Cozia de iarna

Echipa fantastica (by Alex)

Ziua 1 

Din nou pe Valea Oltului, din nou in acest "munte de rezerva" unde gasim oricand adapost din calea vremii. De data asta cu dorinta de a le arata si altora locuri dragi noua. Si amatori s-au gasit sa lase Iezerul pentru vremuri mai insorite, si sa intampine iarna in Cozia.

Desi introducerea la manastirea Turnu a fost tarzie si ploioasa, totusi eram hotarati sa urcam in cautarea zapezii, a caldurii de la cabana, a vinului fiert cu scortisoara. Grupul este neasteptat de omogen si urcam cursiv din vorba in vorba. Parca nu apuc bine sa facem popas si sa povestesc ce urmeaza ca si ajungem la urmatoarea oprire.

La Troita

Sfat de taina

Troitele, bordeiele sunt adaposturi binevenite din calea ploii mocanesti de toamna care ne mureaza rand pe rand, goretex cu goretex. Pana la Troita batem drumul lat si acoperit cu frunze alunecoase, dar din fericire ne si intersectam cu un calator solitar care vine de sus cu vesti bune: ninge cu spor. Deci avem sanse sa intalnim iarna tocmai aici.

Cand lasam deoparte drumul spre Manastirea Stanisoara si prindem urcusul pieptis pe muchia Scortaru, credeam ca elanul oamenilor se va domoli, dar nici gand, ii dau cu indarjire inainte, cautand parca zapada, alergand spre ea cu zambetul pe buze.

Si fara nici o minune, ci doar prin forta pasilor nostrii ce ne urca din ce in ce mai sus, schimbam ploaia pe lapovita, apoi pe ninsoare.

Sus pe Turneanu se aude vantul cum urla ca un turbat si ma gandesc ca acum vom avea de-a face cu iarna cea adevarata. Nu numai fermecatoare, cu fulgi mari, dar si cu vant si viscol biciuitor.

Ultimii care am gasit adapost la stana din Turneanu am fost Emil, Vali, Muha, eu si Cati. Si am ajuns chiar la timp, caci primul grup mai iute de picior se pregatea de plecare, caci adapostul nu avea mult timp sa le tina de cald. Aici practic ne despartim in 2 grupuri, pentru ca fiecare sa mearga in ritmul lui si nimeni sa nu fie silit sa inghete asteptand.

Fruntasii

Radu care stia bine locurile se ofera si pleaca cu primii si incepe sa bata urme. Noi, mai la coada, mai pregetam la un ceai cald, mai tragem o manusa si caciula mai pe ochi si pana la urma ne facem curaj sa iesim. Pe muchie portiunile cu vant alterneaza cu cele linistite dar tot mai facem vreo 2 ore pana la cabana. Cum terenul era inselator in portiunile fara padure poteca era greu de dibuit si Radu a mai dat si rateuri, inducand lumea in eroare, dar cu constiinciozitate veneam noi din spate maturici si strangeam tot in cale.

Am ajuns in final dupa 5 ore de la Manastire la Cabana Cozia, unde focul mocnea deja in sobele din camera si dupa ce am renuntat la hainele ude, am umplut sala de mese (oricum eram numai noi si familia Boghez) si am inceput lungul proces de hidratare cu supe/ciorbe/ceaiuri/vin. La discutii ne-am intins cu mic cu mare cat eram de lungi si le-am intins pana pe la 11 seara... ma rog fiecare a clacat mai repede sau mai incet. Cei mai curajosi au facut ceva incursiuni afara unde ningea cu spor si s-au intors albi, sapuniti, impodobiti cu nea ca niste pomi de Craciun. Era atat de confortabil si de sigur sa arunc un ochi pe fereastra cu flori de gheata, sa ma uit cu ochi calzi si gand senin cu troiene se astern incet la ferestre, sa sorb o gura de licoare in care simteam adormit soarele de toamna si sa stau impreuna cu oameni uniti intr-o pasiune, sa ma bucur ca stiu ca voi cobori tot timpul la vale din Cozia fara sa risc vreo imobilizare in vreo stana inghetata...

