luni, 7 august 2006

Hoinari prin Muntii Capatanii



Mentiune: Jurnalul a fost scris inainte de a pleca in Fagaras dar nu am mai apucat sa-l postez. Totusi acum nu am schimbat nimic....nici macar incheierea...

Cand: 2-6 august

Traseu: Cheia-Canton Cheia-Vf Vanturarita-Vf Buila-Curmatura Builei-Poiana Frumoasa-Curmatura Govorei-Saua Zmeuret-Satul Malaia

Componenta echipei: mike&radu

Motto:
Din cerul mat, incovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de portelan
Un soare imobil si diafan
Trimite raze perpendiculare
(George Toparceanu)

O oaza de liniste in tumultul sufocant al marelui oras. Pe o banca uitata sub un copac secular, doua perechi de ochi cerceteaza cu atentie o harta...singura pe care am gasit-o...harta Builei-Vanturarita din 1973. Intr-adevar plecam undeva...intr-un fel de Piatra Craiului mai mica dar mai salbatica, cu dorinta (personala) sa nu vad picior de turist pe acolo...Nu gandim prea departe...planificam doar prima zi iar apoi om mai vedea...Avem incredere in noi si asteptam aproape cu rasuflarea taiata sa treaca o noapte caniculara in Bucuresti.

Miercuri 2 iulie-Ziua 1

Traseu: Satul Valea Cheii-Satul Cheia-Schitul Iezer-poteca turistica pe Brana Caprelor-Cabana (fost canton) Cheia

Ora 11 ne gaseste in autobuzul Antares spre Ramnicu Valcea. (Pentru Ramnicu Valcea exista curse Antares si Dacos care pleaca la interval de 30 min sau o ora din autogara Militari...detalii gasiti pe www.autogari.ro. Biletele se iau de la sofer iar de rezervare in general nu e nevoie...trebuie doar sa fiti acolo cam cu 20 min inaintea plecarii). Din Ramnicu Valcea luam o cursa spre Olanesti (cursele pleaca la 20 min distanta). Il rugam pe sofer sa ne lase la 15 km de Ramnicu Valcea in Satul Valea Cheii. De acolo ne asteapta un indicator "plin de incurajare" din care deducem ca avem de mers vreo 16 km pe forestier pana la poteca spre Brana. Tica tica facem vre-un kilometru cand in urma noastra auzim o masina. Radu face cu mana iar Cielo-ul opreste in fata noastra. Erau 2 bucuresteni sot si sotie care mergeau la schitul Iezer(Ezer cum l-am mai gasi prin descrieri/harti). Foarte amabili si vorbareti ne duc pana la Schit. Pentru a ajunge la schit trebuie trecut insa prin Satul Cheia...unde ajung autobuze din Ramnicu Valcea care pleaca din 2 in 2 ora : gen 14, 16 (cel de 16 e ultimul)

In aval de schit este un indicator spre un izvor tamaduitor al Sfantului Andronie de la Iezer iar langa schit o sageata spre o grota sapata timp de 3 ani in stanca cu dalta si cicanul de Sf. Andronie in urma unei viziuni. Nu ne permitem sa intram in schit, deoarce tinuta noastra lasa de dorit asa ca mergem mai departe...tot pe forestierul care se prelinge pe langa raul Cheia. Dar nu mergem nici macar un kilometru ca ne ajunge o alta masina tot de Bucuresteni care foarte amabili ne iau si pe noi pana la Bifurcatia spre schitul Pahomie...De aici putem spune adio ocaziilor... Oricum nici noua nu ne vine sa credem ce noroc am avut si cat de mult timp si efort am scutit. Mai departe prindem gresit o bifurcatie a forestierului care se infunda, ne intoarcem, facem un festin de zmeurica (se gasea peste tot pe marginea drumului) si gasim pana la urma un indicator spre canton Cheia. Aici incepe poteca pe Brana Caprelor. Drumul spre canton/acum cabana se poate face si pe forestier inca 15 km prin Curmatura Stogosoare. Din ce ne-a spus cabanierul la Tunel mai exista o poteca/scurtatura nemarcata pana la cabana. Brana Caprelor e o poteca superba...care isi merita numele, ingusta, dar bine conturata care se strecoara cand pe sub pereti perfect verticali (in a doua treime) cand pe langa raul Cheia care a sculptat niste chei salbatice (ultima treime).

