sâmbătă, 31 martie 2012

Alergand pe dealurile Slanicului



Aveam nevoie de o idee pentru weekendul asta.... O idee de primavara ca si noi suntem in ton si am renuntat la tot echipamentul de iarna...Deci doar alergare, bicicleta si catarat...destule activitati oricum...Vremea se arata “vantoasa” asa ca bicicleta pica...Mergem la o zi, alegem sambata, dar e tare greu sa ne mobilizam...saptamana trecuta am esuat lamentabil si am dormit pana la 11.00 ramanand in Bucuresti...Sapatamana asta eram cat pe ce...Ne sculam la 9.00, facem ceva curatenie si pe la 11 plecam in directia Valea Prahovei...Am ales sa mergem la alergat. Prima tura de trail-running pe anul acesta. Mie mi-a inghetat entuziasmul in ton cu zapada de la munte...Revad o alergare din Ciucas cu multa udatura la picioare, asa ca prevzatoare pun haine de schimb in rucsac. Din fericire Radu are o idee- Slanic, asa ca reconfiguram. Stie el niste dealuri pe care se plimba acum 15 ani cand mergea la Salina sa isi trateze astmul.
In Salina am mers de multe ori, mai ales iarna, e un fel de destinatie de urgenta pentru zilele cu vreme proasta...Dar eu una, desi mi-am dorit, nu am ajuns sa vad ce e dincolo de asfalt...
Partea buna la alergare e ca inghesui tot intr-un rucsac, pui apa in bidon, iei 2 napolitane si gata. Totul se face in 15 minute si se desface la fel de repede...
Light sigur...despre partea cu "fast" nu stiu ce sa spun
In Slanic e cald si soare,asa ca renuntam repede la geaca, eu raman chiar la tricou caci aveam de biruit un deal...Nu era decat un deal obosit, dar are sanse reale sa ma dovedeasca acum la inceput de sezon. 


Din fericire dealul e mic, ajungem repede sus si avand vizibilitate ne facem planul...pe muchia asta inainte, apoi pe muchia aia la stanga, apoi pe varful acela impadurit si de acolo coboram in vale...


Vale? Vale ai spus? Pai hai sa ajungem mai repede acolo ca deja sunt pe avarie cu apa din bidon...


Nu e cald, vantul adie cat sa te racoreasca, e inceput de traseu si debordam de energie...Genunchiul meu stang incepe sa protesteze dar ma lamuresc repede ca sunt toanele de inceput de sezon...Lasa dragule, urcam, coboram, ca asa se face antremanentul, nu stand in casa...

Cu exceptia mai multor regrupari si a doua pauze, pe varful impadurit am ajuns repede..De acolo insa trebuia sa cautam coborarea spre firul vaii. Am ajuns in mijlocul padurii, calcand peste covorul de frunze inca amortit, apoi intr-o poiana unde am dat nas in nas cu Mtii Tatarul (inca cu petice bune de zapada) si cu zapada si cu noroiul...Cam asa trebuie sa fi fost mai sus de Posada pe unde vroiam noi sa mergem....
Undeva departe sunt primii munti vazuti de Radu acum  15 ani
Nu prea mai e elan de alergat si cautam o poteca ceva, sa ne coboare in vale...O gasim in zona unei stani si ne lasam in voia ei...Pe Radu mai repede, pe mine mai incet, ne aduce deasupra unui drum forestier...Eu deja suspectez demult ca Radu doar s-a prefacut cu accidentul (glezna, genunchiul). Stiu eu ca astea nu se vindeca asa de la sine, si avand in vedere ca nici la Maraton la Roma nu am reusit sa ajung inaintea lui, iar aici zburda ca un caproi...e ceva putred la mijloc...

Drumul forestier e Mordor...noroi- ud, cleios si lipicios. Ajungem dupa cam 2 km la Manastirea Crasna...Lasam in urma Mordorul si urcam inspre Manastire unde e curat luna si soare....