Ziua 2

Noaptea nu a schimbat nimic, nici in bine, nici in rau, vremea era exact asa cum o lasasem. Insa planurile ne-au fost dejucate nu de zapada, ci de orarul cabanei, caci a trebuit sa asteptam ora 9 pentru un ceai si a ne recupera lucrurile lasate peste noapte.

Monom pe drumul forestier

Pe drumul forestier vantul batea cu salbaticie si eram cat pe aci sa ratez intarare in Muchia Vladesei, despre care uitasem ca e maracata cu un imens panou de lemn. Odata ce am intrat in padure uitam de rabufnirile violente, caci cortina de brazi covarsiti de zapada ne apara cu strasnicie. Ne plimbam printre coloane masive imobilizate de greutatea stratului de omat, ne dam pe tobogane, ne pozam langa dantelarii de turturi. Nimic nu a scapat transformarii iernii, nici noi care ne-am intrecut in bulgareli, complotari si ambuscade.

Din pacate insa ca orice magie are un capat si incet incet albul se noroieste, fulgii devin picuri, frunzele moarte si alunecusul isi fac loc, noroiul e la el acasa, astfel incat fara preget si aproape fara zabava la Manastirea Stanisoara continuam drumul spre masini, pentru un loc uscat si o ciorba calda cat mai curand.

La final va multumesc tuturor celor alaturi de care m-am simtit minunat in Cozia, alaturi de cei care am intampinat iarna, am gonit la vale sau la deal. A fost o tura placuta, de poveste prin atmosfera sa, dovada ca muntele poate fi mereu darnic cu cei care il iubesc.

Povestea lui Radu

Povestea lui Alex

Foto by Radu

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox


Traseul: 

Manastirea Turnu - La Troita - Curmatura "La Melita" -Muntele Scortaru - Muchia Turneanu - Cabana Cozia.

Cabana Cozia - Muchia Vladesei - La Troita - Manastirea Turnu.

Prima zi: Manastirea Turnuri-La Troita-Curmatura "La Melita"-Munetele Scortaru - Muchia Turneanu-Cab Cozia.

Traseul urmareste, in general, fatada vestica a Masivului Cozia, strabatind mai intii Muchia Trasnita, apoi obirsia vaii Turnu pe sub versantii stincosi ai Muchiei Scortaru si mai departe Muchia Turneanu pina la cabana Cozia. Aproape tot traseul se desfasoara in rezervatia stiintifica a Coziei. (marcaj banda rosie).

Din spatele garii prindem drumul larg ce se indreapta la inceput catre sud-est, apoi spre est. Urcam apoi pe aleea pietruita ce ne conduce pina in curtea frumosului monument de arta si arhitectura din secolul al XVII-lea. Pina aici au trecut 10-12 minute. Urcusul incepe pieptis chiar din curtea Manastirii dar iesim in 2 min intr-o poteca lata, presarata cu lespezi de gresii. In continuare poteca larga se strecoara ca o adevarata alee, panta se mai domoleste, urcusul devenind mult mai usor.

Dupa circa o ora de mers, ajungem in curmatura “La Troita" (673 m), unde, intr-o rariste a padurii, gasim un loc bun de popas. Aici intilnim alte doua poteci marcate cu banda albastra si banda galbena care vin dinspre Caciulata. BG urca doar pana la Manastiea Stanisoara pe cand BA urca la cabana Cozia pe muchia Vladesei (traseu de retur). Din spatele troitei ne continuam drumul pe poteca marcata acum cu trei semne: banda rosie (traseul nostru), banda albastra si banda galbena. Aceasta ne poarta in urcus usor, la inceput catre nord apoi catre nord-est, strabatind o padure tinara de fag. Dupa circa 5 minute incepem sa coborim usor pe poteca asemanatoare aici unei alei de parc.

