Un nou weekend pe schiuri - Destinatie Iezer

Echipa: Vintila, Xemax, Andrei, Stefania, Mike si Radu.

Traseu: Cabana Voina - Plaiul lui Patru - Vf Batrana si retur (TR)

Cum Craciunul a constituit pentru toti o cura de ingrasare, si cum dupa sarbatori, criza sau nu, mancare gasesti sigur sa arunci in rucsac, ne-am gasit vreo 6 "imbuibati" sa mergem la degresare si la aer curat. Am ales un munte apropiat de ambele tabere- adica Iezerul, si am rezervat o camera la Stana din Plaiul lui Patru.

Cum drumul spre Voina desi inzapezit nu ne-a pus vreo problema, am debarcat cu niste rucsaci plini de alte bunatati, astia mai cu mot (adica eu si Radu) dornici de rezultate rapide asupra siluetei am mai adaugat si niste schiuri pe rucsacuri ca sa ne facem viata mai usoara si cu voie buna am ajuns la baza potecii marcata cu triunghi rosu. Ne uitam cam cu spaima la inceputul abrupt, ma cam clatin cu schiurile in echilibru, dar razbim in coama. Desi speram sa le putem face in ciuda colegilor nostri de tura si sa urcam pe schiuri, nici gand, caci slalom printre radacini nu eram dispusi sa facem, asa ca ma asez cuminte la coada si il las pe Cristi, zis si Duracell, sa deschida calea.

Nasu'-Cristi-Duracell

Prin padurea dezordonata

Cu grija sa nu ma agat in vreun copac urcam temenel, mai un luminis, mai o cazatura, nu ne grabim nicaieri caci ziua e lunga si la stana o sa fie frig. Afara sa porneste sa ninga cu spor, fulgii se astern intr-o clipa pe rucsacul lasat jos acoperindu-l... asta vesteste ca in curand ne urcam pe schiuri, motiv de bucurie pentru mine si de intristare pentru cei per pedes care parca vad alb la cate urme au de spart.

Ne imprastiem pe poteca fiecare in ritmul lui pana cand ajungem la iesirea din padure. De aici zapada neatinsa, gandul imi zboara glont la piciorul neatins si la prima coborare pe zapada proaspata, asa ca drumul pana la stana trece cat ai clipi. Insa inainte de distractie mai intai ceva organizare. Hotelul nostru fata de cele de pe Valea Prahovei era gol golut astfel incat am putut inspecta fiecare camera si sa o alegem pe cea care ne placea cel mai mult.

Stana din Plaiul lui Patru

Ne-am orientat spre un dormitor luminos si incapator cat pentru 4 persoane, bun si de dormit si de gatit si de povestit.Inspectam izolatia, care trece testul, si ne instalam. Cei care au strambat din nas la conditiile de stana, adica miros de oi au fost trimisi la cort, iar noi restul cu mare arta si cu ceva cetina din apropiere indepartam urmele gerului si vantului si pregatim bucataria...Ca si atunci cand eram mica, abia astept sa ma achit de sarcinile gospodaresti ca ma si sui pe schiuri si o iau temenel dupa Radu la deal.

Pante domoale, numai bune de schiat

Fara bagaj, fara nimic in spate, pe urmele deja trasate de Radu imi place sa urc cu spor. Apusul se apropie si zarea ramane luminoasa astfel incat privirea imbratiseaza intreaga creasta. De la Papusa pana la Vf Iezerului. Rememorez creasta de acum 2 ierni parcursa cu atata drag la coltari si piolet si sper la o reeditare pe schiuri. Noi urcam, noaptea coboara si ne forteaza si pe noi sa grabim coborarea. Ce fortare? E o placere sa blocam legatura sa tracem bine manusile si sa privimin jos atatea pante neatinse, putem sa schiem in paralel, curba dupa curba, viraj dupa viraj, valuri si trasaturi de penita pe foaia impecabila a piciorului la care visam de cand mi-am luat schiuri.

Sosim odata cu noaptea, dar de fapt distractia nu face decat sa continue. E un frig crunt si ca atare pornim sa ardem gazul de la primu fierband, distiland, incalzind, producand lichide calde de toate soiurile si mancare pe saturate. Toti suntem veseli, unii de la ce beau, altii doar de la vaporii care plutesc in aer si facem planuri serioase pentru dimineata, desi stiam ca nu trebuie sa am nici o frica legata de ora de plecare. Cu Cristi sigur nu vom putea lancezi in saci. 

