Calimani pe schiuri de tura

Motto:

Lung e drumul, mama, lung
In varf de munte sa ajung
Sa urc cu rucsacu-n spate
Doar sus pot uita de toate.

Hai, mama… hai, hai, mama, vai,
Asta-i drumul catre rai....

Calimanii erau niste munti in care imi doream demult sa ajung, in primul rand pentru ca sunt printre putinele masive din Orientali in care ai trasee lungi, in care ai de "pedalat" si care te acapareaza pentru mai multe zile. Nu merge sa ii rezolvi asa cat ai clipi...In plus, neumblati, neintinati de gunoaie, sunt locuri unde poti regasi natura in forme cat mai simple. Cum insa pe timp de vara drumurile forestiere m-au dezarmat din start, i-am pastrat pentru schiul de tura.

Si cum Mosu' a venit ceva mai repede anul acesta, inarmati cu noile noastre cadouri, am pornit in cautarea zapezii. Meridionalii erau saraci in omat, Rodnei erau cam inalti pentru un prim contact cu acest sport si uite asa Calimanii au revenit in prim-plan. Aveam de toate, chef de aventura, legaturi bune, zile libere cat sa ne ajunga sa sarim muntele. 

Asa ca ziua de vineri seara ma gaseste facand ordine in acceleratul de Sighetul Marmatiei, umplut pana la refuz de oferta generoasa a guvernului care vroia sa se asigure de o prezenta covarsitoare la vot. Cu putina autoritate iesita la iveala dupa ce timp de 10 min m-am zbatut in van pe loc sa ajung la compartimentul meu, imi duc cu nesimtire bagajele la locul meu platit, printre zeci de oameni care umpleau culoarul. Din fericire, nebunia nu e de durata, caci de la Brasov incepe sa fluiere vantul prin tren si putem calatori omeneste cu ochii pe geam, mirosind zapada pe care o asteptam din ce in ce mai mare, din ce in ce mai consistenta, ca sa acopere drumurile forestiere.

In Toplita, in inima muntelui e ceata si frig. Coboram cu catel si purcel si tarand de bagaje. Radu cu farmecul lui de italiano verro agata o taximetrista cu un Matiz pentru a face drumul de 8 km pana la Monument la Secu, motorizat, si evident pentru a gasi un loc de pus cortul caci parca in curtea vre-unui magazin din Toplita nu ne venea sa dormim. Asa ca taximetrista si Micul Gigant se chinuie sa inghita schiuri, clapari, rucsacuri si 3 oameni, si huruind si paraind de mandrie pe drumurile proaste, rezolva distanta care ne dadea cosmaruri.Dupa ce multumim cum se cuvine pentru interesul acordat, suntem liberi sa alegem un locsor de somn si sa ne ridicam casuta ambulanta. Pacat doar ca in noaptea aceea nu a functionat incalzirea centrala, dar in rest, nu fu rau deloc, de fapt de atata bine nu scoatem nasul din cort pana ziua urmatoare pana la ora 11.

Si iata ca pe la amiaza dupa ce impachetam totul, lipim pieile de foca pe schiuri, blocam legatura, pornim sa alunecam pe cei 9 km spre schit. La inceput pare nefiresc si parca merge mai repede cu piciorul, dar incet incet se invata, viteza creste si miscarea devine normala, nefortatata, placuta chiar...Daca nu ne-ar tine din drum si o serie de localnici binevoitori care ne ameninta ca vom ajunge precum cei din Bucegi daca vrem aventura si vrem sa trecem peste munte, totul ar fi bine... Omu' ne invita la el, fara bani sa facem plimbari ozonate in zona, dar noi tinem capul in pamant si ne continuam catari de drum. Doar nu am batut atata drum sa raman la o viitoare pensiune.

Lansarea la zapada

Pe drum, iarna e la ea acasa, si-a intrat complet in drepturi cu nameti pe stanga si pe dreapta, cu rauri aproape inghetate, cu aer rece ce coboara pe vale si cu brazi impodobiti pentru sarbatori cu ghirlande simple, de omat. Din pacate ziua de azi e scurta, noaptea se asterne repede si ne gaseste la 1 km de manastire. Gasim undeva pe stanga un bordei/grajd, fara usa sau fereastra, dar curat in care intindem cortul.Avantajul este ca ne putem desfasura in tihna, putem gati comod si este ceva mai cald fata de dormitul in zapada.

