O poezie si cateva poze faine care m-au inspirat din tura de weekendul trecut:
Copacul
Hipnotizat de-adinca si limpedea lumina
A boltilor destinse deasupra lui, ar vrea
Sa sfarme zenitul, si,-nnebunit, sa bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalina.
Nici valurile noptii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricit de multe neguri in juru-i vor cadea…
De nouri nu-i goneste imagina senina;
De-un stralucit albastru viziunea lui e plina,
Oricit de multe neguri in juru-i vor cadea…
Dar cind augusta toamna din nou il infasoara
In tonuri de crepuscul, cind toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat,
Atunci, intrind in simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga impacat,
In toamna lui, copacul se-nclina catre glie.
In tonuri de crepuscul, cind toamna prinde iara
Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat,
Atunci, intrind in simpla, obsteasca armonie
Cu tot ce-l limiteaza si-l leaga impacat,
In toamna lui, copacul se-nclina catre glie.
Autor: Ion Barbu
2 comments:
Cum am o mare slabiciune pentru copaci, indeobste pentru cei singuri, postarea mi-a picat cu tronc inevitabil...
Stiu din tura de Pasti in Cernei ca ai o legatura puternica cu copacii si imi aduc aminte postari faine de la tine de pe blog pe acelasi subiect :). De exemplu asta: http://www.meetsun.ro/versuri-si-poeme/cararea/ sau aici: http://www.meetsun.ro/fotografie-si-imagini/a-doua-zi-in-cernei-mehedinti-printre-anotimpuri-spre-arjana/
Trimiteți un comentariu