Totul e sa nu te dai batut la inceput....cand poteca te primeste cu un urcus sustinut ( de te trec fiori prin toate bataturile de la bocanci) si cu o partida sustinta de innot prin tufe de zmeura....Sa ai timp sa le devorezi pe toate. Noi si ursul ce ne plimbam pe acolo caci in rest slabuta miscarea. Marcajele nu sunt minunate...dar exista si te ajuta din cand in cand sau macar iti confirma directia cea buna. Oricum marcajele de acum sunt parfum pe langa ce vom gasi. Buila e un masiv in care mergicu harta, busola, si insipratia...Uneori pierzi poteca, o cauti, o regasesti-te bucuri pentru cucerirea facuta si continui. In orice caz, purtandu-ti pasii pe brana ai posibilitatea de a admira din unghiuri diverse petretii sudici ai Stogosoarelor.

Stogosoarele vazute de la Cabana Cheia, in dimineata urmatoare.
Dupa vreo ora jumate coboram pana aproape de firul apei si gasind un ochi linistit cobor sa ma las impresurata de racoarea locului. Tenta glaciala a apei...precum o mana de gheata care mangaie cu atingerea mortii genele calde ale pamantului ma infioara. Totusi beau cu nesat din ochiul limpede si putin adanc caci puteam numara pietricele din albie la cat de clara era apa si imi las ochii vrajiti de acordul perfect al spumei albe, auzrului furat din cer si vernilului deschis rapit din mare.

Continuam spre cabana dezmierdati de aerul rece al peretilor...in sfarsit ne vedem scapati de aerul irespirabil...in sfarsit nu mai alergam in punctele de belvedere sa prindem cate o boare de vant.

La Canton....unde credeam ca vom fi singuri cuc gasim cabana : Cabana Cheia, 919 m, deschisa si vara si iarna...camparea 40.000/cort. Ne apucam sa ne gospodarim, "ajutati" de Mandra si Molda (2 cateluse zglobii si cu un chef imens de joaca de la cabana). 

Dupa ce scapam de asediul musculitelor vrajmase, Noaptea se lasa cu licurici caci mica poiana din fata cabanei e invadata de stele miscatoare ce se invart fara preget in jurul lizierei padurii.

Joi 3 iulie-Ziua 2

Traseu: Cabana Cheia-Stana Comarnice-Curmatura din Oale-Vf Vinturarita I-Vf Vioreanu-Saua Stevioara-Curmatura Builei

Ne urnim cu greu din loc...pe la 10.15 pornim in traseu bazandu-ne pe indicatiile cabanierului care s-au dovedit a fi pretioase pana intr-un punct. In primul rand la cabana este dat un circuit care include creasta principala in 8 h...ceea ce pentru noi ar fi fost imposibil de realizat....si nu mergem chiar rau. Astfel de la cabana prin padure se urmeaza banda albastra pana la Stana din Comarnice. La 10 min de la cabana mare atentie caci poteca se orienteaza brusc dreapta, marcaj pe o piatra. Poteca lejera prin padure, care urca pe curba de nivel....Era chiar haios la un moment dat caci noi trageam in sus iar poteca se incapatana sa ramana in padure, mai facea cate un cot, mai rataceam marcajul care totusi arata acceptabil. La 12.05 am fost in stana Comarnice (nu mai sunt decat niste resturi de la stana). Am facut o ora 50 de min desi cabanierul ne daduse timp estimativ 2 h.Schimbam marcajul si trecem pe TR si pornim spre Curmatutra din Oale. La 5 min de stana gasim izvor de unde luam apa....e cam singura sursa de apa pana in Curmatura Builei. Ajungem la 13 in Curmatura din Oale unde cautam primele marcaje punct rosu (marcajul de creasta).