Adapostul nostru pentru noapte

Locurile sunt pustii, in afara de ceva urme de jivine altceva nu mai vedem si noaptea se aterne cu un cer spuzit de stele si ducand visurile mele departe, spre zilele ce vor urma, binecuvantandu-le cu puritatea zapezii, caci acum ma desprind de toate, uit de oras si de griji, gasesc puterea sa savurez din nou o oala de paste si mi se pare ca ceaiul miroase mai bine ca oricand.

Dimineata ne intampina cu o vreme de poveste. Copacii par poleiti cu argintiu si auriu, acum in lumina blanda a soarelui matinal. O padure scanteietoare avem in spate, o zapada neatinsa de jur imprejur, o gura de ceai, o pereche de manusi calde scoase din sac, si ne asternem iarasi la drum. 

Se anunta o zi calduroasa, lumina este scanteietoare, arde parca retina trimitand valuri de caldura de jur imprejur; imi plac liniliile simple ale acestei dimineti: drumul care se asterne drept, gardul mereu paralel, verticalitatea brazilor si curbura peretilor schitului unde ajungem, nou, alb, neintinat parca de trecere timpului si uratenia zilelor.

Scanteietor

Acum suntem pusi in fata unei dileme: avem 3 variante: sa urcam pe marcaj cruce rosie pe drumul forestier spre Voievodeasa si apoi pe o scurtatura dubiosa unde pe harta apare marcaj rar (adica probabil lipsa dupa capul meu), sa continuam pe drumul forestier de pe Puturorsul (adica Trans Calimani-marcaj si el cu cruce albastra) sau sa mergem pe forestierul ce urca spe vf Dealul Alb, nemarcat, dar cel mai direct... Prima alegere buna pe tura asta, caci acesta, aveam sa aflam mai tarziu, e cel mai scurt drum prin padure si toate forestierele erau blocate de copacii pravaliti din cauza zapazii. Astfel oamenii au ales sa deschida acest drum primul caci era cel mai putin de munca. Deci pana la urma alegem inspirat forestierul nemarcat si inaintam cu spor pe urmele lasate de snowmobil.

Ne bucuram pentru locurile pe care le vedem, ne bucuram pentru padurea care ne intampina cu prafuri de nea ca pe niste adevarati printi singuratici si mergem in tihna pana cand drumul ne este barat de copaci....

Deci doar pana aici au razbit cu eliberarea. Intuim ca nu mai avem mult dar acest putin ne rapeste zeci de minute de ocolit copaci, traversat, infundat in zapada cristalizand din ce in ce mai mult dor­inta de a iesi la lumina. Tunelul intunecat se deschide intr-o poiana superba absolut neatinsa, imaculata in care urmele schiurilor noastre sunt singura marturie a unei treceri efemere. O linie dreapta si lunga pe care o lasam pentru o scurta clipa pe fata pamantului.

Urmele de senile s-au terminat si e interesant de deschis drum prin zapada afanata, e frumos sa nu stii ce ai in fata, sa muncesti mai cu spor pentru o alunecare atat de simpla. Deschidem cale multa vreme, ajungand aproape de Varful Alb si primim din dreapta marcajul CR care venea de pe forestierul ce mergea spre Voievodeasa. In fata dune albe, braduti ingropati sub 1 m de zapada, valuri curgatoare de alb incremenite in toate directiile.

Soarele curge pe bolta in ritmul lui si tot mergand la deal, cand cu ochii pe harta cand urmarind urmele de snowmobil nici nu observam cand se face un cu linia orizontului.

Spre culcare

Apus

Ca si el trebuie sa ne pregatim de somn, asa ca urcam si mai cu spor in cautarea stanei generoase figurata pe harta. Tot cautand-o am ratat si drumul acum mai greu de dibuit si am privit un apus frumos pe plaiurile line ale Dealului Alb. Pana la urma ochim un bordei pe care il facem adapostul nostru pentru o noapte, insa distractia de abia acum incepe. Frontala mea moare la datorie si nu mai poate fi resuscitata, e a doua adusa jerta muntelui in numai 1 an jumate. Asa ca orbecaind la o singura sursa de lumina ne miscam in slow-motion. Apoi constatam cu stupoare ca salteluta mea pierde aer si nu ne explicam cum am reusit sa o intepam in cort.

