Vistea Mare-Moldoveanu

Cand? 20-23 iulie

Traseu: Complex Sambata-Cabana Valea Sambetei-Fereastra Mare a Sambetei-Refugiul din Portita Vistei-Vistea Mare-(Moldoveanu)-Saua Podragului-Lacul Podul Giurgiului-Lacul Capra-Balea

Componenta echipei: corinache, mike, victor, radu, ioan

Motto: Opreste Doamne clipa cu care masori eternitatea (L.Blaga)

M-am saturat de patul meu de-acasa

Nu mai suport, nu mai suport, e clar.

Cearceafurile nu mai imi zambesc

Ce vrei sa fac, ce pot sa fac, nu mai pot !

Aceleasi haine zac tacut pe masa

Te-am rugat sa-mi speli si mie blugii aia, de 3 ori (imi reaminteste frati-miu) 

Si parca-mi spun ca nici nu mai traiesc

Nu, nu nu ne mai intelegem, e clar, tu nu intelegi ? (ma apostrofeaza tata)

Si atunci ies afara

E vant si este vara

Nu plec, gata

Si ceru-mi spune: " Fugi, ca eu platesc!"

A gata, plec (la munte nu mai rezist

Ma intorc acasa, iau rucsacul cu mine

Si fredonez:)

Vara asta am sa ma-ndragostesc

Vara asta am sa ma-ndragostesc

Vara asta am sa ma-ndragostesc de(....munte)

Joi 20 iulie

Desi unii aveau sa se supere pe mine, altii sperau pana pe la ora 12 ca nu am sa plec eu mi-am pus singura cenusa in cap, mi-am luat rucsacul si am plecat...si i-am lasat pe ai mei sa se lupte cu canicula, vopseaua si praful din casa (eu imi luasem portia cu varf si indesat si mai si promisesem ca weekendul viitor voi sta in Bucuresti). Deci sunt tare bucuroasa si viitorul pe termen scurt suna foarte bine, iar la ce va fi cand ma voi intoarce nu merita sa ma gandesc decat incepand de duminica la pranz.

Asa ca intr-un tren personal, dubios de plin isi gasesc locuri 3 oameni (eu, Radu si Victor) si 3 rucsacuri pline si ne pregatim sa suportam fiecare cum putem campia nesafarsita pana la Ploiesti, soarele chinuitor, mirosul de metal incins, statiile, nemiscarea de pe bancheta si stropii de sudoare care se scurg pe spate ca picaturile de roua fierbinte. Toropiti si scufundati in amorteala pana si creierul e innecat de aerul fierbinte si daca nu era Victor nu realizam ca trenul nu are capatul in Brasov si merge pana la Feldioara...

Acuma stiu ca muntele ma asteapta...

Alo, ba sunt in Voila bai

...

Vantu' ma va saruta si el

...

Spre Sambata, da

Soarele o sa-mi zgarie retina dreapta

...

Nu stiu dar fac o baie cum ajung....la vistea (se gandea Victor)

Iarba o sa ma gadile nitel

Si iar e vant afara si ceata iar coboara

Iar varful e de nevazut

O sa innebunim dar urcusul

O sa-l biruim!

Vara asta am sa ma-ndragostesc

Vara asta am sa ma-ndragostesc

Vara asta am sa ma-ndragostesc de....munte

Inca 2 ore prin gara prin Brasov, inca o ora in alt tren pana in Fagaras, un nas care ne saftuieste de bine (in final si pentru noi si pentru buznarul lui) sa nu coboram in Fagaras (de unde o preluam pe Corinache) ci sa mai mergem 3 statii pana la Voila iar acolo un sef de gara pe care il luam la intrebari : cat mai avem pana in Sambata de Jos, daca stie vre-un localnic dispus sa ne duca pana la Complex etc. Omu ne-ar duce el dar dupa ce termina serviciul asa ca...dupa ce-i multumim luam la pas 1 km spre Sambata de Jos. Ne oprim la han unde ma duc cu Radu sa vedem doar doar om gasi vre-un mijloc de transport. Oamenii ne indruma spre un nene : Eugen care insa nu-i acasa, apoi spre un tip, caruia toti ii spuneau "Tipu" si care locuia in "a doua casa inainte de prima hudita pe stanga". Bun bun, ne-am prins noi ca hudita=ulita si ajungem la ditamai palatul...o casa mare cu porti imense in fata careia stateam precum pisica in fata cutiei de conserve...nu era nimeni acasa asa ca mai intrebam...mai intram in curtea unor oameni care ne-au spus ca nu mai au locuri libere de cazare....da, dar noi cautam masina si tot asa rascolim tot satul doar doar om gasi vreo masina. Dar ghinion....ne intoarcem dezamagiti la Han unde ne asteptau Corina si Victor si pecam pe jos caci calatorului ii sade bine cu drumul iar la cati oameni asteptau acolo un "ia-ma nene" masina aceea salvatoare sa ne ia tocmai pe noi ? Ei da....uite ca n-a fost chiar asa de rau ca am curatat litiera pisicii inainte de a pleca de acsa caci opreste un Logan dispus sa ia 2 dintre noi....cum necum si nici nu m-am trezit prea bine pana la Complex am incaput toti 4+rucsacurile. Un total de 7 oameni inghesuiti. Si fiindca Loganul nu avea gurita sa strige "Gabarit depasit" ne-am pus in miscare si am scapat de 13 km chinuitori.

