Astazi e probabil ziua in care peisajul s-a schimbat cel mai mult, uimitor, radical...E incredibil cat de multe fete poate sa aiba Italia. Intr-o zi am lasat departe muntii cei inalti, am trecut prin Bolzano -un oras de munte pitoresc in care totul a ramas nemtesc si am prins o noua pista de biciclete spre Trento.
 |
| Dimineata la munte |
Pentru a face legatura intre Pustalweg si Bolzano singura solutie este sa alegeti drumul national care coboara fain cale de 30 km.
Bolzano are o istorie interesanta care incepe in anul 15 inainte de Hristos cand se numea Bauzanum. Dupa caderea Imperiului Roman a inceput o imigrare a populatiei vorbitoare de limba germana din Bavaria . In anul 1190 deja localitatea era ridicata la rangul de oras (noi inca eram la capitolul Horia, Closca si Crisan), fiind un important centru comercial datorita amplasarii favorabile intre Venetia si Ausburg. Pana la primul razboi mondial, Bolzano a fost detinut de austrieci, iar dupa anexarea lui la Italia, a fost supus unui program intens de italienizare, ordonat de Mussolini, care avea ca scop triplarea populatiei vorbitoare de limba italiana si reducerea populatiei vorbitoare de germana la statutul de minoritate. In al doilea Razboi Mondial , in Bolzano a existat un lagar de concentrare pentru evrei si pentru detinutii politici. Toata aceasta pendulare in nemtesc si italian, da un sarm specific orasului. E undeva la granita intre cele 2 stiluri, niciunul nu predomina, si poate din cauza asta este placut.. E oarecum o insula de infratire si nici pe departe de ura intre cele 2 tari, atat de diferite si uneori de-a lungul istoriei, cu interese opuse. De exemplu in Bolzano se gaseste Free University of Bozen-Bolzano unde cursurile si semniariile se tin in 3 limbi: italiana, germana si engleza.
O alta "picanterie" este ca in Bolzano, in ziua de Anul Nou, cand toata lumea se reface dupa prea multa mancare, bautura si topaiala, se tine o cursa de alergare de sosea de 10 km pentru barbati si de 5 km pentru femei, care a inceput in 1975.
 |
| Bolzano, piata centrala |
Din Bolzano spre Trento vom merge pe o alta pista de biciclete- Via Claudia Augusta -un vechi drum roman care mergea din Bavaria (din zona Dunarii) pana la Marea Adriatica trecand pin 3 tari : Germania, Austria si Italia.
 |
| Sa cercetam harta, sa vedem daca noua pista merge in directia cea buna |
Pista ne-a purtat printre podgorii, pe un drum asfaltat special pentru cei care au cursiera, pentru care “performance is the name of the game”.
Exista aici pe vale 2 tipuri de culturi:
- struguri albi si negrii (si parca si am pe limba gustul bun al vinului- le vin ce doux nectar dans lequel dort le cher soleil)
- merii care nu cresc in livezi ci cam tot in podgorii, fire plapande de meri, se ridica la verticala sprijiniti pe un sistem de stalpi si sarme de sustinere, plini de rod.
 |
| Flat as a pancake |
Drumul asta plat de pe fundul vaii (desi pe stanga si pe dreapta sunt pereti inalti si prapastiosi, dar care si ei raman usor, usor in spate) a fost bine primit de piciorul meu drept si am mers bine, kilometri multi, cu o medie buna, in ciuda vantului care era aproape uragan. In trena, cuminti, mancam distanta pe paine, sau cu mere, sau cu napolitane, depinde ce era in meniu cand faceam popas...Exasperarea ne-a ajuns pe langa Trento cand pista ne ocolea ca intr-un labirint si parca nu ne mai apropiam in veci de oras.
 |
| Valea nu se arata deloc primitoare in fata |
Deci asa vant turbat nu am mai vazut, iar pista draguta, mergea pe un fel de dig, total expusa vajgalaului.
 |
| Pana si bicla, abia se mai sprijina de gard de obosita |
Asa ca am incasat din plin rafalele insistente care ne-au secatuit usor,usor de energie...Am ajuns in Trento pe ultima suta de metri ca sa prindem deschis o bomba de supermarket (de unde cumparam carnati Pippi) si apoi, tot pe malul apei, am gasit un loc de cort. Momentan pista de bicle continua-ea se numeste acum Ciclopista della Valle dell'Adige(Ciclopista del Sole) si va merge pana in Avio pe valea raului Adige, asa ca separe ca vom beneficia de ea si maine. Detalii despre pista aici si pe wikipedia.
Azi aveam sa aprofundam pistele la italieni. Si cel putin prin nord stiu sa faca treaba. Dupa ce ne-am delectat cu Pustalweg in coborare pana in Bolzano, am prins o alta pista pe valea Adige spre Trento. Italienii astia stiu sa faca niste piste faine rau, bine pavate pentru a putea sa fie parcurse de ciclistii pe cursiera care misuna pe ele de dimineata pana seara (oare astia nu lucreaza?). Nu am mai mers pe drum de zile bune, doar pe piste. Si nu ne e deloc dor de trafic si masini. Peisajul se schimba si lasam in urma muntii pentru o zona deluroasa plina de livezi de meri si de vii. Struguri albi sau negrii se coc la soare intr-o zona deluroasa si nisipoasa. Pista merge pe un fel de dig intre podgorii si avem parte de un vant turbat de care nu ne putem ascunde. Ajungem in Trento pe ultima suta de metri ca sa mai luam de mancare dintr-o bomba de supermarket si pentru ca Radu sa afle ca pista continua la vale spre sud, dar nu se stie cat. Gasim si un loc de cort pe malul raului si Radu gaseste un loc prin care se poate cobori malul abrupt si ajunge la niste pietre pentru o baie.
Jurnal Radu
In continuarea seriei: BCB-ziua 11- Rovereto-Desenzano del Garda-->
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Infobox:
Traseu: Rio di Pusteria-Bolzano-Fiume Adige-Ora(Auer)-Trento-Rovereto
Pedalat: 8 h 30 minute
Distanta: 150 km
Medie orara in miscare: 17.5 km/h
Route 1,217,370 - powered by www.bikemap.net
2 comments:
Pana aici, Austria mi-a placut de departe cel mai mult :)
De ce oare? :)
Trimiteți un comentariu