Oricum e clar, ne pregatim pentru o noapte cam spartana si cum nu ne venea sa ne culcam, fierbem cu spor supe, crenwusti si piureu toate intr-o singura apa, in cel mai ecologic si economic stil posibil.

Noaptea insa nu e nici de departe atat de rea pe cat ne-am asteptat, asa ca avem chiar suficienta caldura in suflet cat sa ne bucuram dimineata urmatoare de un rasarit romantic vazut prin fereastra cortului.

Ne luam iarasi cochilia in spate si pentru azi suntem hotarati sa-i dam tare, sa gasim mai intai drumul cel bun pe care il ratacisem aseara si apoi sa ajungem pe ziua la Retetis. O luam din nou pe urmele de cu seara si dupa ce scrutam zarea, dibuim o serie noua de urme care duc spre locul in care intuiam noi ca trebuie sa ne schimbam brusc orientare dinspre nord spre vest. Confirmarea e un indicator alb tot, probabil d-asta nu l-am observat, care ne arata ca mai avem 3 h pana la Retitis si ca drumul ce prinsesem ne-ar fi scos dupa 9 h la Borsec (banda albastra). Avem ceva de urcat, vreo 500 m diferenta de nivel, asa ca nu pregetam si strabatem palcuri de padure intrerupte de poieni imense, ne luptam cu sabotii care se fac foarte ciudat pe pieile mele ori de cate ori trec pe sub copaci cu zapada uda si inghetata si ne linistim caci suntem in grafic abia atunci cand intram in aria de parc natural si primim crucea albastra ce urca pe forestierul de pe puturosul.

Tocuri

Intram apoi pe Trans Calimani pe care in 15 min ajungem la ref Salvamont Iezer (lacul este inghetat asa ca nu acordam atentie zonei). Vara banuiesc ca este frumos cu toate poienile la picioare, refugiul este insa inchis si nu poate servi iarna ca adapost neavand nici macar o camera deschisa. Asa ca il scoatem din calcul pentru eventualele ture si pornim sa urcam in serpentine spre Retetis. In mod uluitor nu e nici greu si merge si destul de repede.

Cel mai mult insa imi place ca urcand se deschid orizonturile si ne plimbam ochii printre tainele Panaghiei si Ocolasului Mare si apoi pe la 2000 m mangaiem cu ochii maretia Rodnei ninsa din cap pana in picioare. Altimetrul meu arata ca ne apropiem de destinatie, insa noi tot ocolim muntele pana ce ajungem sa vedem ridicat drapelul in aceasta zi de 1 dec, deci statia meteo Retetis...ii deschidem usa celui care ne-a asteptat cu lumina aprinsa si cu o noapte inainte.

1 decembrie la statia meteo de pe Retetis

La statia meteo este liniste, curat, cald, un termos plin de ceai cu lamaie si un dormitor doar pentru noi; in curand sunetul lemnelor care trosnesc in soba imi gadila in mod placut urechea si admir de la fereastra bucatariei in timp ce discutam vrute si nevrute - Calimanii. Nu e nevoie de vin sa dezlege limbile, omenia, cinstea sunt suficiente, astfel incat povestile zboara printre meteori, vanturi la sol, rataciri, familie, viata intr-un cuvant.

A apus demult si soarele, intr-o spectacol regesc pentru ochiul meu, cel mai frumos apus din aceste zile petrecute in munti. O panza pe care se topeau unele in altele nuante intregi in care rosul se scurgea in mov si albastrul se prelingea la capatul lumii pentru a da nastere cerului instelat, toate culorile lumii se transformau, se reinventau, erau parca vrajite, toata zarea era ca o potiune magica ce prindea forma, lumina, esenta, o chimie nevazuta schimba orizontul mutand setelele pe cer si tranformand azurul in smoala.

