marți, 20 martie 2012

Maratonul de la Roma


Motto: “Maratona di Roma is happy to welcome those for whom the racecourse is just too scenic to be finished in 3 hours” [Maratonul de Roma le ureaza bun-venit celor pentru care parcursul acestui concurs este pur si simplu prea frumos sa fie incheiat in 3 h] 
Undeva intre km 15 si 20, alergam pe Via dela Conciliazione spre Vatican
Cam asta era si ideea mea, pe care am pus-o in bagaj, cand am plecat spre Roma. Nu am de gand sa ma lamentez cu chestii de genul “nu m-am antrenat pentru ca a fost urat, zapada, ger, flescaiala”. Nu m-am antrenat si basta. Daca vroiam sa ma pregatesc ma duceam si alergam pe banda. Dar in ultima vreme am avut alte prioritati, asa ca ma duceam la primul meu maraton de asfalt asa cum ma duc la orice concurs...cu mult entuziasm. Stiam ca o sa fie greu, al naibii de greu, dar era un fel de sedinta de pregatire, prima alergare mai lunga de 10 K pe sezonul asta. Si imi va prinde bine ca dezmortire, desi o sa doara.
Mai mergeam la Roma si ca sa vedem ce inseamna un maraton de sosea cu 12000 de oameni. Si, in mod cert e diferit fara de cele montane. E vorba de o alta scara si eram curiosi sa intram si noi in acel angrenaj care a functionat (cel putin pentru noi) cu o precizie elvetiana, desi totul s-a intamplat aici, in inima Italiei.

Sambata nu ne-am menajat deloc si am luat la picior Roma recuperandu-ne printre altele si kit-ul de concurs. Am pendulat intre aglomeratia din centru si linistea orasului nou din zona Palazzo dei Congressi. 
Despre Palazzo dei Congressi, Lonely Planet zice ca este construit intr-un cartier nou din Roma - EUR
(numele vine de la Expozitia Universala din Roma), construit din ordinul lui  Mussolini, pentru o expoztie
 internationala din  1942, dupa un plan al lui Marcello Piacentini; expozitia nu a mai avut loc pentru ca a venit
 razboiul). Este al doilea ca importanta dupa Palazzo della Civita del Lavoro (Palatul muncitorilor), a fost
construit intre 1938  si 1954 dupa un design al lui Adalberto  Libera (Lonely Planet)
Eu una daca eram singura stateam linistita si nu descoperam nimic, tocmai pentru ca duminica supriza sa fie maxima. Dar nu eram singura asa ca ne-am plimbat pana seara tarziu printr-un centru cam aglomerat de turisti. Imaginati-va ca turistilor obisnuiti li s-au mai adaugat cei veniti la maraton si cei inca 10000 de insotitori (am pus o partitate de 1:1, considerand ca din cei 12688 de participanti (un record), peste 2000 erau locuitori ai Romei.

Toate instructiunile erau clare:
  • dupa ce in iarna ne-am inscris si am platit online
  • am trimis certificatul medical online
  • la plecarea din tara ne-am printat confirmarile de participare cu numerele noastre pe ele si ultimile instructiuni,

    la fata locului ne-am dat jos din metrou la statia indicata si am primit de la 2 voluntari o harta cu locatia exacta unde trebuia sa ajungem. Pe drum o multime de oameni care se intorceau cu kitul de  participare. Ceea ce era deosebit era ca toti acesti oameni erau atat de diferiti, pe multi daca ii intalneai pe strada nu i-ai fi inclus in categoria de participanti la maraton. Comunitatea celor care participa la concursurile montane de la noi e mica (aprox 500 de oameni ) pe care dupa un timp ajungi sa ii recunosti dupa fata,atitudine, subiecte de discutie. Profilul e oarecum acelasi sau macar previzibil. Dar la un maraton de sosea, cu atatia oameni in jur, e greu sa mai decelezi…