De acum avea sa inceapa lupta. Pana pe Vanturarita facem vreo 3 h cu ratacirea potecii si cu innotul prin jenepeni, cu urzicaturile de rigoare etc. Inarmati-va cu multa hotarare pentru innotul prin jenepeni.
Subjugati de universul impietrit in care am patruns
Pasajele de stanca sunt rare si simple...O mica problema o avem la o singura trecere unde ne cam impiedica rucsacul...totusi ne iese totul si la ora 16 Radu vede steagul de pe Vanturarita I (1885 m).
Pe Vanturarita, gandurile isi iau zborul spre zei
Dupa Steagul acesta care mai pastra inca stema si dupa o inscriptie pe stanca va dati seama ca sunteti pe Vanturarita I

Aici insa ochilor avizi nu li se deschide zarea asa cum ne astptam sa vedem in fata mandrete de creasta. Mancam, profitam de semnalul pe care il avem si la 16.30 pornim mai departe spre Vf Vioreanu. 
De aici totul e o joaca...plai...mergi ca pe platou. Pe vf Vioreanu e un indicator care iti indica 1-1 ˝ h pana in saua stevioara noi insa am facut ˝ h asa cu mare indulgenta. In sa, alt indicator 1-1 1/2h spre Curmatura Builei…timp bine estimat.

In orice caz impresia generala este : cam putina stanca si cam mare indulgenta in asemanarea cu Craiul…Marcaje slabe dar daca mergi parallel cu linia crestei nu-I problema. Urme de civilizatie? Doar niste coji de arahide pe Vanturarita. In rest pustiu. cerul, iarba, gandurile, rupturile de panta impresionante de pe versantul vestic, micile rauri de grohotis si...2 huse de rucsac solitaire bucurandu-se de clipa divina care le-a fost data.
Coborarea pana in Curmatura Builei e lipsita de probleme...si e f bun si marcajul, poteca e clara etc. Aici nu am gaist refugiul de care staim noi (informatie veche ce-i drept-de prin 1973) ci o stana bine inchegata si construita prin 1994.
Stana din Curmatura Builei
Si un cioban cu nevesta lui care mulge oile. Ne interesam de refugiu, locuri de apa si de cort. De la stana aveam 2 posibilitati...sa ne lasam in dreapta spre "Troita" sau in stanga. Alegem stanga si dupa 15 min de coborare agungem la o salba de jgheaburi, iar mai jos gasim un loc de cort accepabil langa o stanca. 
Locul de cort
Ne spalam, gatim, ne mai mananca odata musculitele si ne bagam la somn caci afara incepuse ploaia....

Vineri 4 iulie-Ziua 3

Traseu-Curmatura Builei-La Troita-Poiana de Piatra-Poaina Frumoasa-(intersectie cu BA-traseul de trecere spre Capatanii)-Vf Lespezi-Adapostul din Curmatura Govorei

....si a plouat si azi pana pe la 10 dimineata astfel incat abia la 12 ridicam tabara sa plecam. Vorbim cu ciobanul care coborase cu caprele la pascut (stana avea si oi si capre si vaci) despre vreme, despre calduri si ploi despre traseul nostru etc.
Urcam inapoi in Curmatura Builei si apoi coboram pe firul apei pana ajungem la Troita.Aceasta nu e f evidenta....mai repede vezi un loc de adapost construit intr-o poiana.
La Troita
Pe malul celalalt, fata in fata cu acest adapost , pe un copac e fixata o troita veche stearsa de vreme

Pana aici nu exista marcaj. Apoi incepe TR la inceput mai slab marcaj iar apoi din ce in ce mai bine, Trecem la rand prin Poiana de Piatra (care se gaseste chiar sub Stevioara 1 si 2 si sub Buila) iar apoi prin Poiana Frumoasa. Aici zabovim cateva minute..la firul ierbii necalcata prea curand de picior de om, hoinarind printre cosasi, iarba inalta si flori superbe subjugati de perspectiva vf Vioreanu si a Vanturaritei si cu mintea haladuind dupa ciobanii ori haiducii care foloseau aceste poteci frumoase.
In Poiana de Piatra