Reclama la schiuri

Ziua 4: Retetis - fosta Exploatare de Sulf (fostul ref Luana) - Gura Haitii.

Plecam tarziu de la statia meteo pentru ca era atat de placut, iar afara ceata nu dadea semne sa se ridice, ba din contra, cand am iesit ne-a luat si vantul in primire si 45 de min pe creasta am avut parte de viscol autentic, noroc cu parii infipti de meteorologi cam din 15 in 15 m care serveau ca orientare, caci altfel doar busola ne mai scotea in incurcatura.

Ceata, de o tai cu cutitul

Ajunsi in saua ce marcheaza inceputul urcusului spre vf Pietricelul, un indicator ruginit de arata inca 45 de min pana la "Exploatare". Ne gandim ca acum e momentul mult asteptat al coborarii .

Si ne pregatim, blocam legaturile si ne facem avant sa o dam la vale... ei e bine daca mi-ar si iesi povestea asta caci primele viraje la busesc pe toate, schiurile sunt altfel decat cele de partie iar cocoasa asta de 15 kg imi schimba centrul de greutate si nu stiu cum sa ma mai comport cu ea in spate. Pana la urma strangand din dinti si scuturandu-ma de zapada progresez in sensul ca la virajele la dreapta nu mai cad, raman cele la stanga care ma aduc la limita rabdarii... incercan sa merg mai aplecata ma aplec prea mult si pic in 4 labe, apoi chiar devine stresant, viraj la stanga, cazut pe spate ca broasca testoasa, desfacut centura la rucsac, ridicat, scuturat, pus rucsac in spate, si algoritmul se repeta in 20 de secunde, asa ca pana la urma decid sa cobor pe picioare mai ales ca locul de joaca ajune o vaiuga in care nu prea vedeam cum sa ma descurc cu tehnica mea de vis.... pe jos merge greu ca intru pana peste genunchi dar cel putin nu ma mai simt broasca testoasa neajutorata.

Vedere spre Negoiu Romanesc si exploatare

Radu nu are nici o problema si ii da serpuit prin padure pana la exploatare, eu ma hotarasc definitiv sa nu mai tarasc schiurile in maini si le pun pe rucsac si din pacate acolo vor ramane pret de inca 12 km, caci ajungi la drum, constatam ca acesta e inghetat, nu avem ce face cu schiurile pe acolo si ne facem curaj sa il atacam in clapari.

Urmele schiurilor lui Radu din padure

Marsaluind pe drumul forestier

Homeless

Speram zadarnic la o masina, caci multe urca dar nici una nu coboara asa ca bocanim strangand din dinti si cantand imnuri si marsuri de 1 dec... doar doar o trece mai repede timpul. Cand ajungem la destinatie suntem deja atat de "aclimatizati" incat nici nu credem ca am intrat in Gura Haitii noroc cu indicatorul rutier si ca avem statie chiar la capat de sat.

Si "La revedere, Calimani"

Cireasa de pe tort a fost insa gasirea unui local "pe recomandare" in care se mananca bine in Vatra Dornei (si am mancat atat de bine incat am suplimentat cu niste prafuri de dres stomacul) si faptul ca nu mai erau bilete la cuseta si am nimerit la un vagon de clasa a 2-a neluminat si neincalzit, dar nu e bai, ne descurcam in orice situatie, convingem niste ciocanitori de babe sa plece spre locuri mai calde, punem stapanire pe compartiment, blocam usa si ne scufundam in atta alaska, saci aducatori de un somn bun, pana la Bucuresti.

Ce sa spun despre Calimani... munti frumosi, perfecti pentru schi de tura, si pentru mers cu bicicleta pe Trans Calimani, pustii acum iarna, munti care ne-au deschis gustul pentru alunecarea pe schiuri si ca ii mai sunt atat de multi, deja avem in cap posibile destinatii pentru zilele de vacanta.

Nu am o incheiere potrivita, poate pentru ca deja capul imi sta la urmatorul jurnal care este in faza de concept...Afara imi miroase a zapada si e prea tarziu pentru un vin fiert de care mi s-a facut pofta.

Pana una alta...noapte buna!