                  

Ne perpelim, ne incalzim, mancam toate dulciurile, am mai sta pe banca, asa pititi si feriti de vant dar ora e inaintata si nu stim cat mai balaurim pana in Slanic...Urcam pe drumul din spatele manastirii unde vazusem un drum, ce mergea pe culme si cobora domol. Vroiam sa il gasim prin padurea mare...Doar ca am calculat gresit numarul de muchii si am ajuns pe o muchie mai la nord (desi in padure eram siguri ca eram cu o muchie mai la sud). 

N-a fost sa fie, asa ca iarasi coboram, acum inspre satul din vale...Locurile sunt curate, primavara a venit pe aici doar cu pamant batut de vant, iarba si pasari. Lumina e placuta si simt ca balaureala e pe final. Doar ca mai aveam un hop...drumul nostri se termina intr-un rau fara pod, pe care il trecem prin vad....A fost rece apa :).

Ajungem apoi repede pe ulitele satului si defilam alergand pana la biserica...Ba mai si intrebam unii oameni despe drumul spre Slanic...Nu ratam nici birtul satului si nici babutele care stau pe banca in fata casei, asa ca maine o sa fim subiectul principal de barfa in sat! Ajungem la biserica, iesim din satul Schiulesti pe alta ulita, prindem un drum de tara,vedem culmea buna pe care vroiam noi sa ne intoarcem dar continuam pe poteca ce cobora spre Slanic...poteca chiar faina de picior, cu cateva locuri de belvedere...Stam pe iarba pana ce soarele se lasa dupa muchie si coboram si noi...Deja ma dor si genunchii si ligamentele din zona inghinala...sunt cam ruginita dupa iarna asta...Cele 3-4 ore planificate de acasa tind sa se transforme in 6h pana ajungem la masina, dar au fost 6 h in care mi-am adus aminte de ce imi place sa alerg. Pe asfalt, Radu are vant in pupa, eu plumb in picioare, asa ca pleaca inainte sa ia de mancare...Alerg pana in dreptul Minei, dupa care ma opresc si imi tarasc hoitul obosit la masina...Cam trist bilantul 25 de km zic in sinea mea, 6 h aproape...Unde sunt vremurile de alta data?
Vin ele in curand...Punem motorasul la treaba, ungem tot cu ulei de mecanisme fine si ne bucuram la maxim de weekendurile de primavara ce ne stau inainte....

O saptamana luminoasa sa aveti!

Traseul (schitat pe Wandermap).Radu zice ca sunt ceva mai multi km (30-32), dar diferenta de nivel e corecta.



Slanic-urcare prin sat deasupra grotei miresii-culmea din vestul localitatii, in directia schiulesti, apoi stanga pe o culme scundara, de legatura cu un varf imoadurit, aflat mai la vest, coborare  in valea cu manstirea crasna, manastirea crasna-urcare pe dealul din spatele manastirii si coborare apoi in scheulesti. De la Biserica, dreapta pe drum de tara si poteca paralela cu drumul asfaltat, iesiti in drum la primele case din slanic si parcurs localitatea.

Hike route 1489598 - powered by Wandermap 

2 comentarii:

  1. Am o slabiciune pentru dealuri asa ca mi se pare taman potrivit ca iesire la alergat.
    Cat despre "rugina" cred ca deja s-a scuturat cu tura asta, dar nu cred ca era neaparat rugina cat ligamentele putin somnoroase. Oricum, cantitativ e ceva, iar calitativul pluseaza la partea sufleteasca - Radu s-a intors pe "ulitele" adolescentei in locul unde s-a facut bine si a prins drag de umblat :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa stii ca ai nimerit-o cu ligamentele...cred am fortat cu ligamentul lateral stang de la piciorul drept si cine a facut ieri sesiuni cu gheata la genunchi :)...dar astazi a rasarit din nou soarele pe strada mea si de maine revin incet incet la obiceiurile obisnuite :)

    RăspundețiȘtergere