joi, 22 martie 2012

Roma



Toate drumurile duc la Roma

Ei bine noi nu tineam neaparat sa verificam aceasta zicere. Roma nu era nici pe departe o destinatie in topul personal. Asa ca nu aveam niciun fel de asteptari majore. Ma asteptam sa vad ruine, galagie, un oras poluat, aglomeratie, hoarde de turisti, zgomot, mizerie. Ma bucuram mai mult pentru zilele libere, pentru mini-concediul la care tanjeam de cand am venit de la schi din Austria.

Dar Roma m-a suprins. Si la finalul celor 4 zile daca ar fi sa ma intorc, as mai gasi ce sa fac in Roma sau in imprejurimi.
Fontana di Trevi-unul din simbolurile Romei
Roma m-a fermecat prin spiritul italian pe care am inceput usor, usor sa il inteleg, prin oamenii care erau indragostiti de orasul lor, prin stradutele sarmante cu parfum de Italia. Asa cum imi place mie, am batut o mare parte din oras la picior (se strang poate 100 km in 4 zile), am intrat prea putin in muzee, tocmai pentru ca Roma e un muzeu in aer liber si pentru ca e incredibil de multa arta la discretie, chiar si pentru ochii mei de ilustru necunoscator. Si pentru ca Roma are spirit, are feeling. Dupa ce am parcurs Roma la picior cu ochii si cu sufletul, simtindu-i mirosul si pulsul, am mai parcurs-o inca de doua ori cu mintea, citind 2 ghiduri turistice despre Roma pe care le si recomand:

Ceea ce voi scrie mai jos nu se vrea a fi nici vreo recomandare de calatorie, de ordine in care trebuiesc vizitate obiectivele, de sugestii. Desi daca vreti sa fiti sistematici, am gasit o sugestie in ghidul lui Pauline Frommer-"Spend less, see more" de care am amintit mai sus.
Spend less, see more-Italy, Pauline Frommer
Eu va recomand insa sa nu fiti organizati, sa va lasati furati de oras pentru ca, cel putin in centrul istoric, oriunde ai merge gasesti ceva interesant. As vrea scriu insa ce mi-a placut in Roma (din ceea ce am vazut), cu poze si cateva povesti "picante" descoperite ulterior din lecturile suplimentare.

Despre posibilitati de cazare, o sa gasiti suficiente detalii in ambele ghiduri recomandate....pot sa spun ca variantele sunt multiple. Noi am stat langa Vatican, o zona considerata uneori ca o alergere destul de proasta, avand in vedere ca:

1. doar Vaticanul e aproape, restul centrului e la ceva distanta de mers pe jos
2. preturile nu sunt foarte bune, raportat la conditii, profitandu-se de inocenta pelerinilor.

Totusi Radu a gasit o camera cu 4 locuri la un pret decent, curata, cu aer conditionat si Wi-Fi, baie proprie, in care s-a facut curat de 3 ori cat timp am stat acolo, aflata la mai putin de 10 minute de metrou. Practic era un fel de apartament imens, modificat si erau 2 sau 3 camere acolo date spre inchiriere. Eram mai mult singuri, total autonomi si independenti. Aveam si 2 supermarketuri la 5-10 min distanta (Spar si Billa).

Proprietarul, un italian foarte prietenos i-a oferit lui Radu toate informatiile inca din noaptea cand am ajuns si ne-a lasat sa ne facem de cap.

Metroul italienilor nu e nici pe departe atat de complicat pe cat ne-am putea imagina pentru un oras atat de mare. Are doar 2 magistrale si nu acopera centrul istoric decat oarecum din lateral din motive evidente (multitudinea de ruine ori catacombe protejate precum si evitarea afectarii pe teremen lung a constructiilor deja existente) dar merge repede daca vreti sa va deplasati dintr-un capat in altul al orasului. Exista mai multe variante de bilete:

- BIT (Biglietto Integrato a Tempo): 1€ pentru mai multe calatorii cu tramvaiul sau autobuzul sau o singura calatorie cu metroul. Biletul e valabil 75 de minute.
- BIG (Biglietto Integrato Giornaliero): 4€ pentru mai multe calatorii cu tramvaiul sau autobuzul sau metroul. Biletul e valabil 24 de ore de la ora 0.00 pana la ora 24.00.
- BTI (Biglietto Turistico Integrato): 11 € pentru mai multe calatorii cu tramvaiul sau autobuzul sau metroul. Biletul e valabil 3 zile.