Din Poiana Frumoasa, perspective spre Creasta Builei
Si un cosas pierdut in iarba mare din poiana, bun pentru coperta revistei "Descopera"
De aici nu mai e mult pana la intersectia cu BA (traseul de trecere in Capatanii) care arata surprinzator de bine pentru o trecere. De fapt intersectie e mult spus...el trebuie putin cautat dar daca in poiana se ia Nordul si apoi cauti in directia NV il gasesti pe primul copac. Apoi poteca te poarta domol pe o poteca bunicica , mai primesti cand ai nevoie si cate o confirmare de marcaj ca esti pe drumul cel bun si...avansam
Asta pana cand pe la 17.30 incepe ploia...de fapr grindina in toata regula. Din fericire suntem inca in padure si ne adapostim sub un brad. Cand urgia se potoleste (a trasnit odata la 300 m de noi, in liziera padurii) plecam spre Muntii Capatanii sa urcam pe Lespezi. Capatanii sunt domoli, extrem de domoli chiar desi ajung chiar si la 2000 m nu sunt decat plai si sunt traversati drumeaguri bine inchegate de oi. Pe Lespezi se crapa zarea si Radu imi arata undeva departe Parangul. Desi planul era sa ajungem pana in Saua Zmeuret coboram in Curmatura Govorei unde gaism un adapost dar cel mai important gasim afine...multe afine,un versant intreg, coapte si gata pentru a fi mancate. Asa ca lasam bagajele, facem putin curat si plecam sa ne infruptam din festinul de langa refugiu.

Recolta
...si festinul-da mancam cu ambele maini
Si pentru a incheia ziua monumental, iata un apus frumos:

Sambata-Ziua 4 

Traseu: Curmatura Govorei-Govora-Saua Zmeuret-Satanele din Zmeuet-Satul Malai

Din pacate alte fotografii nu mai sunt-caci a plouat pana in Malaia

La 11 dimineata ploua inca. Totusi ne hotaram sa pornim la drum. Schimbam cateva vorbe cu un cioban vorbaret (despre Romania, Nato, politica, Spania, pensie, guvernanti), regretam ca nu stiam de aseara ce om avem in fata caci trageam la stana lui pe langa care trecuseram si plecam si noi cu gluga la geaca trasa, batuti de ploie pe toate portile dupa cum cotea drumul. Intr-o ora nu mai conta deja. NU mai aveam nimic uscat pe noi....Si ploaia a mai continuat pana la trei. In Capatanii nu am gasi nici un marcaj si doar 2 momai si alea darmate. Am mers cu harta si Busola (si cu sfatul ciobanului) pana am ajuns la stanele din Zmeuret. Aici o apucam gresit spre un foerstier de exploatare care dupa 2 serpentine incepea sa urce. Coboram la stana-o rulota mai mult si ciobanii ne indruma pe drumul cel bun. Poteca e f bine marcata spre Malaia si ajungem dupa vreo 2 pauze de scos apa din bocanci in sfarsit in sat.

Autobuz la 15.40 spre Rm Valcea (pe Valea Oltului-superba zona mai ales ca erau ani buni de cand nu mai fusesem pe acolo) si apoi la 17.15 prindem o cursa Antares spre Bucuresti. La 8 suntem in Militari si socotim noptile pe care le avem de petrecut in Bucuresti.


...Cu ce am ramas dupa Buila si o parte din Capatanii ? Cu multa salbaticie, cu lipsa gunoaielor, cu ciobani de treaba si cu un masiv in care planuiesc sa ma intorc.
Acum fug....am facut bagajul si vreau sa dorm cateva ore....in 20 de ore plec in Fagaras.

Bucurati-va de poze si scuzati stilul expeditiv dar am totusi circumstante atenuante. Nici nu mi s-au uscat bine bocancii ca iau iar rucsacul in spate si plec....
Foto: Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu