marți, 15 noiembrie 2011

Lespezi, a moment of magic



Weekendul aceasta era destinat unor aspecte organizatorice de maxima importanta pentru relatia  noi-munte-iarna. Adica trebuia sa ne recuperam tot echipamentul de iarna si sa ii gasim un loc in spatiul nostru de 9 mp. Printre asta am incercat sa includem si un weekend la munte. Cum la munte nu e nici vara nici iarna, am pus in cui adidasii de alergare, schiurile sunt pregatite dar inca nu e vremea lor, asa ca ne-am intors la bocanci si rucsac.

Si cum plecam noi de la Piscul Negru, ne straduiam sa ne amintim care a fost ultima tura de trekking facuta...eu am ajuns la tura cu Claudia, de la inceputul lui 2011, iar Radu zice ca tura din Crai, cu Oamenii Muntilor, dar asta a cam fost la limita intre trekking si alpinism.

Deci e clar demult nu am mai mers cu rucsac in spate, iar bocancii astia ni se par infernal de grei (desi fata de claparii de tura sunt aproape adidasi). De multe ori ne impedicam in radacini cand vrem sa facem un pas mai mare si nu nimerim, si brusc trekingul asta nu mai pare asa usor...Adica vorba lui Radu, cand mergi la alergat, vezi stalpul indicator 200 m mai sus, bagi capul in pamant  si dai la bete cu spor...in cativa pasi esti in dreptul lui...Acum, hmm...vezi stalpul indicator, dai la bete, obosesti, faci pauza, ridici privirea, stalpul indicator e tot acolo, repeti procedura de cateva ori si ajungi in final terminat in dreptul lui...

Pana una alta sa revenim la drum, astmofera e mohorata si nemisacata, dar Radu suspecteaza ca plafonul de nori e jos, iar cand vom trece de el, in creasta va fi frumos...

Urcam cu promisiunea aceasta, initial printr-o padure desprinsa din decorul unei piese de teatru cu “copacii albi/copacii negri”.
 
Apoi intram din ce in ce mai mult in sanul iernii, care pe masura ce urcam vine cu chiciura, zapada, forme ciudate si interesante, marturii, nu a le trecerii ei pe aici, ci ale opririi ei in acest loc pentru lunile ce va urma.

Miracolele zapezii si gerului
Traseul de la Piscul Negru e nou pentru noi, dar nu ne uimeste cu nimic...e doar o cale de acces si nu rezonam cu valea pe care urcam nicicum...Nu ne putem lua mintea de la traseul frumos facut intr-o vara in traversare de la Tunel la Caltun, sau de perspectivele care ti le ofera traseul de creasta, mai ales ca, asa cum a anticipat Radu, pe masura ce noi urcam, plafonul de nori cobora si privirea cuprindea din ce in ce mai multe zari. Momentan, inainte nu se arata nimic interesant, aceeasi vale in trepte, care nu pare sa aiba vre-un capat, in spate ni se dezvaluie insa culmea Raiosu-Musteica, enorm de lunga, unde am fi vrut sa ajungem si azi, dar pe care din lipsa de timp (cand e iarna si pleci la 14.30 de la masina, ziua e brusc foarte scurta) am lasat-o pe alta data.
Planul nostru initial
Trecem printr-o zona unde poteca este ascunsa bine sub jnepeni si pe unde ne luptam din greu sa trecem...Se pare ca aici nu a mai intretinut nimeni poteca,si acum daca a trecut vara, ma indoiesc ca vor veni cei de la Salvamont sa faca putin loc in marea aceasta de jnepeni pe timp de iarna.

Ultimele sute de metri inseamna o mica lupta cu intunericul si ajungem la refugiu, la limita ca sa nu aprindem frontalele. 
Urcand spre refugiu
Aici, impartim refugiul cu alti 4 Clujeni, foarte de treaba, care venisera pe creasta de la Balea. E loc suficient pentru 6 persoane si dupa ce ne instalam saltelutele si sacii de dormit (care isi traiesc acum ultimele ture in compania noastra, caci intentionam sa ii scoatem la pensie si sa ii inlocuim cu altii mai caldurosi), gatim in graba...Refugiul se arata in stare buna, mai ales priciurile de sus, reparate de AMC, si noua masa si banca cu care oamenii au dotat refugiul. Toate se tine bine, drept dovada ca la mijloc a fost o munca trainica.
Sunt convinsa ca a venit iarna pentru ca nici urma de lac, totul e o imensa gheata si implicit nici urma de apa. Si daca am inceput sa topim zapada e clar ca nu se mai intoarce nici macar toamna, d-apoi vara...Singurul avantaj al iernii este ca dormi mult...cam 12 h pe noapte, ceea ce nu imi displace deloc.

Daca ziua de sambata nu a fost deloc spectaculoasa, traseul cam plictisitor, asa fara viziune, ziua de duminica trebuia sa fie excelenta ca sa salveze weekendul. Iar ziua de duminica incepe superb cu un soare fain ce descopera fiecare detaliu al caldarii in care se gaseste refugiul, precum si traseul de creasta, partial innierbat, partial nins.
Dimineata la Caltun
Refgiul in lumina diminetii
Una dintre putinele fotografii in doi-dimineata la Caltun
Destinatia era una noua pentru mine...Varful Lespezi. 
Schita din MN 32-Fagras, autori: Balaceanu si Cristea
Desi merg de mult timp pe munte, Fagarasul e relativ putin umblat si inca sunt foarte multe trasee pe care nu le cunosc...De exemplu am urcat 1 singura data pe Negoiu (atunci cand am parcurs creasta alaturi de Radu si de alti pinguini si carpatisti, intr-o tura organizata de nycbv), nu am fost niciodata pe traseul prin Strunga Doamnei si exemplele pot continua. Poate pentru ca merg de multa vreme pe munte, am dat demult la o parte mirajul varfului X sau Y si desi foarte aproape de refugiu nu am urcat nici vara, nici iarna pe varfurile Lespezi/Caltun. 

