luni, 7 iulie 2008

Coltul Picaturii



Pe plaiurile lor de sus am uitat de grijile traiului, cele mai senine ore le-am petrecut pe brânele lor, pe piscurile lor semeţe încununate cu nouri am  preţuit minunile Firei şi în sufletu-mi am simţit pâlpâind câte-o scânteie din divina bunătate a Celui de Sus!" Nestor Urechia, Vraja Bucegilor. 
Componenta echipei: Muha (frg), Em (xemax), Emil (emils), Radu (griz), Mike 


Dupa ce cu o saptamana inainte impreuna cu Em si Radu arasem poteca spre Valcelul Picaturii pe care il gasisem din prima dar nu eram siguri ca e valcelul cel bun si traiam cu impresia ca am ajuns in valcelul Spanzurat, acum am mai corupt 2 pinguini (Emil si Muha) care au tinut mortis sa isi ia portia de zgarieturi si febra musculara ca antreu pentru botezul celui mai tanar pinguin. Asa ca dimineata, Harbulina isi face datoria si ne aduce pe toti langa partia de schi de unde inarmati cu cele necesare plecam pe un vant ce nu prevestea nimic grozav spre Valcelul Picaturii.

Radeam cu Radu si Em ca macar am fraierit inca 2 pinguini sa adanceasca poteca spre valcel...
Asadar pornim pe drumul Vaii Seci a Caraimanului pe care il stiam cu totii atat de bin , prilej de discutii despre antiperspirante, jurnale si Delta Dunarii.

Ajungem repede in firul Vaii Seci a Caraimanului si ne punem sa urcam printre cazaturi si vegetatie bogata pana sub prima saritoare, care in mod normal se abordeaza prin stanga daca vrem sa urcam valea.
Pe firul vaii

Prima saritoare
Pentru a gasi insa poteca spre Valceulul Picaturii urcam o treapta stancoasa de 2 m pe dreapta saritorii si apoi facem brusc dreapta croindu-ne drum pe o poteca invizibila sau foarte, foarte slab conturata care se strecoara oblic spre dreapta si apoi in sus printre frunze si ferigi mari. Odata iesiti din aceasta mica jungla si reintrati in padure poteca se desfasoara clara in fata noastra. Exista si o alta varianta de acces insa ceva mai balauroasa: traversam doar firul Vaii Seci a Caraimanului fara a urca nici macar un metru si ajungem intr-o poteca larga prin padure initial orizonatala dar care apoi urca usor si redevine orizontala cand se implinesc 300 de pasi. Aici poteca se pierde si ne lasa in fata unui versant putin inclinat plin de verdeata dar fara urma de vre-un valcel. Asa ca o dam in sus 5 min si iesim in poteca ce vine dinspre Valea Seaca si care porneste de sub prima saritoare (5 min spre stanga spre vale) inca 10 spre dreapta spre valcel. 
Revenind din scurta divagatie, odata intrati in poteca o parcurgem pentru 15 minute, trecem printr-o stramtoare de copaci si iesim pe langa o tufa de trandafir salbatic in firul Valcelului Picaturii care insa ne intampina cu o saritoare cu aspect de horn surplombat la iesire si ud pe care suntem fortati sa il ocolim prin padure, pe dreapta cum urcam.
Em, la ingustarea dintre cei doi copaci
Pentru a-l travsersa sarim sau ne ramuim pe sub o creanga groasa orizontala aflata la 40 cm de pamant, urcam o treapta stancoasa de 2 m cu prize la 5 fire de iarba si innotam prin frunze moarte....Poteca si urmele sunt ale noastre, vechi de o saptamana.

“O intrare covarsita de o vegetatie salbatica si de blocuri si arbori prabusiti, caracterizeaza portiunea inferioara a acestei vai, atat de impropriu denumita in trecut ,,Valcelul Spalat". Pentru a evita saritorile, în parte surplombante şi umede, care intrerup in cateva puncte parcursul direct, urmăm initial coastele impadurite din stanga valcelului (dreapta cum urcam), pe al cărui fir reintram, dupa cca 1 ora, in zona unde aceasta se transforma intr-un scoc stincos si ingust. La mica distanta in aval de obirsie, distingem în dreapta, o terasa larga si inierbata, denumita “Poiana de sub Brau", la care urmam parasind definitiv firul vaii.” Descrierea din Cristea e nerelevanta si prea sumara in ceea ce priveste aspectul valcelului...Noi nu am gasit decat o singura saritoare surplombata,si una umeda (la quatrfuractie) locuri umede din plin, dar nu saritori. Atfel noi am mers continuu pe fir fara a divaga prin padure. 
Reintram dupa 5 minute in firul valcelului pe care nu il vom parasi pana sus.
Pe valcel
Ca puncte importante de reper pe parcurs: o mica saritoare cu bustean si o quatrfurcatie de unde pe versantul din dreapta se vede Coltul Picaturii. Quatrfurcatia e formata dintr-un canion ud si stramt in stanga, o saritoare cu mazga in fata si versantul din dreapta accesibil dupa care fie alegem in dreapta un horn pamantos, fie inainte un pas mai delicat si un traverseu expus. Ambele ne vor readuce in fir. 

Mai urcam cam jumatate de ora si drumul devine din ce in ce mai noroios, mai ud , mai plin de vegetatie. Incepem sa ne uitam dupa poteca de iesire din valcel pe care trebuie sa o gasim firava pe versantul din dreapta. Radu ocheste o prima varianta care insa urmata ne scoate in Valcelul Spanzurat, dar la 50 de m mai sus Em ne cheama spre pitonul salvator despre care citisem in jurnalul celor care mai calcasera prin aceste locuri. Se vad deja peretii de la obarsia valcelului, dar locul in care se gaseste pitonul cu inel,marcat cu o bulina rosie nu e nici pe departe comod ca o terasa . Cum primul pas era expus hotaram sa nu riscam inutil si punem o balustrada pe care o intindem 30 de m scapand de pasii mai delicati, pana ce firava poteca face brusc stanga pe o brana oblica si intram in Braul Subtire.
Iesind de pe valcel. La piciorul Muhai este pitonul
Acesta urca abrupt 60 de m diferenta de nivel printre jnepeni si zade pana ce ne scoate in dreptul Grotei Picaturii. “Parasind poiana, ne abatem la stanga (cum privim spre perete) de-a lungul braului, traversam doua mici portiuni, in dreptul carora acesta este surpat, si ajungem curand în dreptul Grotei Picaturii, firida sapata adanc in peretele ce scapa vertical in Valcelul Picaturii. In aceasta zona braul intrerupandu-se brusc, escaladam în dreapta si pe o inaltime de 4 m o treapta stancoasa, iar dupa o traversare orizontala spre stanga, peste un prag ingust si foarte expus, constituit dintr-o roca friabila, intram in Hornul cu Zade; urmat la dreapta si in sus, acesta conduce la inaltimea Braului de Sus al Picaturii, care subliniaza pe la baza peretele ce se pravaleste vertical din varf.”
Pe brau
Grota lui Comanescu
Aici ne legam in coarda. In fata noastra vedem clar un piton rosu de unde se poate asigura seundul si mai sus inca unul. Inscrisul de pe perete ne lamueste definitiv, asa ca formam 2 echipe si Radu porneste primul peste o treapta stancoasa de 4 m inaltime si apoi intra in Hornul cu Zade care este o padure in adevaratul sens al cuvantului care nu pune nicio problema, nici legat de asigurare, nici de expunere etc. Se pot pune anouri dupa copaci si astfel se stabilesc asigurari intermediare dar nu e nimic predefinit. Regrupam dupa fix 40 de m la un copac din multitudinea din zona si parcurgem inca 20 de m pe Braul de Sus al Picaturii. Sagetile rosii aplicate discret ne indruma pe drumul cel bun. Ajungem in dreptul unui perete cu un piton mare si verde batut la 3 m de sol (probabil o directa) dar cam ciudat de abordat in bocanci, insa o noua sageata ne indruma in continuare pe Braul de Sus inca 3 m pana la o zona expusa cu 2 zade pe post de asigurari. Aici ma autoasigur cu un anou dupa o zada si trec sa il filez pe Radu.

Sageata rosie e foarte clara, in sus, hornul final asa cum e numit in descriere. Avem 3 pitoane, unul la 3 m de sol deasupra unei mici trepte innierbate si inca 2 pe hornul final. Iesirea este fie prin Fereastra Picaturii (cine incape), fie prin dreapta ei, unde putem asigura la un copacel creascut pe o terasa larga. Hornul final este destul de ingust cu prize fine de picior si s-a lasat cu zgarieturi pentru toata lumea .
Muha in fereastra Picaturii
De aici si pana la varf nu ne mai separa decat o serie de trepte in parte înierbate, a căror escalada este elementara.
In familie
Emil cu Valea Prahovei
Muha
Si cel mai fericit, Em
In jurul nostru avem poate cea mai impresionanta perspectiva a Bucegilor care domina prin masivitate si expunere. Locurile sunt covarsitoare , impunatoare, in fata Caraimanul, masiv strabatut de Valea Seaca, in fata cotinuarea crestei, iar in dreapta Peretele Vaii Albe, Fisura Albastra, Circurile Vaii Albe si firava poteca ce pleaca de la "La Verdeata". La picioarele noastre Valea Pravohei iar deasupra un cer de un abastru nesperat. Nicio pala de vant nu ne tulbura reveria desi dimineata se arata vrajams, dar acum vazand ca nu poate clinti vointa de fier a motorului intregului grup, Radu, tace si pare si el cuprins de magia locului, a momentului ,a reusitei...Soarele ne strange pe toti in brate, la piept, si razele coboara line peste platforma alba de pe varf, facandu-ne parca sa ne intindem ca niste soparle si sa contemplam verticalitatea.

