Have fun in the sun…ski in Austria

Dupa ce minunata noastra excursie a pierit si a fost resuscitata de nenumarate ori si nici nu stiam daca vom mai pleca sau nu, iata ca pana la urma, dupa ce fiecare s-a zbatut cu problemele personale, ne-am strans in formatie completa (si asta e mare lucru) la un drum lung spre Alpii Austrieci…Si de atata dor si foc, drumul de la Bucuresti la Oradea a fost facut cu 1.5 minute de pauza, cat s-au schimbat soferii, in rest nu visam decat sa ne vedem odata trecuti de granita si sa nu mai fie cale de intors.

Austria, here we come!

Din drum nu mai stiu mare lucru, eram mult prea incantati ca in sfarsit suntem in concediu si vom sfida lipsa zapezii din Romania, exploatand la maxim potentialul schiabil Austriac.

Zillertal (de la Hintertux pana in Mayerhofen)

Desi asteptarea a fost lunga, inghesuiti pe bancheta din spate a masinii, totusi nu s-a plans nimeni pana nu ne-am vazut ajunsi in fata cochetei noastre cabana, cand ne-am expandat literalmente in parcare.

Casuta noastra...-

Eu una eram tare curioasa de mersul treburilor prin Austria si cand am urcat in apartamentul nostru, nu am putut decat sa ii dau dreptate lui Em....era mai bine ca acasa... loc de parcare, camera de pus schiurile si claparii, un apartament numai bun, de 2 camere, cu 1 baie in dulap (misto concept), o bucatarie dotata mult mai bine decat cea de-a casa, 2 balcoane incapatoare ce puteau tine loc linisit de frigider (dar aveam si din acesta), si multa ordine....

Apartamentul, aranjat simplu si foarte functional, nu excela cu nimic (cu exceptia baii in dulap) dar nici nu avea vreo lipsa si in primul rand era curat si foarte ordonat. Ca atare,prima masura instituita a fost prezervarea ordinii la noi in camera (Radu si Em nu au avut loc de obiectii) si a curateniei in general (inclusiv dusul gunoiului macar 1 data la 2 zile si spalatul vaselor de mai multe ori pe zi).

Astfel sarcinile fiind trasate, nu mai aveam decat sa ne asternem la un film, la un instructaj teoretic al lui Em cu privire la schiat si la rontait fistic...de fapt desi ne picau ochii de somn, mai nimeni nu vroia sa paraseasca butoiasul de heineken carat pana aici, si se incapatana sa viseze la prima zi de schi.

O prima zi, ce a fost rezervata statiunii in care stateam-Finkenberg.

O statiune micuta, plina de case de vacanta, dar cu toate facilitatile necesare. Skibus care avea statia in fata casei noastre spre principalele statiuni de schi de pe vale, supermarket din care ne aprovizionam regulat cu Suc de mere si checuri, si mai ales telegondola la 300 de m de casa. Astfel si daca vroiai sa schiezi numai la tine in statiune aveai zeci de kilometrii de partie pe care sa te tot dai.

Pornim pusi pe treaba si ne luam cu totii skipassuri pentru 6 zile, toata valea, inclusiv Em, care de voie de nevoie va trebui sa faca in asa fel incat sa se merite investia.

Astfel primele 2 zile sunt rezervate din punctul meu de vedere acomodarii cu noile schiuri, scaparii de raceala cu care am plecat de acasa si mai ales trainuirii lui Em, care acum punea pentru prima data schiurile in picioare pe o partie amenajata si planuiam sa il determinam sa schieze si altfel decat glont cu scandurile paralele la vale.

Astfel dedicam aceasta prima zi, partiilor albastre, si avem de unde alege in Finkenberg, de la cateva partii usoare cu baby lift, la cele cu teleschiuri si apoi telescaune, de la cele scurte cat pentru 2 viraje la cele lungi, amenajate pe tot felul de drumuri de legatura.

Zapada proaspat ratracuita

Partea superba este ca aici nu este nevoie sa te multumesti cu o statiune, instalatiile pe cablu te vor purta din ce in ce mai departe, si un schior mediu va gasi tot timpul o partie pe nivelul lui pe care sa revina.

Partile de la "etajul"superior

Cum si pentru mine si pentru Em este prima data cand schiem in Austria, printre coborari ne si luam timp suficient sa ne hlizim in stanga si dreapta, sa admiram, sa observam mersul treburilor, sa ne delectam cu liberatatea de a schia intr-o mare de oameni, in care insa nimeni nu dreanjeaza pe nimeni, nici prin atitudine, nici prin aglomeratia de om/m patrat de partie, nici prin cozile la instalatiile pe cablu si nici macar prin mizeria pe care ai nostri ar lasa-o la toaleta...

