf Iezerul Mare si Vf Rosu
Din toata enumerearea de piscuri ale fagarasului facuta de Dunareanu in a sa carte nu am identificat decat Moldoveanu,Berevoescu ,Comisu . Inspre N-V versantii de grohotis se pravalesc pe o diferenta de nivel de 700 m, unde se intind caldarile Borcasului, locuri pustii si salbatice care ma atrag ca un magnet. Su Varf la soare si feriti de vant intindem masa campeneasca si facem o pauza mai lunga de vreo 30 min.
Vi se facuse cumva foame? Noua da!
Urmatorul obiectiv major  Batrana cu potecile e pastorale, cu culmi domoale si inierbate,un platou in minuatura unde ai ramane si ai sta la firul ierbii sa asculti soapta pamantului, cearta gazelor, fluierele ciobanilor, si parca iti vine sub nari un miros suav de cas proaspat. Dar astea cu ciobanii sunt ori repercursiuni de la tara ori amintiri din copilarie caci acu cei 5 caini cu care me-am intalnit mai tarziu (trecusem de Batrana deja) isi faceau de cap, stressand turistii, cu un cioban nepasator pe care il durea in Bata de ceilalti oameni. Chiar cred ca vroia ceva specatcol...Oare or face un studiu ciobanii astia cum reactioneaza turistii la hatuiala cainilor ?

Revenenind la traseu...coboram mai ntai spre Vf Piscanu si apoi intrati pe Batrana intalnim o bifurcatie de coborare (TR) prin Plaiul lui Patru si pe langa stana.
Il cheama Pana
Noi ne continuam creasta, ne aflam acum pe undeva pe la curba de nivel 2100-2200 si trecand pe langa varfurile Fracea si Tambura coboram in spintecatura Papusii. De aici vedem lacul Pecineagu care pentru unii trezeste amintiri ostile...(prietenii stiu de ce).

Hai ca mai avem 2 ore pana pe Papusa
Poteca spre Papusa serpuieste convenabil pana pe varf unde nu avem timp sa zbovim caci in urma noastra se aduna nori de ploaie asa ca intram in coborare dar prima pauza vin curand caci dupa un prag ne apare in fata in toata maretia ei creasta Craiului (abruptul Vestic).

Detaliu cu Marele Grohotis

Ne-am pozat si cu Craiul
Din varf in varf ajungem pe Ascutit unde poate era prietenii nostri, continuam cu Timbalele, Vf Cladarii Ocolite, Vf Sbirii, la Om, si sudica cu a sa impresionanta Coama Luna. Noi nu ma continuam spre Gradisteanu si Gainatu Mare ci punem cap compas liziera si Cuca spre care innotam printre ierburi pana la brau si pe o poteca aproape inexistenta la inceput lasam cu parere de rau in urma noastra Cresta Iezerului careia ii mai aruncam o ultima privire, bucurandu-ne de traseul facut caci de sus ai o perpectiva completa asupra liniei Crestei si identifici cu usurinta Culmea Vacarea (ramasa restanta), cele 2 vf importante, vf Batrana si in sfarsit Papusa..



Coborarea spre Cuca e nasoala (nu traseul) ci locurile prin care trecem. O padure aproape moarta...cu copaci goi care se vaita in bataia vantului precum niste condamnati, despuiati de frunze, cu umeri goi, cu brate taiate si cu galsul gatuit de tristete. Incerc sa accelerez ca sa ma vad mai repede la Cuca...preferam de 10 ori ierburile de la coborare !


De la Cuca insa totul devine monoton : drum forestier, a sa nu uit : fragi, o mica gustarica pentru fiecare, bifurcatie, Voina, echipa care a coborat pe Batrana si masini,si iar masini km nesarsite de masini pe autostrada...si ma vor sa am putintica rabdare ?

In sfarsit km 23 un smiley face care ma anunta ca am scapat de infern..vorba lui tata va feriti de DN1 si dati peste tat-su : Autostrada in reparatii. In masian planuim, povestim, ascultam Pasarea Colibri, Vorbim cu cei prinsi mai in urma in omida metalica ce mau castigase ceva km lungime si ii multumim in gand lui Cristi care a facut o super tura cu noi si Ralucai, ca am avut-o in sfarsit in preajma, catelului constiincios care ne-a urmat cu atata devotament desi cu cainii mari de la stana mai avea putin si dadea bir cu fugitii si nu in ultimul rand : melcului fotograf si chitarist.