Ne-au mai asteptat vreo 5 km dar pe aceia i-am parcurs cu usurinta innotand printre valurile de aer cald care se pravaleau din vale si apoi am intrat in padure...Probabil ca ziua, cararea e destul de frumoasa caci e bine croita, pe langa firul paraului. Noaptea insa padurea parea fara viata. Singura care se lupta cu nemiscarea era apa.Fara preget, fara odihna, miliarde de stropi erau purtati la vale pe cai nevazute, incercau sa scape si tocmai atunci cand credeau ca sunt liberi erau aruncati intr-o cascada, plimbati din loc in loc pana cand capitulau si isi domoleau avantul tineresc agatandu-se pe vre-un fir de iarba unde aveau sa-si gaseasca linistea cateva ceasuri. Maturitate fara sens ce se va evapora cu primele raze de soare cand sufletul lor lichid va fi inghitit de un nor imbufnat.

Parasim padurea si ajunegm in scurt timp la cabana scufundata in somn. Nu prea ne vine sa intindem corturile asa ca ii multumim cabanierul pentru usa larg deschisa cu care ne-a primit si facem o prima inspectie, gasim chiar si un sper loc de dormit....intr-un hol mare cu podea de lemn care ne imbie sa ne punem izoprenele. Zis si facut numai ca atunci cand ne pregateam sa ne instalam in dormitorul de ocazie, un dragut dar imens Saint-Bernard apare de pe coridor si ne blocheaza orice urma de iesire...ne simteam captivi si asteptam cu rasuflarea taiata reactia lui....sa-i spunem Snuffles (dupa cainele care pazea piatra filozofala- cei care ati citit Harry Potter stiti, restul citit-l ca e fain). Nu stiu cum il cheama cu adevarat....poate ma lamureste cineva dar Snuffles-ul de ocazie dupa ce a vazut ca suntem oameni seriosi sictirit ca i-am stricat visele canine s-a culcat lenes la locul lui, iar noi n-am asteptat prea mul si i-am urmat exemplul.

Vineri 21 iulie

La 7.15 cand lumea din corturi abia facea primul drum la spalator noi o luam din loc spre Fereastra Mare a Sambetei.

Pregatiti de plecare

Victor e in mare forma dupa ce a mancat juma' de paine si vrea Fereastra Mica sau Curmatura Racorelelor dar il temperez cu Fereastra mica deoarece auzisem ca mai e inca zapada de piolet in partea superioara a traseului. Incet incet ii trece si de Curmatura Racorelelor. Deci...Fereastra.

Luam o pauza pe un prag innierbat si mangaiat de un soare bland si ne bucuram de ceea ce vedem...stanca e calduta si le sopteste vorbe dulci floricelelor pierdute prin iarba grasa cu esenta tare de "Chanson de vie" iar cerul albastru e rupt parca din ochii mei.

Urcam mai departe pe poteca ce nu mai pare atat de obositoare caci calcam parca pe o punte aeriana, o impletire de liane solare, raze asezate matematic ce construiesc temeinic un pod de soare nevazut pe ale carui dale ne putam pasii grei spre Fereastra. Pregetam destul sus, caci am ajuns in traseul de creasta si ne bucuram de ceea ce vedem... 

Orientandu-ne spre nord avem in fata valea Sambata spre vest Vf Slanina pe care trebuie sa-l urcam, in est Coltul Balaceni iar in sud-est troneaza muntele Dara-ultimul din lista de varfuri de peste 2500 din tara (are exact 2500 m).

In Fereastra Mare a Sambetei

In Fereastra Mare, cu Slanina in spate, analizam harta

Ne punem picioarele la treaba si incepem urcusul pe vf Slanina, apoi coboram in Fereastra Mica, urcam vf Galasescu Mic, trecem prin Fereastra Racorelelor ocolim prin sud Galasescu Mare si coboram in Saua Vistisoarei.