Variante de a urca pe Lespezi sunt numeroase dar la vremea asta orice traseu nemarcat ar implica si o coarda si niste asigurari...pe care nu le avem la noi. Asa ca nu vrem sa riscam nimic, mai ales ca zapada nu e deloc excelenta..De fapt e chiar proasta, o zapada fanioasa, fara consistenta, geruita, si intr-un strat numai bun sa acopere pietrele, dar sa nu ofere siguranta pasilor nostri.
Lacul inghetat
Asa ca urcam cuminti pana in Portita Caltunului si urmam marcajul de creastra ce merge in traverseu.
Din Portita Caltunului spre Strunga Doamnei
Apoi urcam in Strunga Doamnei, care pare tare aproape de noi si ne trezim brusc intr-o alta lume. Aici e toamna, si un soare placut care te invita la pauza. In plus e un loc nou, in Caldarea Berbecilor nu am mai ajuns pana acum si toata partea asta imi este necunoscuta. Dar acum o vom explora!
Asa ca gasim o varianta de coborare in Caldare si apoi incercam sa urmam un marcaj BA, partial ascuns printre pietre si zapada. Uneori nimerim poteca, alteori mergem dupa inspiratie, cert e ca iarna nu-i ca vara si trebuie sa ne descurcam si noi cum putem.
Deasupa Caldarii Berbecilor
Schimbam curand marcajul BA cu un PR care nu apare pe nicio harta si desi nu as fi crezut iata ca urc pe Lespezi pe un traseu marcat.
Ultimii pasi inainte de vf Lespezi-deasupra norilor
Ziua nu are nimic special in ea, e pur si simplu o zi de inceput de iarna, dar o zi frumoasa, petrecuta in doi, in mediul cel mai apropiat de inimile noaste. Vf Caltun e la o aruncatura de bat de trekking, Negoiu se inalta impunator, amintind parca putin de varfurile stancoase din Alpi, in departare se vede Vistea Mare Moldoveanu, culmea Raiosu –Musteica se intinde aproape cat vezi cu ochii.
Negoiu-monumental
Pe Lespezi
Calare pe situatie
Coborarea, ne poarta pe un traseu marcat cu BA pana in Arefu la poalele Fagarasului...deja o idee incolteste in minte pentru o tura de trail-running la vara...traversarea Fagarasului N-S...intrii pe o culme lunga din Nord si iesi pe una si mai lunga din sud...Indicatorul spune 14 h pana la Arefu...Deci ce balaureala crunta ar trebui sa iasa pe aici....
Indicatorul cu AREFU-generator de noi idei
Pietrele, bolovanii raman incet incet in urma si iarba castiga teren.Parca ne plimbam pe culmea Vacarea, in Iezer, nu altceva. Ajungem in Saua......, prindem drumul forestier, bine marcat cu CR, apoi drumul forestier se termina, prindem o poteca marcata tot cu CR, mai pierdem marcajul dar il gasim repede cu spiritul de orientare al  lui Radu (nu stiu ce ma faceam fara Radu, probabil ca imi luam GPS) si intram in padure coborand rapid inapoi la Piscul Negru.

Traseele au fost noi, nu au fost minunate, au fost niste trasee de acces...Minunata a fost dimineata la Caltun, minunat a fost drumul pana pe Lespezi, desfasurat intr-un peisaj majestuos, ce ne aminteste putin  sau mai mult de Mont Blanc...M-am schimbat, m-am maturizat, am crescut, privesc muntele cu alti ochi si dintr-o data muchiile din jur imi inspira curiozitate, mi se arata cu o fata estetica pe care nu o remarcam pana acum si imi starnesc planuri, nu de cucerire, ci de descoperire interioara. Imi place sa ma pun uneori sub semnul intrebarii si sa vad cum mai sunt, sa ma uit in oglinda anilor, alaturi de Mihaela de acum 3 sau 5 ani si sa vad ce s-a schimbat in mine si in modul meu de a fi.
Foto by Radu

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Traseu: Piscul Negru-Refugiul Caltun (TA)-Potita Caltunului (BR)-Saua Doamnei (BG)-Caldarea Berbecilor -Vf Lespezi(BA)-Sauta Lespezilor (PR)-Saua Podeanu (BA)-Piscul Negru (CR)
Traseul-Schita din MN 32-Fagras, autori: Balaceanu si Cristea

3 comentarii:

  1. Minunate fotografiile! Cel mai mult imi plac dimineata la Caltun si refugiul in lumina diminetii... superbe! multa magie si mister.... :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Intr-un fel ma bucur ca ati fost singuri. Fagarasul e un munte golas unde singuratatea e un tovaras bun, iar omul iubit e tovarasul perfect.
    Mi-ai facut dor de munte... pana acum m-am abtinut din greu sa citesc jurnale...

    RăspundețiȘtergere
  3. @Claudia-nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa "izbucnesti in munte" cand o sa te intorci...

    RăspundețiȘtergere