In final pentru voi cei care nu ati fost cu noi iata o imagine picturala cu care ar trebui sa ramaneti in minte :

"O larga cununa de culmi inalte si golase, depasind pe alocuri altitudinea de 2300-2400 m, se orinduieste armonios in jurul obirsiilor unuia din principalele cursuri de apa argesene - Riul Tirgului - sprijinindu-se pe doi piloni puternici: virfurile Iezerul Mare (2462 m) si Papusa (2391 m), Versantul sudic se desfaora domol Cu intinsele lor circuri glaciare, deloc inferioare ca infatisare unora din cele ce impodobesc versantii Muntilor Fagarasului; cu intinsele si masivele picioare de munte, imbracate in pasuni alpine sau in compacte masive paduroase; cu o intinsa retea de drumuri pastorale stravechi (poteci sau "plaiuri"), devenite in mare parte artere turistice. Prin contrast cu versantul sudic al Muntilor Iezer, prezentat sumar mai sus, peisajul aspru al versantului nordic ne infatiseaza un abrupt ale carui linii de panta sfirsesc deasupra obirsiilor Dimbovitei, facind sa apara creste ascutite si stincoase (numite local "grebene") sau caldari glaciare impresionante, precum cele de la izvoarele Boarcasului (unde se afla si doua mici, dar incintatoare iezere alpine) sau ale numeroaselor fire de vale din zona Coltii lui Andrei etc. Acest aspru peisaj din versantul nordic isi are corespondentul sudic la obirsia unor vai de abrupt ca Iezerul si Catunul, unde intilnim circuri glaciare deosebit de framimtate, precum si un iezer alpin dc dimensiuni apreciabile, care a extins numele sau nu numai asupra unuia din principalele piscuri ale masivului - Virful Iezerul Mare, dar chiar si asupra intregului masiv."


Culmea principala a Muntilor Iezer, in lungime de peste 40 km, se incovoaie inalta si voluminoasa, ca o imensa potcoava, in jurul izvoarelor Riului Tirgului, altitudinea ei medie de peste 2200 metri fiind intrerupta nu numai de piscuri numeroase de peste 2300-2400 metri, dar si de o curmatura adinca si larga, numita deosebit de plastic "Spintecatura Papusii" si care desparte cele doua subunitati ale masivului: Iezeru Mare si Papusa"

Si acum o alta descriere mai poetica a Bucurei Dumbrava

"Mi s-a intamplat si mie sa umblu trei-patru zile pe un masiv de munti inca necunoscut, -muntii Campulungului, Ezerul si Papusa -, si sa nu vad nimic. Nostim era momentul cand, pe un plaiu batut de vant si de ceata, toti tovarasii se stransesera imprejurul hartii, cautand sa descurce drumul spre lac. Dar una era harta fara negura, si alta peisajul ascuns in nori. In sfarsit, incordand toate instinctele noastre muntenesti, am izbutit sa gasim frumosul ezer fara fund, cum ii zic ciobanii. Cand ajunseram in marginea de sus a cladirei lui, negura se deschise, si-l vazuram sclipind intre zidurile de stanci de o parte si pasuni grase de cealalta; intr un valcel deasupra lui cateva limbi de zapada se mbinau cu perne inflorite de smirdar." (fara smiradr ci cu bujorei)

...Iar acum prieteni buni...telefonul suna insistent...e Corinache...care de la poalele Fagarsului imi trimite salutari si ma indeamna sa urc joi seara cum necum in tren si sa plecam inca un weekend de vis, de data asta in Faga. Nu promit, caci am promis destul si apoi unii altii mi-au facut programul independent de vointa mea...dar ei nu inteleg ca acolo sus traiesc, acolo iubesc, visez, ma bucur de viata simt ca fiecare clipa e investita in ceva. Nu cuget prea mult in fata mesei si nici la somn, noptile-s scurte si fac doar legatura intre 2 zile pline.

Foto: Cristi si Andrei

0 comments:

Trimiteți un comentariu