Admirativ, de pe Galasescu Mic

Pe stanga troneaza incorsetat intre spinarile muntilor Lacul Galaescu iar putin mai departe, pe dreapta din Fereastra Vistiosarei zarim Iezerul Vistisoarei. Lacurile ne imbie la visare dar e cald, apa e fiarta in sticle parca am bea sirop de soare si imi aduc aminte de cateva vorbe ale lui Blaga : MUNTELE este inaltul si adancul si adaosul de oboseala proaspata. Asa ca sa mergem inainte.

Coborand de pe Hartopu Ursului, spre Portita Vistei, Vistea Mare-Moldoveanu si Iezerul Triunghiular al Moldoveanului

Detaliu cu Iezerul Triunghiular al Moldoveanului

Ocolim pe spinarea sudica vf Galbenele, depasim si vf Hartopu Ursului si ajungem in scurt timp in portita Vistei de unde in dreapta coboara spre Victoria valea Vistei Mari iar in stanga vedem Lacul Vestic Valea Rea (sau Iezerul Moldoveanului).

Apreciez zona in care a fost ridicat refugiul acum 2 ani...pare un fel de tabara de baza avansata...spre Moldoveanu....te culci cu el in priviri, te trezesti cu el in fata....si stai sa se imbuneze vremea....sa gasesti o fereastra de veme calma ca sa iti duci planul la bun sfarsit. Dar acum nu e cazul....suntem masacrati se soare...parliti pe toate partile asa ca ne hotaram sa facem popas la refugiu (unde il cunosc in sfarsit pe cel care se ascunde in spatele nick-name-ului : urlea2002-imi pare rau Cristi ca nu te-am recunscut din prima) care a fost muuult mai vrednic ca noi si a plecat de dimineata...a facut Vistea Moldoveanu, si acum se intorceau la Sambata. Noi punem de o supica si de o masa imbelsugata si apoi program de voie caci ne hotarasem sa lasam pe maine urcusul pe Vistea.

Cu toate supele astea la plic nici nu-i greu sa faci pe bucatarul

Asa ca baietii se duc sa se racoreasca in Iezerul Moldovenului iar eu continui sa ma prajesc la rotisorul soarelui cu mare inconstienta.

Poza de grup la refugiu

Pe seara mai apar in zona in grup de straini, niste cercetasi nemti si 2 romani. Astept inserarea ca pe o binecuvantare caci eram obositi cu totii iar noaptea trece fara vise si cu multa liniste.

Sambata 22 iulie

Ora 4 o urneste doar pe Corinache din sacul de dormit si ne anunta incet ca afara e urat...asa ca dormim mai departe....Chiar si la 8 Moldoveanu e inca in ceata. Pe cer ce misca cu iuteala fasii de nori ce galopeaza nebuneste dusi de vantul inaltimilor. Avem totusi incredere in vreme si speram ca intr-o ora sa putem vedea si noi ceva pe Moldoveanu.

Urcusu pe Vistea Mare ma oboseste...poate si datorita gambelor care ma ustura cand le incordez....noroc ca bate vantul si nu ma coc in geaca.

Urcam spre Vistea

Poza de grup pe Vistea Mare

Pe Vistea Mare lasam rucsacurile si pornim pe Moldoveanu....ceata si in stanga si in dreapta...poteca imi aminteste de Nordica Pietrei Craiului din iunie.

15 min mai tarziu-Moldoveanu 2544 m

Am semnal pe Moldoveanu si dau un semn de viata, facem cateva poze si ne intoracem la bagaje. De pe Vistea il culegem pe Ioan care se intorcea in Podragu...cam acelasi gand aveam si noi, deci acum in formatie de 5 (formatie completa pana la incheierea turei) coboram spre Saua Podragu. Ceata se juca cu nervii nostri, cand vedeam cate ceva cand mergeam pe vesnicul culoar suspendat. Era un balet continuu de intunecari si inseninari, muntii devenau fluizi ca o mare de valuri gigantice. Trecem mai mult ca prin vis (noroc ca imi sopteste Radu pe ce munti urcam ) de saua Orzanelei, ocolim de-a coasta Ucea Mare si Corabia si iesim in Saua Ucii Mari. Segmentul pana in Saua Podragu a trecut pe nesimtite, curba de nivel e prietena buna cu tursitul obosit caci te scoate cu usurinta in Saua Podul Giugiului , ocoleste Muntele Tarata Mare si ajunge in Saua podragului

De comun acord hotaram sa mai mergem 30 min si sa campam la lacul Podul Giurgiului.