Foto by Radu

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox

Descrierea traseului

Traseu: Toplita - Monument (Secui) - Cantonul Sivic Tischler – Schit - Vf Dealul Alb - Iezerul Retetisului - Vf Retetis - fosta Exploatare de sulf (fostul Ref Luana) - Gura Haitii.

Din Toplita urmam soseaua spre Borsec pt 8 km, pana la Monument (Secui), borna kilometrica 185. Spre Stanga se ramifica drumul forestier pe Valea Lomasului marcat teoretic cu CR...parctic timp de9 km nu avem marcaj decat foarte rar....

Trecem de cateva vile in constructie si ne scufundam in singuratatea drumului, ne mentinem cu firul apei pe partea dreapta. La km 6.2 trecem pe langa fostul canton de vanatoare Tischler si dupa inca 2 km dupa ce trecem un pod, pe stanga vedem un bordei care poate servi ca adapost....In nici 500 m (cam 2 km de la canton) ajungem la o bifurcatie, stalp indicator...spre dreapta, PA (spre Voievodeasa) si CR (spre Dealul Alb pe o varianta mai scurta), spre stanga inca 1 km pe valea lomasului spre Schitul nou construit. Ajumsi la schit avem o noua ramificatie....spre stanga incepe Drumul forestier spre Poiana Puturosului (1 h 1/2 si spre Retetis 6-7 h, marcaj CA-parte din Trans Calimani) si spre dreapta pe langa schit incepe drumul forestier, initial nemarcat pe Dealul Alb....

Intram in padure din ce in ce mai adanc, urcam primii metri mai abrupt ca apoi sa coboram usor, trecem pe curba de nivel pe langa o unitate militara construita in zona carierei si cabanei Delut din vechile descrieri...Este momentul sa luam apa caci apoi nu vom mai avea resurse.

Padurea continua cam 30 de min maxim 1 h si apoi iesim la lumina, la aprox 1200 m altitudine si incepem un urcus usor spre Vf Dealul Alb....inainte de vf si la aproximativ 1 h de la iesirea din padure primim din dreapta marcaj CR care leaga drumul forestier spre voievodeasa de al nostru.

De acum teoretic marcajul CR ne va insoti pana in varf, in realitate marcajul este slab, iarna inexistent...

Continuam sa urcam pe picior matematic, trecand pe langa cateva adaposturi (stane) inchegate pe dreapta (vreo 3) si una mai parasita pe stanga. Parcurgem inca 2h pana cand ne apropiem de liziera padurii ce se inalta in fata noastra.

Aici ar trebui sa fie o stana,care sa ne ajute cu orientare dar aceasta nu mai exista.... Locul merita atentie deoarce se schimba brusc directia de mers dinspre N spre vest. Daca continuam in directia gresita vom prinde BA (care nu exista ca si marcaj in zona respectiva) ce coboara in 9 h in Borsec.

Noi cotim stanga (vest) si un indicator singurul din zona, destul de nou ne vesteste inca 3 h pana la Retetis...

Continuam pe curba de nivel intrand in padure, intalnim o stana f buna pe dreapta si urmarim CR acum f bine marcat in zonele cu padure care alterneaza cu poieni intinse, insa drumul forestier este clar. Dupa 1 h de la indicator intalnim marcaj CA care urca din poiana Puturosului si ajungem la limita parcului Calimani...De aici se vede lacul Iezerul Retetisului si ref Salvamont care este insa inchis. Mai avem inca 1 h jumate pana la Retetis, in urcare in serpentine largi.printre jnepeni.

Ajunsi pe vf Retetis langa statia meteo ne orientam spre vest si urmarind linia parilor coboram 45 de min spre vest. Intalnim un stal indicator care ne indica 2 1/2h pana la Pietrosul Calimaniului vara, si 45 de min spre fosta exploatare de sulf (fost ref luana-pe o placuta galbena ruginita). Drumul se desfasoara initial de-a coasta, coboara apoi printre jnepeni si intra in padure facand sa pierdem rapid altitudine pana la 1500m aprox. De aici un drum lung de 10-12 km de aduce dupa 2 -3 h de mers in satul Gura Haitii de unde la 7, 14 si 17 sunt curse de autobuz spre Vatra Dornei.

Harta turei

Harta zilei 1