    Kit-ul l-am luat chiar repede, dintr-un loc numarul+cipul, iar din altul rucsacul pentru haine, tricoul, bauturile energizante si gata!
Tricoul oficial http://www.maratonadiroma.it/
Rucsacul in care trebuia sa ne  punem hainele
 de dupa concurs http://www.maratonadiroma.it/

Apoi insa ca sa iesi, trebuia sa parcurgi toata expozitia dedicata, ceea ce nu a fost rau pentru ca oricum vroiam sa aruncam o privire pe acolo: incaltaminte de alergare, haine, maratoane viitoare din toate colturile lumii, proiecte eco de genul incarca bateria de la un smart eletric, alergand pe banda.
Expozitia
Dupa ce am iesit si ne-am mai invartit putin prin zona ne-am intors in centru si, am inceput sa reperam din ce in ce mai multi participanti dupa rucsacul de la Asics pe care il purtau dupa ei. 

Am fost atat de avizi dupa vizitat ca am abandonat si carboloadingul si tot, desi eram la “Mama Pasta si Pizza” acasa.

Harta organizatorilor http://www.maratonadiroma.it/.
Harta de pe google.maps.


Duminica, ne aranjam fiecare dupa tabieturi si debarcam cu metroul la start, langa Colosseum. Sigur nu am mai vazut pana acum o denistate atat de mare de maratonisti pe metru patrat de metrou! (btw transportul, duminica, era gratuit pentru toti participantii la maraton in baza numarului de concurs).

Langa Colosseum o multime de oameni ce se deplasau spre zona de lasat bagaje- niste tiruri mari, impartite pe numere. Aici descopar fie dintr-o greaseala la inscriere, fie dintr-o eroare de atribuire a numarului-am numar de baiat....nu e bai, sunt tunsa scurt si mai inalta oricum, asa ca ma pot confunda cu un baiat!

Aceste tiruri vor fi ulterior mutate la sosire pentru ca fiecare sa isi recupereze bagajele/hainele curate/ce a mai lasat in rucsac.

Atmosfera faina, dimineata senina, miros de dicofenac, voltaren, artrostop si alte creme/geluri...Dupa ce ne-am lasat bagajele, fiecare s-a asezat cuminte la locul lui, in sectorul lui in functie de timpul pe care il declarase de la alte maratoane..Radu a declarat 4 h, asa ca a ajuns in sectorul B. Eu nu am declarat nimic, asa ca am ajuns in ultimul sector D (fit walkers). 

Asta iarasi mi-a placut la Maratonul de la Roma-timpul limita de 7 h care facea maratonul o experienta accesibila si celor care alegeau sa alearge o parte si sa mearga o alta parte din traseu, sau chiar sa mearga intergral la un ritm bun... In plus peste 5000 de oameni de la maraton aveau peste 50 de ani si organizatorii chiar se mandreau cu acest lucru.

Mirosul de crema revine, oamenii se dezbraca si arunca /abandoneaza folii de supravietuire si haine (daca va intrebati de unde vin hainele la SH si asta poate sa fie o sursa...) si pe acorduri de “That’s amore”, ce impanezesc aerul, trimise in zbor de difuzoare imense, ne pregatim de plecare.




Startul din sectorul B, unde era Radu

La mine aici atmosfera e relaxata, nu se vede strartul, oamenii zambesc, danseaza pe acordurile “italienesti” si ma simt bine in marea aceasta de oameni atat de diferiti, dar parca la fel de emotionati. 

De aici din spate nu imi dau seama cand se pleaca, “pachetul” se compacteaza de 3 ori, cu ceva pauze intre, un sir lung de baieti stau insirati langa zid, curpinsi de emotie, si pas cu pas, imensa coloana se misca. Cred ca de acolo de sus, unde erau spectatorii, sau din elicopterul care filma, s-a vazut destul de interesant cum s-a pus in miscare toata armata stransa in jurul Colosseumului.

Practic, pana am ajuns la start au trecut 2 minute si abia de acolo am inceput sa alerg usor. 

