marți, 19 iulie 2011

De niciunde pana nicaieri-judetul Constanta


Acum o luna planul nostru suna frumos:
-o tura de acomodare cu bicicletele incarcate cu bagajele de concediu, in care sa surubarim, reglam si toate cele
-7500
- un weekend de relaxare la mare.

Dar socoteala de acasa nu se potriveste nicicum cu cea din targ si am ajuns la o combinatie intre aceste 3 weekenduri:
-o tura faina in Muntii Buzaului dar fara bagaje
-7500
-o tura la mare cu bagajele pe bicla, cu surubarit etc.
Bicicleta lui Radu pregatita de drum (observati aerul clasic, sobru, mereu la moda)
Pacat ca weekendul ales pentru tura cu bagajele cuprindea 2 zile cu cod galben de canicula. Aveam ca obiectiv pentru prima zi Kavarna unde era nu stiu ce concert rock la care vroia sa mearga Radu, dar ne-am dat repede seama dupa ce ne-am suit pe bicla pe la 3 jumate si am dat vreo 2 h la pedale, prin soarele dogoritor ca obiectivul asta e nerealist (cel putin ca timp) si vom intra mult in noapte.
Prin sate uitate de lume
Macar noaptea e mai racoare caci la 3 jumate cand am plecat noi dupa o noua sesiune de surubarit si shoping in Decathlon, soarele te dezintegra la propriu si te descompunea in broboane mici de sudoare, rotunde si sarate, care se scurgeau pe pielea nacalaita deja de crema de soare+nisipul lipit parca cu superglue de picioare.
Pana la urma cu chiu cu vai, coboram si urcam de vreo 7 ori (cate sate atatea sus-jos, caci fiecare sat era pozitionat strategic in fundul unei caldari). Cred ca pana in satul Negru-Voda (pe unde vroiam sa trecem granita) nu au fost mai mult de 2 km de plat.
Pe urcare se simte greutatea din spate si trag din greu pe niste urcari obosite de 7%.
Momentan nu inteleg la ce sunt bune SPD-urile caci numai la ele nu ma gandesc. Sunt in modul survival si acum SPD-urile mai mult ma incurca caci imi fierb picioarele in adidasi (cred ca inauntru sunt 70 de grade :))
Putina umbra, binevenita, chiar inainte de granita.A si plat :)
Dupa ce trecem astfel prin toate focurile iadului ajungem la vama unde Radu constata ca si-a pierdut (din nou) buletinul. Nu reusim sa trecem vama doar cu cartea de alegator si un al doilea act asa ca bye-bye Ezerets, rate, peste, scoici, mare....
Luam inapoi maruntel drumul spre masina.
De data asta chiar ne bucuram de el deoarece e bine si racoare si merge mult mai repede decat la dus.
Tura, traseul nu au avut nimic special doar ca:
-se strange ceva diferenta de nivel, suprinzator de multa pentru o tura la campie
-trece prin sate uitate de lume si saracacioase, toropite de caldura in miez de zi in care numai pasarile si porcii lasati liberi pe camp si prin noroaie mai misca.
-a avut catev imagini faine:

-doua fete care butonau un telefon mobil, stand intr-o caruta mica, cu roti de metal, strambe, trasa de un magarus obosit
-o turma de capre ce coborau repede un versant nisipos, la apus, starnind nori de colb in spatele lor, printre care, pe coama dealului cu o lumina galbena in spate, se profila silueta ciobanului
-o combina seara, bine luminata, ca un robot burtos (ps in franceza pentru combina se zice moissonneuse-batteuse :) ), pe aceeasi lumina de apus, cu toate resturile de paie plutind in jurul ei.

Ce am invatat in tura asta:
-e bine sa mergi fara rucsac, sa te aerisesti la spate, sa te bata vantul chiar daca el este fierbinte
-coburile se simt la deal, caci motorasul trage mai greu si incepe sa ma ia cu ameteli cand ma gandesc la ce urcari om avea in Alpi.
-SPD-urile sunt faine (am invatat sa le folosesc mai bine seara, la intoarcere cand am urcat mult mai bine alternand modul in care pedalez, dar tot mai am multe de invatat din secretele lor).Am si cazut de dou ori cand am uitat sa ma desprind din spd-uri dar asta e alta poveste :)
-gentile de la Ortlieb sunt niste bijuterii la cat de ingenios de simple si logice sunt facute (nemteste cum s-ar zice)
-trebuie sa ne alimentam mult mai bine ca sa avem energie (oua, peste, paste, carne, fructe, lactate, cereale+ducliurile de rigoare)
-trebuie sa tinem fiecare cate un rand de acte pentru ca exista riscul sa pierdem un set :)
-chilotii tehnici sunt o mare minune
-trebuie sa revizuim mai atent planul de concediu, si daca in Ungaria se anunta canicula nu prea mi se pare ca merita sute de kilometrii de dogoare si chin
-o sa ne fie foarte greu in concediu, dar noi suntem flexibili si vom face totul atat cat ne face placere. Nu stim cum vom reactiona, daca organismul nostru se va adapta sau nu ritmului de concediu, asta ramane de vazut si cred ca trebuie sa avem in minte 2 obiective: sa ne intoarcem sanatosi si sa avem amintiri frumoase

Foto by Radu

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Traseu: Deleni-Sipote-Viroaga-Casicioarele-Negru Voda si retur.
            
             110 km si 1060 m diferenta de nivel (altimetrul a spus ceva mai mult)


Un comentariu:

  1. De la asa titlu la o gramada de invataminte, deci a fost o tura fructuoasa chiar daca aparent... pe plat.

    Ultimele doua fotografii sunt geniale - exprima cele doua fete ale Romaniei: una frumoasa a pamantului, a zarilor, a naturii pe care nu multi o mai vad si respecta si alta a paradoxului uman, a oamenilor prinsi intre (r)evolutia fara fond si realitatea cruda a nivelului de trai.

    RăspundețiȘtergere