Orele trec, seara e inca tanara dar noi am cam terminat resursele de intaritor, ne induram cu greu sa pastram ceva ca premiu pentru seara urmatoare la refugiu si cum fara licoare magica si frigul devine mai patrunzator nu trebuie sa ne indemnam prea mult pana sa gasim caldura sacilor. Nu apuc sa adorm bine ca frigul incepe sa isi arate coltii si reuseste sa goneasca pana si ursul din barlog...pardon din cort. Noi prieteni buni cu animalele salbatice primim si ursul in stana (a se citit Andrei) si le gasim la toti culcus in camera cu gandul ca doua rasuflari in plus nu pot sa ne aduca decat ceva mai multa caldura.

Asa cum m-am asteptat, dimineata, sculatul nu a fost o problema cu atatea telefoane si incet incet pe jos sau pe schiuri unii mai vrednici altii mai puturosi ne pornim la deal.

Buna-dimineata 

La deal, voinicii mei

Zapada e numai buna pentru noi-plutitori cum suntem, insa ii cam macina la nervi pe baietii din fata care pana la urma extrapoland prin formule complicate decid ca nu au resurse sa o tina toata ziua asa pe creasta si schimba capul – compas spre stana. Eu si Radu nu prea vrem sa renuntam la asa frumusete de zapada si de vreme si ramanem pe schiuri in urcare...

Plutitorii

Si pedestrii...Aici la o pauza

Bye, bye

Ca un facut suntem iarasi singuri in Iezer, se pare ca asa ne place noua sa gustam acest munte... in doi. Si incet incet pare ca dau vremea inapoi cu 2 ierni, vantul bate la fel pe sus, si zapada din buna se tranforma in zapada inghetata aproape de varful Batrana.

Deja focile mele au probleme si o iau de 2 ori la vale desi eu vroiam la deal. Nu avem cutite, insa pe creasta se vede iarba inghetata asa ca am fi obligati sa caram schiurile in spate. Avand in vedere ca plaiurile Batranei se arata atat de inselatoare si neprimitoare, erau mai bune pentru cei per-pedes si fara drag de batut creasta cu schiurile in spat lasam coltarii sa rugineasca in rucsac si ne suim pe schiuri. Bun si asa... o lunga coborare ne sta in fata...Macar sa stim de ce am urcat. Radu e absolut incantat, eu mai putin caci zapada inghetata nu imi e prietena asa ca aleg sa cobor temenel spre plaiuri mai prietenoase. Pana la urma Radu se plictiseste sa ma astepte si ma convinge sa ma sui pe schiuri...

Primul viraj, prima cazatura dar cum nu vroiam sa cred ca nu am inteles nimic din schiul de acomodare de la Straja perseverez si reusesc cu viteza meluclui turbat sa cobor viraj dupa viraj.Cum prind incredere si incep sa ma dau cum stiu rucsacul ma arunca pe o parte asa ca nu exagerez deloc si in ritmul de ramanere pe schiuri schimb zapada dupa zapada, orizont dupa orizont. Stana se aproprie parca prea repede si m-as mai duce, pana acasa daca as putea.

In stana singuri, nu ii mai prindem pe baieti asa ca ne gandim sa lasam bagajul sa alimentam si sa mai dam o tura. Era pacat de ziua superba, de libertate, de albul imens cat vezi cu ochii, de coborarile facute dupa bunul plac. Esteo partie intreaga doar pentru noi, trebuie doar urcata pentru ca mai apoi sa ai placerea de a nu te calca cu nimeni pe picioare... o seara si o dimineata aram Plaiul lui Patru.

Final de zi

Dupa ce depasim o alta noapte geroasa, am aflat ca sub Batrana au fost -23 de grade in cort si in rucsac si ne linistim ca am ales bine sa nu facem creasta, caci Radu sa intalneste sub varf cu alti 2 montaniarzi care au batut creasta, unul pe rachete si altul cu schiurile pe rucsac, mai gatim o ultima masa perpelindu-ne la soare si hotaram sa ne lasam totusi la vale spre masina de la Voina... Avem si de ce.La distanta de doua zile vom fi iarasi pe schiuri, in Bulgaria de data asta...pe partie, la un revelion pinguinesc.

Si azi e o zi superba

Ne pregatim de plecare

...o vacanta de o liberatate absoluta, hai hui dintr-o parte in alta "like a rolling stone"... Ce pacat ca ne-am oprit in data de 5 ianuarie...

In spatele aparatului ca de obicei:

Foto by Radu