Initial trecem pe langa Vittoriano care e destul de impunator si pe care nu il vazusem pana atunci, iar apoi traseu merge spre sud, printr-o parte prea putin explorata, pentru ca nu e asa de bogata in atractii turistice.

Cladirea (cea mai vizibila din Roma) construita in Piazza Venezia, adaposteste Mormantul Soldatului Necunoscut. A fost construit insa pentr a-l comermora pe Vittorio Emanuele II (cel care a unificat Italia). Romanii il iau uneori in deradere numindu-l "tortul de nunta" sau "masina de scris" dar nu vor aproba niciodata ideea (vehiculata de unii arhitecti straini, arheologi sau turisti) sa fie demolat (Lonely Planet)

Piramida si Bocca de la Verita sunt obiectivele mai interesante...Dar pe bucata asta nu prea am timp de admirat. E aglomeratie mare si e greu sa depasesti.

Primii 10 km nu sunt notabili, ma aflu pe teritoriu cunoscut...de abia dupa aceea o sa inceapa sa se simta lipsa pregatirii. Momentan imi urmez programul de alimentare:
1. km 0-1/2 gel
2. km 5-ma opresc sa beau ceva (gatorade)
3. km 7.5- bureti (tare faini, ajuta mult la reglarea temperaturii corpului)
4. km 10: 1/2 gel+apa 
5. km 12.5 - burete
...si tot asa.

La km 5 si 10 oamenii au avut puncte de alimentare cu lichide, de la km 15, din 5 in 5 km- puncte de alimentarea cu lichide si alimente solide (mere, banane si portocale de sicilia - am luat din toate). 

De la km 7.5, din 5 in 5 km puncte cu bureti uzi...

Era chiar interactiv caci din 2.5 km in 2.5 km aveam cate o recompensa si cate un motiv sa ma opresc.

La km 15 bag primul activator si incep sa imi revin. Dar la jumatea distantei ma lovesc in schimb de o problema....cunoscuta de mine dar nu si experimentata...Se lasa cu ceva sange pe tricou si prin fata ochilor vad deja imaginile lui Cristi Bostina si Marius si imi dau seama ca trebuie sa fac ceva.
Castelul Sant'Angelo-inceput de imparatul Adrian in 128 si conceput ca un mausoleum
pentru el insusi a fost transformat in fortareata de catre Papa, in sec 6 (Lonely Planet) 

Caut un punct de prim-ajutor (erau din 5 in 5 km inaintea oricarui punct de alimentare) si ma pricopsesc cu 2 plasturi. Cu problema rezolvata ma duc sa mananc ceva si descopar cu placere portocalele rosii de Sicilia.

Imi revin putin dupa pauza asta dar la km 22.5 dau iarasi de bureti si folosesc unul, asa ca distrug lipiciul de la plasture. Decid ca nu pot sa alerg cu tricoul departat de corp pana la final si ca trebuie sa mai opresc odata pentru un nou set de plasturi. Acum ma jur ca nu mai folosesc buretii. 

Sunt pe la km 29 si nu mai pot, asa ca merg 1 km cuprinsa initial de frustrare, neputinta si apoi resemnare.

Ma jur ca dupa ce obtin plasturii mult-doriti ma pun sa alerg. Mai iau si un activator de incurajare, dar minunea nu vine, pe la km 35 iarasi ma tarai.
In Piata Navona, una din din operele lui Bermini (fantana nu obeliscul)
Sunt in centrul Romei si eu merg agale...
Putin sub 4 h.
Radu termina maratonul si are timp sa faca si o poza

Ii dau lui Radu un SMS ca m-am taiat si merg ultimii km si ajung in 5 h.
Dar fix dupa ce am trimis mesajul intra pe banda o melodie si eu ma trezesc. "Cum sa mergi, nu ai mers destul,ai gasit orice ocazie sa te opresti...ai venit aici sa alergi, ce pazesti? 5 km nu pot sa fie grei. Ai facut lucruri mai grele: maratoane montane, 7500, Mont Blanc".