Daca stau bine sa ma gandesc pentru un prim contact cu Roma nici un autobuz care face turul orasului nu e o varianta foarte rea...

Noi ne-am inceput periplul printr-o Roma cu copacii in floare, vestind o primavara timpurie, cu Vaticanul. Nu am avut un motiv anume, doar avantajul ca ne desparteau 10 minute de mers la pas. Muzeele Vaticanului nu ne-au atras neaparat atentia, ci am inceput explorarea cu Piata si Basilica Sfantul Petru. Eu nu am reusit sa intru din prima (pentru ca aveam la mine briceagul de care nu ma despart neam), asa ca am intrat cu o alta ocazie. Cheia e in orice caz sa ajungi devreme:
1. ca sa nu stai la coada (dar aici coada merge repede)
2. ca sa ai propriul tau spatiu de respirat si de privit odata ce ajungi in interior.

Piata Sfantul Petru
Si intruchiparea din marmura a Sfantului Petru
Radu a afirmat ca un ghid audio ce poate fi luat de la intrare pentru 2-3 euro este o investitie utila. si probabil fiecare va gasi un punct de interes de la dimensiunile impresionante, la celebra lucrare "Pieta" a lui Michelangelo sau la operele lui Bernini.





Totusi eu in Roma am observat un paradox. De fapt am intrat in toate aceste biserici pentru ca in interior era foarte multa arta, insa opulenta de care dau dovada interioarele nu e deloc pe gustul meu. E adevarat ca papalitatea si clericul a fost in fond un promor al artei si datorita lor e atata arta in Roma insa sumele investite sunt enorme si ele nu isi gasesc justificarea intr-o lume in care este inca atata mizerie, saracie si suferinta si era si mai multa pe vremea in care acestea au fost construite iar biserica se identifica partial cu un organ de caritate.

Si daca vreti sa va convingeti ca Basilica Sfantul Petru nu este un caz izolat, puteti aprofunda tema cu Biserica San Giovanni care este catedrala Romei (Vaticanul fiind practic stat in stat si fiind independent) si este a doua biserica din punct de vedere al importantei pentru credinciosii catolici, dupa Basilica Sfantul Petru.















In Santa Maria Magiore iarasi se merita sa faceti un popas deoarece biserica adaposteste una din cele mai bune si mai mari colectii de mozaicuri din oras.

In apropierea Vaticanului se gaseste si Castel Sant'Angelo ce a fost folosit ca fortareata de catre papalitate si a ajuns de-a lungul istorie sa fie conectat si fizic cu Basilica Sfantul Petru printr-un zid folosit de papa ca si varianta de retragere din Vatican in inima sigurei fortarete. Cetatea este placut luminata noaptea si zona din jur este o zona pietonala aflata pe malul Tibrului.

In plus de langa castel porneste un superb pod peste Tibru- Ponte Sant’Angelo, o expozitie in aer liber de sculpturi ce poti fi admirate in liniste si in detaliu pentru a incerca sa intelegi pasiunea pentru arta si importanta contributie a Italiei in acest domeniu. Forme perfecte, puternice, echilibrate, firave, atent stilizate dar nespus de expresive. O intreaga traditie a sculpturii inceputa odata cu Renasterea si prezenta in atatea parti ale Romei, insa o sursa inepuizabila de uimire si incantare.
Inger cu lancea, cu inscriptia -vulnerasti cor meum (tu mi-ai ranit inima)
Inger cu crucea, cu inscriptia- cujus principatus super humerum eius
(insigna puterii sta pe umarul sau)
Inger purtand valul Sfantei Veronica, cu inscrptia-respice faciem Christi tui
(priveste la fata Unsului tau)
Cum centrul era foarte aglomerat si noi nu eram deloc obisnuiti cu aglomeratia, am evadat in zona mai noua a Romei despre care am povestit in RT-ul dedicat maratonului. Acolo nu este foarte multa istorie, sau mai repede e o istorie recenta cam de pe vremea lui Mussolini. Totul este mult mai sistematizat si aerisit, cu bulevarde mari si cladiri moderne.