Gasim locuri bune de cort si ne instalam...e 4 si decretam program de voie. Dupa o masa copioasa Victor si Ioan fac un drum pana la Podragu iar noi, ceilalti 3 ne vedem de treburile noastre, stam la povesti, ne ascundem cateva minute in cort caci se scutura un nor si ii asteptam pe baieti. Din "usa" cortului ma uit in vale la stana spre care ciobanul isi coboara oile ; in stanga izvorul Podul Giurgiului isi aduna apele si le mana spre plaiuri mai domoale ; in dreapta in buburuza rosie Corina trebaluieste....Muntele este asadar aceasta priveliste in care intru tot mai adanc si care la randul ei intra si ea in mine

Formatie completa

Bucatarind

Victor se intoarce cu chef de mers asa ca il coopteaza si pe Radu si pleaca amadoi spre Arpasu Mare iar eu urc cu Corinache spre Muntele Podul Giurgiului de unde privim apusul. Zac pe marginea stancii, cu capul in maini, muta de mirare. Ce impacare sa raman fata in fata cu natura! Nu vorbesc, nu gandesc, nu fac nimic. Zac muta, lasand sa se scurga peisajul in mine.

22 iulie-duminica

Noaptea e calda si dulce iar la trezire ne simtim inghititi de o pastorala tipic romaneasca....suntem invadati de sute de oi manate de cioban pe spre muntele Podul Giurgiului la pascut.

Asta e ultima zi...o sa ajungem in Balea si in civilizatie...mai am 5 ore de munte...asa ca imi deschid toti porii sa il las sa ma patrunda....sunt dispusa sa il accept asa suparat cum e in dimineata asta....vantul sufla vrajmas iar urcusul pe Arpasul Mare e mai mult o lupta sa te tii pe picioare. Dar asa cum am spus inghit orice capriciu...ma bucur doar ca exista si ca eu sunt acolo.Coboram in Saua Vartopului si ne regrupam in spatele monumentului Nerlinger privind in vale lacul Buda.

O alta poza de grup la monumentul Nerlinger

Poteca ocoleste vf Arpasu Mic si ne apropie de "La trei pasi de moarte" segment pe care il depasim cu usurinta. Portiunea se poate evita coborand in Caldarea Pietroasa si urcand apoi in Portita Arpasului.

La 3 pasi de Moarte

Noi insa continuam pe creasta si intalnim in scurt timp bifurcatia spre refugiul din Portita Arpasului, cabana capra, admiram si Fereastra Zmeilor (care cred ca a fost facuta de un pui de zmeu...mai bine ii spuneam oblon, ferestruica dar fereastra e cam mult....) si privirile ne sunt magnetizate de creasta Vartopel-Arpasel care ne face mult timp sa intoarcem capul in urma.

Poteca pe sub creasta Vartopel-Arpasel

Poteca ne poarta insa pe versantul sudic al Vf Capra si in scurt timp coboram si in caldarea de la lacul Capra...

Coboram la Capra

Buna alegere pentru Intalnirea de vara CRPO, trebuie sa recunosc. Aici terminam mancarea si butelia de la primus....trimitem un gand bun celor 4 alpinisti luati de avalnsa in caldarea Fundul Caprei (pentru ei a fost construit monumentul Alpinistilor) si urcam in Saua Caprei de unde privim cu teama parca furnicarul de la Balea...Parca e Mamaia, forfota mare, urme de zapada exploatate cum se cuvine de turistii care sosesc in vale de parca s-a spart teava. Canicula i-a alungat oare pe toti la Balea ? Dragilor mai exista si litoralul...lasa-ti muntii in pace. Oriucm trebuie sa ma declar fericita caci desi mi-ama scutit urechile nu am auzit nici urme de manea la Balea. Macar atata lucru.

Gandacuta lui Ioan ne asteapta parcata cuminte...o umplem pana la refuz, ii baricadam omului luneta si cu curaj o luam in jos pe Transfagarasan spre Curtea de Arges. Ne oprim la Vidraru, ne arata Ioan cetatea Poenari, vedem din Masina Curtea de Arges iar in Pitesti iesim pe drumul vechi spre Bucuresti prin Titu. Si ce bine am ales....caci am mers intins fara nervii si orele pierdute pe autostrada pe 24 km infernali. Intru in Bucuresti pe versurile celor de la Vama Veche....dar dragilor eu vin de la munte...si ma duc acasa...ce ziceti ma primesc ai mei ? Evident ca m-au primit...cam imbufnati si cu multa treaba...din cauza asta si RT-ul acesta intarziat...Dar ca sa-i imbunez ....le-am explicat in versuri cum sta treaba cu muntele si familia...

Acuma tin o bere-n mana (si o beau altii ca eu nu servesc)

Alo, sunteti acasa ?

In fata mea conduce cineva-Ioan

Ma-ntorc azi

Ma-ntorc la voi beata de fericire

Ma primiti ?Cu muntele-n suflet si padurea mea

Va rog mult, ma primiti ?

Stiu c-ai sa ma certi-mama

Si-apoi c-ai sa ma ierti- ca doar esti mama

Caci muntele era si prietenul tau bun (odata, demult e adevarat)

Si mai e ceva....

O sa raman acasa toata saptamana (am promis doar)

Foto by Radu