 

Si am inceput sa alerg, am alergat cat am putut de bine de parca as fi inceput atunci concursul. Pe la km 38-39 prind din urma pe cineva de la Ro Club Maraton, un tip pe care l-am tot urmarit din spate, pierdut la punctele de energizare, ajuns din urma etc. Incerc sa il motivez sa alerge, ma agit pe langa el, caut subiecte de discutie, dar pana la urma ma convinge sa plec mai departe. Trecusem deja a doua oara pe langa Victor Emanuel II si stiam ca nu poate sa fie mai mult de 2-3 km. O tura de IOR imi zic,apoi doar 10 min, apoi 1km. Ultimii 200 m sunt cei mai grei, parca dupa km 42 nu mai vine finishul, tot alerg pe langa Coloseum fara sa vad poarta.

Finishul de langa Colosseum
Ma uit la ceas, 4 h 45 min. Nu e multumitor dar e mai bine decat cele 5 h din mesaj.



O statistica a "uluitoarei" viteze de deplasare  http://www.maratonadiroma.it/
Apoi intru pe mana masinariei post-maraton. Medalie, folie de supravietuire, cipul jos, pachetul de dupa concurs,bauturi, fructe, biscuiti, camioanele cu bagajul.



Medalia asta are o poveste: Este creeata de Alfiero Nena (AN), sculptorul care a produs medaliile Maratonului, incepand cu 1998. Nu este nimic revolutionar in aceasta medalie, AN a ales unul din simbolurile clasice ale Romei ghidandu-se dupa o afirmatia a lui Coco Chanel: "Nu se poate innova in continuu...eu vreau sa creez clasicul" Totusi e ceva nou: forma, inspirata chiar din forma neregulata a Colosseumului. Pe medalie exista 2 inscrisuri: pe fata: "Corriamo uniti per la pace [Alergam impreuna pentru pace] iar pe spate: "Vinciamo ogni discriminazione [Sa invingem orice discriminare]. Alegerea acestui mesaj nu este intamplatoare. La varsta de 11 ani Nena a fost martor la bombardamentul asurpra orasului sau natal-Treviso. De atunci pacea este un subiect obsesiv al lucrarilor sale. La inceput organizatorii s-au gandit la un subiect nou, dar au inteles repede ca medalia din 2012 este o suma a gandurilor artistului pentru organizatori, alergatori si pentru Roma insasi http://www.maratonadiroma.it/

Pe Radu nu il gasesc la camion si ca intotdeauna nu raspunde la telefon (il are inchis). Asa ca parcurg din nou distanta pana la finish, de data asta prin marea de spectatori, spre Itu si Bebe, unde il gasesc si pe Radu care terminase in 4 h...

Am pierdut sansa sa ajung inaintea lui si nu stiu cand ma mai intalnesc cu ea!

Apoi in haine curate, continuam maratonul zilei de duminica si mai adaugam vreo 12 km de plimbat prin Roma...

4 comentarii:

  1. Pana la urma ai scos un timp foarte bun cu toate impedimentele mai ales ca si "peisajul" nu-i de colo si te trage la privit.
    Am si eu o intrebare, tricoul era din bumbac cumva cu desen aplicat peste, cu vopsea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Tricoul e de bumbac...desenul e aplicat cu vopsea nu e lipit ori something...daca vrei il aduc la pipait marti in piranha..L-am spalat de 2 ori si se tine foarte bine.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ziceam de bumbac pentru ca asta e cazul care se "preteaza" cel mai bine la genul asta de probleme...

    RăspundețiȘtergere
  4. A tricoul purtat in concurs...nuuu era tricoul lui Radu de bicla cu care am fost imbracata la 7500 anul trecut cand am alergat impreuna. Deci teoretic era verificat...dar la munte ai o miscare f variata de multe ori pe urcare esti in urcare putin aplecat in fata cu tricoul departat de bust etc..pe cand la asfalt aceeasi pozitie de fiecare data. Dar mi-am invatat lectia-oricand, oriunde leucoplast :)

    RăspundețiȘtergere