Dupa prima zi, nu suntem nici pe departe rupti de oboseala asa ca avem suficient chef sa ne mai plimbam prin magazine si sa concepem o cina pe cinste, cu paste atent pregatite pentru carboloadingul regulamentar...Singura noastra nemultumire este frigul...doamne, mult prea frig, pentru noi si desi incercam sa parem cat mai “Oamenii muntelui” ne infofolim in fiecare dimineata ca pentru Siberia.

Aici gasiti partia Harakiri (nu va povestesc despre ea, cititi singuri, va las doar un filmulet)si un monstru de telecabina, cat un autobuz, capacitate 150 pers/transport : "The 150-passenger Tux – the largest cable car in Austria". Functioneaza din decembrie 2011, si leaga zonele Rastkogel/Tux cu  Penken/Mayrhofen. Sunt  2 cabine, care merg cu viteza de 12m/s si parcug drumul in 5 minute. Pleaca de la 1706 m si urca la 2415 m, transportand 1750  pers/h.

Ziua 2 –Zillertal Arena.

Cu totii am fost de parere dupa cea de-a doua zi de ski ca aceasta regiune este printre cele mai frumoase, printre cele mai apropiate de profilul nostru, o statiune pentru schiorii de partie, fara fite si fara pretentii, veniti pentru soare, pentru partiile unele mai superbe decat altele, pentru atmosfera din localurile gen impinge-tava prezente in puncte strategice de pe partii si tot asa..

Pentru Em, care in prima zi s-a delectat cu albastrele, acum era timpul pentru un upgrade caci drumul inlantuit pe vreo 3 telescaune care avea sa ne dea posibilitatea sa exploram vreo 100 km de partie, peste 3 varfuri ma atragea ca un magnet si nu aveam de gand sa il las pe Em sa se chinuie o zi intreaga pentru o albastra cam inghetata in dimineata asta... Asa ca, dupa principiul odata si odata trebuie sa spargem gheata, urcam in varful muntelui si de aici, nu mai aveam decat o varianta...coboram o rosie...e adeavarat ca nu a fost simpla dar totusi atmosfera era de vis, munti de jur imprejur, soare, o zapada excelenta, partii late si incapatoare cu nenumarate variante, totul sclipitor si frumos in jur, te tragea parca la vale iar si iar si iar.

Oricum gheata sparta, ne indreptam acum spre un nou telescaun, mare si incapator si cu bubble, de care ne-am indragostit pe loc caci microclimatul din el era atat de placut...

De aici, trecem muntele si ne delectam cu 2 partii superbe albastre, una pe un drum mai ingust, alta cat o autostrada cu 10 benzi...si una peste alta ne bucuram de soare...nu conteaza ca telescaunele sunt descoperite, ne leganam cu placere in ele urcand regulat, dar avand in cap doar noua coborare...Strangem si strangem kilometrii, ne oprim doar pentru ceaiul si sandwichul de la ora 12...

Pe dupa-amiaza deja suntem intrati in atmosfera, gasim o noua partie rosie, deservita de un bubble si o tot stresam, suntem deja sub drogul care se numeste ski...ski ski ski ski skiiiii. 

Facem calcule cum sa prindem o noua urcare si cam de cate ture mai avem timp si doar programul de inchidere ne goneste de pe partii.

Desi in zona nu ninsese serios decat cu 1 sapt inainte, totusi pe partii zapada era din belsug caci tunurile mergeau in continuu si alimentau partiile inchise azi, deschise maine, si tot asa, astfel, desi pe off piste nu am avut sanse sa ne bagam, totusi schiul pe partie nu ne-a dezamagit cu nimic.

Cateva date

Zillertal Arena este de fapt formata din 4 zone distincte interconectate insa cu instalatii pe cablu: Zell am Ziller, Gerlos, Königsleiten, Gerlosplatte

Astfel cifrele spun tot:

- 166 km partii, 10 km negre, 114 rosii and 42 km albastre

-  Suprafata 174  ha

- 51 instalatii pe cablu

- capacitatea totala a instalatiilor 78.495 de pers/h

- 34 de cabanei

- 200 km de rute de schi de tura

- cea mai mare parte a partiilor se desafoara intre 2000-2500 m

Ziua 3-Hintertux

Astazi mergem la Polul Frigului...ei bine, poate exagerez dar inca de dimineata in Finkenberg erau multe grade cu minus si desi noua in masina ne era cald si bine, totusi termometrul ne dadea fiori. Pe cat noi urcam pe atata gradele afisate... urcau si ele, doar ca aveau un mare minus in fata.

In parcare se opreste la -19 p si ne gandim cu inima rece la ce temperaturi o sa schiem la 3200 m. Pana acolo insa ne bucuram de minunile tehnicii adica de cele 3 telegondole inlantuite, din care ultima cea mai aeriana de departe, ce ne duc leganat pe ghetar. 

Ultima gondola din seria de 3, dar si cea mai aeriana si cea mai inalta din Europa  (se cheama Glacier Bus  3, a fost data in functiune in 31  dec 2000, pleaca de  la 2600 m si urca la 3250 m si transporta 3000  persoane /h

O muchie expusa, fotografiata din gondola

Nu inregistram decat -23 de grade si combinatia lor cu viteza si zonele umbrite sunt demne de congelator...

Pe terasa de la 3200 m

Panorama de pe terasa-in rezumat o mare de munti

Noroc ca noi fiinte cu sange cald, strangem din dinti si ne dam

Cautam in principiu partii la soare

Coboram val vartej ori la gondola ori la telescaunele acoperite si rezistam eroic pana la capat...Ei totusi nu va imaginati ca a fost un ger continuu...am avut parte si de soare pe partia 17...Binecuvantata fie aceasta combinatie de partie cu telescaunul cu buble care o deservea. Insorita de la un cap la altul, cu un bergrestaurant cu muzica tiroleza amplasat in prima treime, nici prea inclinata nici prea lina, suficient de interactiva pentru toti si cu un acces la telescaun eficient...din partie nu trebuia decat sa franezi si intrai pe banda de cauciuc...

Tipicul unei terase prietenoase

Am coborat poate si de 20 de ori si chiar ne-am incalzit, pana cand insa am scos mana din manusa sa fac un fimulet, la soare, si mi-a inghetat in secunda urmatoare. Ce e drept dure conditii de schi dar in gasca, totul e mai usor si indemnadu-ne unii pe altii am rezistat pana la ultima urcare a gondolei.

Ziua 4-HochZillertal

O zona noua, ceva mai ciudata, semanand mai mult a Romania decat a Austria...vreme mohorata, partiile deschise doar la nivelul padurii.

Totusi astazi marcam 2 realizari: Em coboara prima lui partie neagra: “Em este timpul sa spargem mitul partiei negre” si eu realizez cat de important este sa ai casca, inclusiv la schi.

Temperaturile coboara din ce in ce mai mult....parca suntem in plin ger al bobotezei, nu ne intereseaza decat gondole si scaune cu bubble, suntem din ce in ce mai doritori de soare si incepem sa ne uitam urat la termometre.

Captain Speed dupa o coborare

...iar apoi, ne-am reintors pe acolo pe unde ne-a placut...adica peste tot.Numitorul comun fiind acum frigul, gerul naprasnic temperaturile ce plecau leger de la -12 grade si ajungeau pana la -17.5 la soare...Eram in Zillertal Arena, la soare si muream de frig...de ce oare? 

Cu ce am ramas? Ne-au placut Zilletalul si Hintertuxul...mi-a placut Finkenbergul pentru ca era nesperat de accesibil in 300 m de acasa erai in gondola. Mi-au placut autobuzele si trenurile gratuite pentru schiori si care te duceau/aduceau spre/din orice statiune de schi din zona, ne-au placut serile in care stateam la povesti la caldura cu pastele aburinde in fata, un pahar de vin sau unul de bere, rontaind fistic si simtindu-ne ca de Craciun.

Mi-a placut baia din dulap pe care o aveam in camera si curatenia ce ne inconjura peste tot si pana la urma am ajuns sa ne obisnuim si cu frigul de sezon. Vacanta, zapada, prietenii si o seara la caldura, defiland prin casa in botosi de puf spala multe din amintirile frigului de peste zi.

Am ramas in mod cert cu mottoul “Have fun in the sun” si cu dorinta vie de a ne intoarce acolo.

Costuri?

-cazare aprox 100 euro
-transport: 80  euro
-ski-pass (pentru toata valea, super ski-pass,  650  km de partii), pentru  6 zile :210  euro