Insa deja e tarziu si merg sa montez cu Radu rapelul (punct de rapel la 10 m sub varf, pe o placa inclinata, 3 pitoane cu cordeline). 2 semicorzi de 60 de m ne ajung la fix pana in Strunga Marelui V (mai raman 5 m) dar mai sunt 2 platforme intermediare la 15 si la 20 de m care pot servi ca puncte de rapel (sunt si pitoane) pentru cei are rapeleaza cu o coarda de 50 m.
Plecand sa montam rapelul
Emil, aproape de Strunga Marelui V
Em, la rapel
Cum era deja tarziu, apa nu prea mai aveam desi luasem cate 1.5 l fiecare si eram constienti ca ne vom misca greu sunam retragerea. Coborarea o facem pe Albisoara Strungii, prima Albisoara, care isi are obarsia chiar in strunga. Primii 100 m diferenta de nivel ii coboram la liber iar apoi incepe o salba de 11 rapeluri (din care al 10-lea cel mai dificil) intre 15-25 m pe hornuri umede si surplombate.

Pe prima parte a Albisoarei, unde putem inca descatara
Sunt pitoane de rapel in buna stare, unele cu inel altele cu cordeline, pentru fiecare saritoare. O coarda de 50 de m este suficienta. Noi insa lucram la foc continuu, cu 3 corzi coboram cei 400 m diferenta de nivel in vreo 4 ore. Rapelurile desi nu sunt obositoare, sunt plictisitoare si am ajuns la capat fara pic de chef, d-abia tarandu-ne prin jungla amazoniana pe o poteca initial vizibila si care se pierde apoi in lastaris facand ca iesirea la "La Verdeata" sa fie cireasa de pe tort.

Ajungem intr-un final glorios la captul Vaii Albe unde stam in echipa completa sa admiram locurile prin care am trecut...
Echipa, la "La Verdeata"
Oboseala fizica de la sfarsit de tura si pauza la Riviera sunt insa premiile unei zile minunate, cu o vreme superba in care am tropait cu folos

Mentiuni:

1.Cristea precizeaza o alta varianta de retragere: respectiv 50 m coborare pe Albisoara Strungii dupa care un brau subtire ne poarta spre stanga spre Albisoara Turnurilor de unde un rapel de 30 de m ne duce in fir. Urmam firul pana in Valea Alba 

2. Bibliografie: 
Emilian Cristea-Monografia Bucegilor
W. Kargel-Trasee alpine in carpati si Bucegi

3.Jurnalul e ceva mai tehnic din dorinta de a acoperi toate lipsuirile/omisiunile descrierilor pe care ne-am bazat noi.



Foto by Radu
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox


Traseu: Busteni-Drumul Vaii Seci a Caraimanului-Valea Seaca a Caraimanului-Valcelul Portitei-Braul Subtire-Grota lui Comanescu-Hornul cu Zade-Coltul Picatruii-Strunga Marelui V-Albisoara Marelui V-La Verdeata-Caminul Alpin-Busteni

Timpi intermediari
Busteni-Grota lui Comanescu: 4 h 50 min;
Grota lui Comanescu-Coltul Picaturii:1 h 20 min ;
Coltul Picaturii-Strunga Marelui V: 30 min;
Strunga Marelui V-La Verdeata : 4 h 30 min;
La Verdeata-Busteni-1 h 

Marcaj: nemarcat integral

Cotatie: 2B 

Echipament: 5-6 pitoane intalnite, pe cele 2 lungimi deci cam 4 bucle echipate lungi ajung, 2-3 anouri,2-3 carabiniere si echipament individual: ham casca carabiniera de ham, dispozitiv de filat, 1 coarda de minim 50 de m pe echipa, bocanci

Efectiv de catarat: 30 m :) 

Surse de apa: La verdeata

Locuri de adapost: Grota lui Comanescu, de la intrarea in traseul spre Coltul Picaturii (acolo “au dormit” 4 oameni) insa dupa standardele noastre, d-abia daca incape unul lungit


Valceul Picaturii si imprejurimile (E. Cristea)
Creasta Picaturii integral si Valea Seaca a Caraimanului (E. Cristea)
Coltul si Creasta Picaturii, W. Kargel

0 comments:

Trimiteți un comentariu