Duminica aveam sa descoperim Colosseumul, sa ii dam tarcoale, sa ii dam ocol. Si va spun ca e lung pentru ca finishul maratonului a fost in jurul stadionului si parca nu se mai termina. Acordati-va acest ragaz de 10 minute sa il inconjurati la pas pentru a-i constientiza mai bine dimensiunile inainte de a intra in interior.
Stadionul a fost construit de imparatul Vespasian intre anii 69 si 79 si avea o capacitate de 87.000 de spectatori dupa unele aproximari//50.000 de spectatori dupa alte aproximari, si locurile erau asezate pe 3 nivele in functie de statutul social si de sex. Existau 80 de intrari care permitea multimii sa isi ocupe locurile intr-un timp foarte scurt. Iar daca cifrele vehiculate vi se par naucitoare, ei bine, trebuie sa va ganditi caci Colosseumul nu era nici pe departe cel mai mare stadion din punct de vedere al capacitatii, Circo Maximo depasindu-l cu mult si putand sa gazduiasca pana la 200.000 de oameni. A fost inaugurat in anul 80 de fiul lui Vespasian (Titus) si atunci jocurile au tinut...hmm...uitati de nuntile din basme ce tineau 3 zile si 3 nopti. La inaugurarea Colosseumului jocurile au tinut 100 de zile (zi si noapte) si au fost sacrificate 5000 de animale. Cum provocarile erau la ordinea zilei (sau epocii) Traian a organizat un ultra-maraton de serbari sangeroase, ce a durat 117 zile si a implicat 9000 de gladiatori si 10.000 de animale. 

"Uriasul clipi din och ,orbit de lumina arenei, dupa aceea se duse in mijlocul ei, uitandu-se curios in jurul sau. In Roma nu se ducea lipsa de gladiatori care depaseau cu mult statura obisnuita a oamenilor, insa un urias ca el ochii quintilor nu vazusera inca [...]. Pentru multimea asta nu exista o mai mare placere decat sa vada asemenea muschi jucand in incordarea luptei. Rumoarea se transforma in ovatii. Lumea se intreba unde traieste tribul din care se nasc asemenea uriasi, iar el statea in mijlocul amfiteatrului, gol, asemanator unui colos de piatra, cu fata lui de barbar ingandurata si trista. Vazand arena pustie se uita mirat cu ochii lui albastrii cand la spectatori, cand la imparat, cand la gratiile de cumculum, de unde-si astepta calau. (Quo Vadis-Henryk Sienkiewicz)

Si atmosfera de la startul Maratonuui de la Roma avea ceva de a face cu istoria....zgomotul, zarva, inghesuiala, indrazneala, visele, sperantele, eram cand spectatori inainte de a incepe concursul, cand gladiatori pentru cei de pe margine atunci cand ne-am aliniat la start.

Pana in Evul Mediu numele sau a fost Amfitreatul lui Flavian, iar numele actual nu face referire neaprat la dimensiunile neobisnuite ci la Colosso di Nerone, o statuie imensa a lui Nero din apropiere. In fond si reputatia sa de monument-simbol al Romei (Eternul oras) dateaza din Evul Mediu timpuri (secolul 8) cand Bede a scris:
As long as the Colosseum stands, Rome shall stand,
When the Colosseum falls, Rome shall fall,
When Rome falls, the world shall end.
(Cat timp Colosseumul ramane in picioare, Roma ramane si ea in picioare, dar cand Colosseumul va cadea si Roma va cadea, iar cand Roma va cadea, intreaga lume se va sfarsi) . Sa speram ca va ramane in picioare pentru ca linia de metrou ce trece foarte aproape le da batai de cap iginerilor de rezistenta caci toate trepidatiile par sa afecteze constructia. Au fost destul de multe incercari de a devia traficul subteran din zona, dar momentan fara succes. 

Dupa perioada sa de glorie, Colosseumul a fost abandonat, plante exotice au crescut printre pietrele masive si o mare parte din travertinul si marmura ce constituiau fatada a fost reutilizata pentru alte constructii si palate din Roma precum Palazzo Venezia si Palazzo Cancelleria langa Campo de’ Fiori.

Cam asta era atmosfera din jurul Colosseumului atunci cand l-am vizitat noi
Un alt punct descoperit in timpul maratonului a fost Vittoriano, iar dupa maraton am aprofundat putin subiectul, vizitandu-l si pe interior.
Marele avantaj a fost ca duminica, multi erau loviti dupa maraton si speram sa avem parte de o zi mai libera, asa ca dupa concurs am luat la picior centrul sa vedem mai pe indelete ce am zarit printre transpiratie si efort in ultimii km de la concurs si chiar sa ne largim orizontul.

