joi, 15 martie 2012

Baiului- Largirea orizontului


Nu am mai fost de multicel la munte….mai exact de 2.5 saptamani. Am facut in weekendurile respective lucruri foarte interesante dar nu pot sa recunosc ca nu imi lipsea….ma simteam putin « ruginita », putin trista ca am ratat Postavaru Night anul acesta, putin obosita si pentru toate stiam bine ca leacul era muntele…

Nu am fost decat 4 (Vali, Radu, Mike si Eroul nostru-Muha) pentru ca o parte din pinguini erau la schi in vecini…

Ne-am urcat pe schiuri din Predeal si am inceput sa urcam pe partia Cocosul...partia libera, asa ca nu ne grabeam nicaieri.
Nici nu incurcam si nici nu eram deranjati...erau momente bune cand nu se vedea nimeni venind de sus...Dupa ¾ din lungime, facem stanga si intram in padure pe drumul forestier marcat cu CA.
E prima data cand ajung pe aici, de fapt tot traseul a fost o premiera. Drumul coboara, apoi urca putin comod, traversand apoi Muchia Sorica, dar in mare parte e un fals plat comod...
Suntem setati de acasa pe relax, Radu negociaza cu piciorul lui accidentat, Muha cu niste basici, eu si Vali scapam ... Dupa ce intersectam drumul auto ce vine de la Cabana Cioplea dam de o zona insorita, unde gradele afisate de termometrul Muhai urca razant J. Asa ca ne bucuram de soare, de pasarelele ce canta vesele si ne facem socoteli primavaratice...
Iesim mai repede decat ne-am asteptat la Susai, unde sarim gardul si in mod neasteptat este nesperat de liniste...Nu se plimba ATV-urile , nu se tureaza motoare, nu se aude muzica...Cred ca suntem norocosi...ori totul pe aici e prohibitiv, ori oamenilor le-a ajuns de iarna si de zapada....
La Susai
Noi alunecam insa cu focile pe zapada buna si cand ajungem la marginea poienii si luam o gustare constatam ca avem in fata 2 marcaje si nu unul cum ne-am asteptat: Triungi Rosu (despre el stiam ca merge spre Refugiul Retevoi) si Triunghi albastru (asta nu mai stiam unde merge si nici nu era trecut prin harta din 1984 pe care o aveam la noi). Cum traseul pe TR era clar..mergeam pana la refugiu si ne intorceam si cum obiectivul excrusiei era clar si el: plimbare prin zona Susai, alegem ...TA (macar sa vedem unde duce)....mai ales ca pe acolo erau si multe urme de snowmobil, care speram noi sa duca spre Clabucetul Azugii...

Si ne tot plimbam noi pe drumul forestier, abandonam TA care coboara in stanga (am aflat acasa ca el cobora spre Vila Trifoiul), se innoreaza, se racoreste (semn ca ne prinde frontul din urma), trecem printr-un punct de blevedere in care vedem Clabucetul Taurului, Garbova, Bucegii cu Costila, Morarul si Bucsoiul) si tot ocolim, nu mai iesim nici la lumina, nici nu se infunda drumul...mergem asa intr-o atmosfera incerta, cu fete morgana fara numar caci mergand pe un picior, erau momente cand padurea se rarea si ne gandeam ca, acum, acum iesim la lumina.

Pana la urma se striga Bingo, padurea dispare si iesim sub varf....

E bine ca e vizibilitate si ca nu bate vantul prea tare, asa ca putem sa ne si orientam...Vedem clar Muntii Neamutului cu vf Turcu, Paltinu si Neamtului, vedem Culmea Petru-Orgojoaia si Urechea, vedem toti Bucegii, Clabucetul Taurului, Garbova, Clabucet Plecare, Susaiul si piciorul lung si impadurit pe care am venit....foarte fain! Daca tot am ajuns aici ar fi frumos sa gasim o cale sa coboram pe alta parte ca sa nu revenim pe acelasi drum, si na, ca sa mai schiem si noi putin. Asa ca pe varf impartim mica noastra echipa in 2...Radu coboara pe Culmea Cenusaroaiei ca sa urce la Garbova si de acolo inapoi in Predeal sa recupereze masina si noi, alegem cel mai lung si implicit cel mai domol picior care avea sa ne coboare in Azuga....ne imaginam o coborare minunata, pe un picior prietenos si printr-o padure larga...Inceptul chiar asa a fost...odata ce am ajuns pe un mic varfulet intermediar si ne-am dat jos focile au urmat cateva viraje superbe printre braduti, pe un firn de vis...parca eram pe partie...apoi a venit intrarea in padure, larga si primitoare...Am mai ramas ceva timp pe schiuri mergand pe piciorul domol dar nu foarte mult timp caci pe masura ce ne departam de intrarea in padure piciorul devenea din ce in ce mai ingust iar zapada din ce in ce mai inghetata sau cu mai multa crusta...Fara indoiala eram pe drumul cel bun caci o poteca clara si destul de adanca, cu niste urme vechi si inghetate ne indicau fara echivoc prezente umane pe acolo...Doar ca pe acolo nu prea vedeam cum puteam schia...daca alegeam sa ne lasam in stanga, spre Valea Azugii pierdeam orice urma de reper...asa ca am pus cuminti schiurile pe rucsac si am pornit la pas molcom pe culme...Nu a fost nici rapid si nici fun...a fost doar usor din punct de vedere al orientarii...

Am nimerit dupa un mars in care principala piesa de echipament a fost casca, fix deasupra pastravariei dar nici de acolo nu ne-am putut da pe schiuri caci pe jos a venit primavara si zapada pe forestier se topeste vazand cu ochii si este inlocuita de balti si noroi...

Avem insa ceva certitudini:
  1. Am schiat prea putin la vale si destul de mult la deal
  2. Coborarea pe Cenusaroaia era solutia castigatoare (e un fel de Piscul Cainelui si Radu s-a dat pana in forestierul de pe valea Limasel si de acolo a ajuns destul de repede (pe schiuri) in Azuga.
  3. Traseul pana pe varful Azuga+ coboararea pe Cenusaroaia are potential de alergat si bike
  4. Speram sa vina primavara caci foarte curand nu o sa mai putem pleca pe schiuri direct de jos si va trebui sa le caram din ce in ce mai mult in spate....
Jurnal Radu

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Traseu: Predeal-Partia Cocosul-Cabana Susai (CA)- Clabucetul Augzii (TA+nemarcat)-Predeal (nemarcat) (cu verde coborarea mea, cu rosu coborarea lui Radu pe Piciorul Cenuseroaiei)

3 comentarii:

  1. Unele iesiri sunt, dupa cum spui in titlul, de largirea orizontului si chiar si asa, tot mai taie din monotonia vietii de oras si mai consuma din dorul de munte.
    Eu-s ferm convinsa ca v-ati distrat chiar daca mai mult la deal decat la vale, iar legat de casti n-am inteles eu prea bine ce rol au avut la coborare - cumva le aruncati inainte si incotro o apucau, pe-acolo mergeati? :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu...cand am pus schiurile pe rucsac (frontal), acestea ne veneau in cap la fiecare pas mai impedicat, sau in care ne scapa piciorul intr-o urma inghetata, inselatoare si fara fund...asa ca de fapt se loveau cu canturile in casca :)...protejandu-ne inteligenta

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere