miercuri, 3 august 2011

BCB- ziua 9: Linz (Au) -Muhlbach/ Rio di Pusteria(It)



Din aceeasi serie: BCB - ziua 8 -Villach - Linz-->

Ma trezesc cu acelasi moral la pamant, asa cum m-am si culcat. Imi este groaza sa ma sui pe bicla mai ales cand trebuie sama gandesc ca trebuie sa ii dau la deal 500-600 m pana in Silian/Dobbiacho. Radu ma si ameninta cu nu stiu ce pas de 2100, sa sarim muntele si sa coboram in Bolzano. Genunchiul asta mi-a stricat toate socotelile :(.

Sunt lipsita de chef si nici Radu nu se mobilizeaza cu usurinta. Mai mesterim la SPD-uri si plecam spre Linz, iar de acolo spre Silian, tot pe malul Dravei. 

Domne si sa vezi cati sescurg la vale! Astazi fiind duminica, puhoaie de oameni coboara dinspre Silian spre Linz. Sunt sute cred. E interesant, asa cum spunea si Radu sa vezi cum se schimba oamenii si cat de usor recunosti care e neamt (imbracat regulamentar, cu casca, manusi) si care e italian (mai fistichiu, mai cu o esarfa in vant, mai cu nisteo chelari trendy de soare etc). 

Dupa ceva ore depedalat si o medie orara remarcabila de 13 km/h se scurg si cei 30 si ceva de kilometrii pana in Silian. Aici vom parasi Drava. Ne-a purtat la deal sute de kilometri. Am cunoscut-o in Maribor (Slovenia) cand era un“monstru” de rau si am strabatut impreuna 3 tari ca sa ajungem impreuna la finish. Acolo unde isi aduna apele...
Asa arata Drava pe aici
Si noi si ea mergem mai departe. Ea mereu la vale, noi inca putin la deal.
Pista continua neschimbata, bine indicata si frumos pavata spre Italia si trecerea oface pe nesimtite.

Au aparut doar Carabinierii si steagul Italiei. Din fericire, drumul nostru e la fel de clar si in St Candido aveam sa descoperim o alta ruta: Pustalweg (Val di Pusteria) –o pista ce mergea pe valea Pustei pana in Rio di Pusteria, coborand practic in campie si scutindu-ma de pasul vietii. 

Val di Pusteria sau Pustertal (cum zic austriecii) este o pista ciclabila care incepe in Dobbiaco/San Candido si se termina in Rio di Pusteria are 61 km si este in mare parte in coborare (se pierd cam 400 diferenta de nivel). Trece prin vecinatatea Dolomitilor si are un parcurs foarte estetic. Este asfaltata si foarte placuta. Daca vreti insa sa coborati in directia Bolzano, dupa Rio di Pusteria va trebui sa coborati pe drumul national (SS49).  Cateva informatii privind distantele gasiti aici.
Asfaltul e impecabil
Ca tot vorbeam despre chestii estetice 



O sa ma intrebati ce are special cimitirul asta...pai e cocotat pe un deal, deasupra localitatilor, ai parte pana la el de rauri de transpiratie, si cand ajungi sus, trantit in iarba si privind totul frumosul din jur nu poti decat sa spui: Mai am un singur dor/in linistea serii/sa ma lasati sa mor....Acum serios vorbhind, e unul dintre cele mai frumoase locuri de veci pe care le-am vazut

Italieniisi-au facut treaba cu pista asta si cu intreaga retea turistica aferenta, cel putin la fel de bine ca austriecii.
Un loc fain de popas, dovada ca si italienii fac treaba buna
Tunele pentru biciclisti
De fapt nici nu sevede ca nu mai esti in Austria caci orasele, panourile, localitatile sunt integral bilingve. Ne dam totusi seama ca suntem in Italia dupa Dolomitii care ni se dezvaluie pas cu pas si care din 26 iunie 2009 aflam ca sunt inclusi in Patrimoniul Unesco. Mi-as dori sa am timp, sa nu trebuiasca sa ne masuram zilele, si sa putem cobori spre Cortina, unde sa regasim acelasi camping Olimpia, sa ne desfatam cu cateva trasee de via ferrata sau niste trasee de treking frumoase, sa ne amintim de concediul din 2009, si de ce nu sa exploram si alte masive din Alpii Dolomitici (Marmolada, Sella).
Dolomitii, dulce revedere
Ne bucuram ca in sfarsit mergem la vale (am ajuns sa ma razbun si eu pentru urcarea de pe Drauradweg) si petrecem o dupa-amiaza faina cu atatia munti de jur-imprejur si cu atatea peisaje faine. E o certitudine, Italia din zona de munte (chit ca se numesc Dolomiti sau Alpi) nu se compara cu cea din zona de campie.

Varianta "la cald" scrisa de pe Kindle in timpul concediului (revizuita si corectata):

Ma scol la fel de demoralizata cand ma gandesc si ca mai am de urcat 500-600m care in Romania mergeau fara probleme, acum cu bagaj si un genunchi in pioneze e ceva mai greu. Radu mai ia din bagaj-adica cortul, pastrez bicla lui si la drum. Pe pista se scurg cu sutele, cicilistii de weekend (e duminica toata lumea e libera si toata lumea face sport). Toti se scurg la vale. Cu sutele...Solitari, in grupuri mici sau in grupuri de zeci de persoane. Aproape toti merg la vale iar trenurile austriece dotate cu cate doua vagoane numai pt bicle ii vor urca diseara la deal. Din ce in ce mai multi italieni diferiti atat prin vestimentatie cat si prin atitudine de nemtii care sunt imbracati standardizat si merg regulamentar. Italienii au ochelari de soare sic si esarfe care flutura in vant. Din Silian trecem pe nesimtite in Italia. Salutam Dolomitii si din Dobiacho prindem o noua pista la fel de faina facuta de italieni pe Valea Pusteriei: Pustalwg

Jurnal Radu

In  continuarea seriei: BCB-ziua 10- Rio di Pusteria -Rovereto-->
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Infobox:


Traseu: Linz-Silian-Dobbiacho-Brunico-Chienes-Vandoise-Rio di Pusteria
Pedalat: 6 h 40 minute
Distanta: 100 km
Medie orara in miscare: 15 km/h
Total vertical climb: ca. 1204 m
Prima parte a zilei si ultima parte a Drauradweg-Linz-Dobbiacho/Tolbach (detalii gasiti aici)

Bike route 1217274 - powered by Bikemap

0 comments:

Trimiteți un comentariu