Il Vittoriano (Piazza Venezia, intrare libera) este monumentul inchinat lui Victor Emmanuel II (Parintele Italiei) si construit pentru a comemora unificarea Italiei in 1885 (acum adaposteste Mormantul Soldatului Necunoscut). Astfel in comparatie cu multe cladiri din Roma cu o vechime milenara, acesta este construit recent si este un subiect de disputa unii oameni considerand ca nu se integreaza in peisaj si pretinzand ca este "prea alb" poreclindu-l astfel "tortul de nunta" sau referindu-se la forma sa- "masina de scris"



Roma vazuta de pe Il Vittoriano
Piazza Venezia este piaza centrala a Romei. Aici se aseaza bradul de Craciun, aici se deruleaza numaratoarea inversa pentru Anul Nou, aici incep toate protestele si demonstratiile. Fiind un punct central este insa si foarte aglomerata, traficul in zona fiind intens si patimas.

Piazza Navona este una din cele mai iubite (si mai vizitate) piete din Roma. Structura sa rectangulara nu e chiar intamplatoare deoarece pe acest loc, initial, pe vremea imparatului Dominitian, se gasea un stadion pe care se desfasurau diverse jocuri (precum Olimpiadele in Grecia), jocuri numite "agones". Insa nimeni nu vine in Piaza Navona pentru vechiul stadion. Vine pentru feelingul pe care il inspira: turisti, localnici, cafenele, impresia ca esti parte a unei povesti, piatra cubica si o piata inchisa din toate partile- niste repere clasice ale oraselor italiene. A fost pavata in secolul 15 din timp de 300 ani a fost principala piata a Romei. Unii turisti vin poate si pentru a admira si fantanile din piata. Cea mare, este o opera a lui Bernini, un alt exemplu al culturii, sculpturii si artei gratuite din Roma. Se numeste sugestiv "Fontana dei Quattro Fiumi" (Fantana celor patru rauri). Cele 4 rauri la care face referire sculptura sunt 4 rauri ce provin din cele patru continente cunoscute la momentul respectiv: Dunarea, Nilul, Gangele si Río de la Plata.
Piazza Navona


Fontana dei Quattro Fiumi (ziua si noaptea)
Dupa ce dati mai multe tururi in jurul fantanii si va minunati de frumusetea sculpturii, de forta si expresivitatea cu care Bernini a facut ca pietrele sa prinda viata, acordati o mica vizita si celor 2 fantani mai mici aflate in piata (diametral opus fata de opera lui Bernini): Fontana del Nettuno (Fantana lui Neptun-il reprezinta pe Neptun luptandu-se cu un sarpe de mare) si Fontana del Moro (Fontana Mlastinii, -reprezinta un zeu al marii si un delfin. Este semnata tot de Bernini),
Fontana del Nettuno
Cartierul Evreiesc- aici nu sunt multe de vazut (in afara de zona arheologica din jurul Teatro di Marcello), este insa un loc ce trebuie simtit. Se zice ca s-ar manca bine aici si cel mai probabil e adevarat caci localurile de pe stradutele mici, toate cu mesele in mijlocul strazii, cu zornait de tacamuri si ciocnit de pahare, imbina la asta. Cartierul evereiesc este leaganul celei mai veci comunitati everiesti din Europa (are doar vreo 2000 ani). Pe langa plimbarile pe stradutele faine cautand localul perfect, poate nimeriti si la o fantana extrem de draguta Fontana delle Tartarughe (Fantana Testoaselor) datand din 1540...Mie una mi-au placut toate fantanile din Roma, si cred ca am dezolvatat o pasiune pentru aceaste locuri. Multe sunt mici sau mari opere de arta cu sculpturi foarte interesante si de cele mai multe ori apa nu face decat sa potenteze mesajul pe care il trimit. Atunci cand e cazul forta, alta data liniste, gingasie...Apa are atatea forme si poate personifica orice mesaj si se pare ca italienii exploateaza la maximum aceasta gandire. Iar turistii isi atarna visele si dorintele de aceasta apa si le platesc cu mici monede.