Un mic luminis ne permite sa privim in si dincolo de valea Pausii (dreapta). Astfel, putem admira abrupturile sudice ale Coziei: Coltii Foarfecii, virful Ciuha Mica (cu turnul releului de televiziune), Durducul, Bulzul. Poteca, in coboris usor, ne conduce dupa aproape 10 minute de “La Troita", in punctul in care traseul nostru, marcat cu banda rosie, se desprinde catre stinga (nord-vest), prin saua ,,La Melita", spre cabana Cozia. Poteca marcata cu banda albastra si banda galbena se continua spre Poiana Stinisoarei. Ramificatia de poteci este marcata printr-o sageata fixata pe dreapta potecii pe un copac.

Poteca urmata de noi, mult mai ingusta,si mai apriga la incepput strabate in urcus usor panta versantului. Dupa 5-6 minute de la ramificatia potecilor, ajungem pe culme, marcata de aparitia citorva pini razleti. Dupa circa 30 m parcursi ascendent ajungem in curmatura “La Melita" (735 m). Plecind din sa ne orientam spre stinga urmind fata vestica a Muchiei Scortaru. Dupa traversarea muchiei printr-o mica strunga, poteca coboara in serpentine scurte circa 20 de m diferenta de nivel, pina la baza unui bloc de gnais, cu un abrupt surplombat, care ne poate oferi adapost in caz de vreme rea. Dupa ce traversam o vilcea mica, continuam sa urcam spre stinga (nord-vest), ca dupa circa 10-12 minute de la punctul de belvedere sa ajungem la un izvor (acum era secat) (,,La Troc"). Linga acesta se afla un grup de stinci colturoase.

Dupa ce ne-am aprovizionat cu apa, ne continuam drumul pe poteca ce urca spre nord. Traversam valea si ne indreptam spre stinga (nord-vest). Uracm sustinut pana in mica poienita (1100 m) de pe Muchia Turneanu, in care se mai pastreaza stina cu acelasi nume, acum parasita. In poiana de la stina Turneanu intilnim marcajul triunghi rosu care vine de la cabana Cozia si coboara catre gara Turnu.

De la stana mai avem inca aproape 2 ore de mers cu marcaje mai greu de urmarit iarna, fiind aplicate pe stanci si pietre. Urmam catre dreapta (nord-est) poteca marcata acum cu banda rosie si triunghi rosu, mentinindu-ne aproape tot timpul pe Muchia Turneanu. Pornim din poiana in sensul de urcus al culmii, intrind din nou in padure, dar pe fata stinga a culmii. Dupa circa 1 h de la stana, in stinga noastra, primim marcajul banda albastra, ce urca in Cozia pornind de la gara Lotru. Mai avem de depasit un singur mic obstacol stancos pana sa ne orientam pe curba de nivel dinainte de cabana Cozia (1573 m).

A doua zi: Muchia Vladesei.

De la cabana pornim pe drumul forestier spre releu aproximativ 1 km (15 min) pana in dreptul unui panou de lemn inscriptionat cu marcajul nostru (BA) si directia de coborare spre padure. Prin padure coborasul este mediu, cu doua pasaje mai delicate si prevazute cu lanturi la aproximativ 45 de min -1 h de cabana.

Coboram apoi continuu spre Manastirea Stanisoara fara nici un loc de popas, aproximativ 2 h prin padurea deasa. Dupa Manastire avem un izvor captat si la 10 min iesim intr-o poiana larga unde spre dreapta se desprinde traseul spre Coltii Foarfecii si cascada Gardului. Poteca se largeste pe masura ce coboram si dupa 30 de min intalnim bifurcatia spre Muchia Scortaru si in 15 min ajungem la Troita.

Sursa: MN40, Cozia, N.Popescu