Luni dimineata, la ora 8.00 Roma este inca adormita. Este momentul perfect pentru a hoinari in voie pentru a intra in Pantheon si a-ti auzi pasii cum rasuna pe podeaua rece sau pentru a vedea cum fantanile prind viata. De exemplu, Fontanta di Trevi (construita intre 1732 si 1762 pe baza unui proiect conceput de Bernini) la gura unui apeduct ce dateaza din secolul 19 B.C. si ce aducea o faimoasa apa cu efecte terapeutice de la 25 de km departare din afara Romei), atat de aglomerata in timpul zilei este acum numai a ta. Fantana il infatiseaza pe Neptun intr-un car de lupta tras de 2 cai de mare-unul docil si unul naravas. Cei 2 cai de mare reprezinta exact cele 2 forme de baza ale marii-calma si linistita, ori tumultoasa si agitata.
Daca vii prea devreme nu e bai. Poate prinzi ziua in care se face curatenie si oamenii aduna galeti intregi de monezi ce sunt mai departe donate Crucii Rosii.

In general dimineata devreme e momentul perfect de a vizita un oras mare. Atunci cand toata lumea   isi viseaza visele cele mai frumoase, este timpul pentru hoinarit si este timpul sa iti implinesti un vis-sa ai Roma doar pentru tine.



Pantheonul - construit intre 119 si 128 (pe locul unui templu ce data din anul 27 i.Hr) este probabil cea mai bine prezervata cladire din oras ce provine inca din antichitate. Si trebuie sa ne gandim ca la acea vreme era cu atat mai impresionanta cu cat nivelul strazii la vremea respectiva era cu 6 m mai jos. Domul este o alta mica sau mai mare minune a antichitatii,:
- un diametru de 43.3 m
- grosime variabila (de la 7 m la baza pana la 1 m la varf).
- chiar si materialele folosite difera: de la cele mai grele precum tavertinul in treimea inferioara, tufa vulcanica in treimea medie si piatra ponce in treimea superioara..
Astfel structura domului a ramas o referinta pana in anul 1500.
Oculus-ul de 9 m diametru (locul prin care intra lumina) era privit ca o modalitate prin care rugaciunile ajung direct la Divinitate- ca si un mijlocitor in relatia directa cu divinitatea.

Imparatul Hadrian (in timpul caruia a fost si construit) nu intra in interior decat atunci cand lumina cadea direct pe intrarea in cladirii (in jurul orei 11 in functie de anotimp).
La origine era un templu dedicat unui numar de 12 zei (numele provenind din cuvintele grecesti "pan" (toti) si "theos" (zeu) si a fost salvat de la distrugere prin faptul ca in 608 biserica a luat aceasta cladire sub protectie, desi initial a folosit-o doar ca furnizor de materiale pentru alte biserici.

Piazza del Popolo din care pleaca celebra si aglomerata artera comerciala Via del Corso. Aceasta piata a fost timp de secole principala poarta de intrare in oras (in partea nordica a acestuia). In centrul pietei se afla un obelisc ce infrumuseta pe vreme Circul Maximus si a fost mutat aici in secolul 16. Un alt detaliu interesant este ca pe una din laturile pietei exista 2 biserici ce par identice, dar e doar o iluzie optica.

Piazza di Spagna (Piaza Spania) si ale ei "Scalinata della Trinità dei Monti" (mai cunoscute in engleza ca si "Spanish Steps") sunt un loc plin de forfota tot timpul zilei. Zona isi trage numele de la multitudinea de trepte de travertin urca spre ambasada Spaniei. De aici se poate ajunge foarte usor la principalul parc al Romei- Vila Borghese. Nu va asteptati la ceva deosebit. In multe orase europene (nu neaparat capitale) exista parcuri mult mai frumoase, mai cochete si mai ingrijite. Dar Roma nu este un oras al parcului. Nu vii in Roma ca sa te plimbi pe iarba si pe gazonul ce mangaie placut talpile picioarelor...aici vii sa iti asculti pasii cum calca cand hotarat, cand melancolic pe stradutele cu pietre cubice. Roma este un oras al pietrei, cu piete de piatra ascunse intre cladiri, cu fantani de piatra, cu umbre de piatra. Cauti umbra? Nu o vei gasi sub un copac ci mai repede dosita dupa o cladire veche ce musteste de istorie.

Roma centrala nu are bulevarde mari. Ele sunt bune pentru orientare dar cam atat...sufletul Romei sta in stradutele pavate cu piatra cubica aproape in totalitate pietonale caci sunt potrivite doar pentru Smarturi si pentru motoare. A si sa nu uit... in piatele ascunse pe aceste stradute sau in micile si feluritele magazine.


Un colt secret din Roma, o gradina de mandarini
Un cartier ce intruchipeaza Roma asa cum am simit-o eu este si Trastavere. Ajunsesem acolo ca sa mancam, evident o pizza, intr-una din pizzeriile reocmandate de toti: "Dar Poeta". Dar Poeta (deschis zilnic de la 7:30pm–pana la miezul noptii) este considerat un loc unde se mananca una dintre cele mai bune pizza din oras. Am incercat si eu si mi-a placut, se merita mai ales variantele clasice si simple.O pizza costa in jur de 8€. Mi-a fost greu sa aleg caci in meniu nu se gaseau nici pe departe tipurile cunoscute si pana la urma am dat peste ceva cu peste crud si ierburi, dar cu o aroma si savoare specifice, potentate de un vin la carafa ce mie mi-a mers la inima.
Prin 142 i.Hr a fost construit primul pod de piatra cel lega sudul insulei din mijlocul Tibrului (cu alte cuvinte orasul vechi) de zona noua dezvoltata peste Tibru. Astfel s-a nascut si numele cartierului ce provine din cuvintele "tras" si "tevere", si inseamna simplu "peste Tirbru". Initial un cartier al oamenilor saraci, un cartier de periferie ce a inflorit subit datorita ofertei "culinare" de la orele serii, un cartier ce parca se trezeste de viata doar pe seara cand se racoreste si cand ospatari cu sorturi lungi incep sa roiasca in fata micilor localuri ce se umplu ca la un semnal. E un alt ritm circadian aici si de ce sa nu o spunem este un loc in care se mananca extrem de bine si in care este normal sa savurezi un pahar de vin, in picioare, la o sueta placuta cu prietenii, asteptand sa se elibereze o masa si sa poti comanda pizza preferata.

Basilica di Santa Cecilia (Trastavere) ridicata pe locurile in care se gasea casa in care aceasta sfanta a si trait. Sf Cecila a fost martirizata pentru puternica ei credinta si pentru juramantul de castitate pe care l-a pastrat chiar si fata de sotul ei. A fost omorata printr-o decapitare lenta ce a durat 3 zile.

Ca tot am adus vorba de pizza delicioasa a italienilor “Testaccio” este un alt cartier (al oamenilor de rand insa), seamanad intr-un fel cu multe cartiere din Bucuresti. Locatiile de aici sunt populare si deloc pretentioase. Exista cateva recomandari in zona, noi ne-am oprit insa la cea mai frecventata Da Remo (7:30pm–miezul nopii). Am inceput deliciul cu niste bruschete ce se topeau in gura si tot aici am mancat cele mai simple pizza dar si cele mai gustoase: blatul subtire, sosul de rosii delicios si mozzarela sunt imbinate perfect si nu este nevoie de prea multe toppinguri pentru a intelege ce inseamna cu adevarat pizza. In plus preturile sunt chiar convenabile, pornind de la 5€.

Isola Tiberina-insula din mijlocul Tibrului lanseaza la randul ei o provocare, oarecum opusa fata de ceea ce am vazut pana acum in Roma. Daca pana acum totul era mare si cifrele aveau multe zerouri (stadioane pentru zeci de mii de oameni), insula de fata este cea mai mica insula locuita din lume (sau cel putin asa zic cei de la Lonley Planet). Si ca sa concureze de la egal la egal cu celelalte atractii ale Romei, Ponte Fabricio, podul ce leaga capatul nordic al insulei de oras dateaza din 62 i.Hr si este cel mai vechi pod al Romei ce sta inca in picioare. 

A si ca sa nu uit, rezervati-va macar o seara pentru a vedea Roma noaptea. Un loc fain si linistit in care puteti incepe sau va puteti termina calatoria nocturna este Via Garibaldi (ce face legatura intre Vatican si Trastavere) este un loc cu vile frumoase, fantani diversificate si noaptea mai ales, multiple puncte in care poti admira intregul centru al Romei si poti incerca sa identifici obiectivele deja vizitate.

Roma noaptea
Roma, non basta una vita! (cuvintele sunt de fapt titlul unei carti scrise de Silvio Negro). As reformula si as spune insa ca pentru Roma pur si simplu nu e suficienta o singura vizita. Si nu neaparat pentru ca nu ai timp sa le vezi pe toate (si nu ai). Dar nici nu trebuie...Decat sa alergi de colo-colo si sa bifezi obiectivele din check-list mai bine lasat-te furat, petrece atata timp cat ai nevoie intr-un loc, intelege orasul si atunci sigur te vei intoarce si pentru restul.

Foto by Radu


0 comments:

Trimiteți un comentariu