Amintirile din munti iau o pauza...De fapt doar muntii iau o pauza...caci sunt la 600 km de noi. Amintirile raman. Doar ca se transforma in amintiri din campie sau de pe dealuri...
Mai mult de atata nu se gaseste pe aici!
Dar stati linistiti, ca nu imi schimb titlul blogului...tot la munte ne vom intoarce mai devreme sau mai tarziu (cat mai devreme si nu prea tarziu speram noi!).
Pana atunci cred ca postarile vor fi mai mult ture de cicloturism si ture de trail-running prin paduri si pe ceva dealuri ce vom gasi pe aici.
Asa, pentru a ne obisnui cu zona si pentru ca ploile zilnice nu ne lasa sa plecam prea departe, am ales ca duminica sa parcurgem o parte din ruta de bicicleta ce mergea prin locurile unde odata a fost zidul Berlinului.
Intregul circuit e cam de 160 de km si avand in vedere ca mergi destul de mult pe strazi, cu semafoare etc si ca te mai si opresti sa mai citesti una alta, noua chiar nu avea cum sa ne iasa intr-o singura zi.
Asa ca am zis sa il impartim in mai multe sectiuni.
Harta:
Resurse:
(in germana)
Asa ca pentru astazi-partea 1- Postdamer Platz-Wandsee (sud)- aprox 80 de km
Ca incalzire cateva vorbe despre Zidul Berlinului si pentru inceput-o anecdota:
Pe la inceputul secolului 18, regele Friedrich Wilhelm 1 a construit un zid in jurul Berlinului (un fel de prima versiune a zidului). Si constructia nu a fost facuta ca masura de aparare ci tocmai cu scopul de a impedica populatia masculina a orasului sa scape de serviciul militar obligatoriu tocmai instituit. In mod ironic, a incercat sa fuga fix fiul regelui si la fel de ironic, zidul mult mai cunoscut a fost construit cu acelasi scop...sa impiedice locuitorii Berlinului de Est sa fuga spre o viata mai buna in Vest. Inaintea de construirea zidului aproximativ 3 milioane de persoane au plecat din DDR (Republica Democrata Germana/Germania de Est).
Constructia zidului a inceput in 18 August 1861, iar daramarea lui (sau penetrarea/escaladarea lui) s-a produs la 9 Noiembrie 1989. Am formulat in acest mod pentru ca zidul nu a fost distrus intr-o singura zi si a fost nevoie de ceva timp si de ceva utliaje pentru a realiza acesta sarcina. Practic zidul inconjura intreg Berlinul de Vest care devenise o insula de democratie intr-o mare socialista.
De-a lungul anilor peste 5000 de persoane au incercat sa fuga escaland zidul sau pe sub acesta, cam 1600 au si reusit iar undeva in jurul a 200 (nu dau cifre exacte pentru ca valorile difera in resursele pe care le-am citit) si-au pierdut viata (aici exista o lista a celor ucisi).
Zidul avea inaltimi cuprinse intre 3.5 si 4.2 m si existau aproximativ 300 de posturi de control/ turnuri de graniceri.
Acum nu a mai ramas mare lucru din zid (doar vreo 4 portiuni):
- o portiune mica langa Postdamer Platz
- o alta portiune foarte vizitata de turisti, tot in inima Berlinului, langa Checkpoint Charlie (si cu o expozitie in aer liber deschisa pana la ora 20.00 cu intrarea libera)
- o portiune in partea de est a orasului- Galeria de Est (cea mai lunga portiune- aproximativ 1.3 km) care a fost transformata in 1990 in galerie in aer liber cu opere privind Zidul.
- o portiune langa Nordbahnhof (pe Bernauerstrasse). Aici sunt prezervate si o parte din apararile din spatele zidului si tot aici se gaseste si un centru de documentare deschis intre 10-17 de miercuri pana duminica, cu intrarea libera.
Din cei 160 de km pe care ii avea zidul, 40 de km sunt prin oras si sunt reprezenati de o dunga continua din piatra cubica.
 |
| Urma istoriei |
 |
| Povestea incepe in Postdamer Platz-aici unde inainte de caderea zidului era un fel de "No man's land" |
 |
| Cladirile din Postdamer Platz sunt unele dintre cele mai ecologice gandite cladiri din Berlin (pereti dublii pentru a preveni pierderile de caldura, colectarea si reciclarea apei de ploaie etc). |
 |
| Cum zona a fost reconstruita de la 0, formele sunt din cele mai jucause |
 |
| In centru, langa Check Point Charlie- la cea mai vizitata bucata de zid din Berlin dupa densitatea de autocare pe metru patrat |
 |
| Cu cat ne departam de centru, peisajul incepe sa se schimbe- mai intai aer din est cu blocurile standard (dar renovate caci am gasit si blocuri mari si cenusii ca la noi, mai la marginea orasului) si cu un parc de agrement socialist, trasat la milimetru |
Dupa ce iesim din cartier, ajungem intr-o sosea larga ce ne conduce la East Side Gallery-cea mai lunga portiune din zid ramasa intacta (1.3 km), transformata acum in galerie de arta, cu opere relizate in 1990 si care vorbesc despre istoria si implicatiile pe care le-a avut Zidul in istoria Berlinului, Germaniei, Europei, intregii lumi si in constiinta populatiei.In egala masura operele vor sa sustina schimbarea si speranta intr-o lume mai buna, intr-o lume libera.
East Side Gallery se termina la Oberbaumbrucke- cel mai frumos pod din Berlin pe care l-am vazut pana acum, are evident o istorie zbuciumata. A fost construit intre 1894 si 1896 iar in 1902 a fost data in folosinta prima linie de Metrou din Berlin. Bineinteles ca a fost bombardat in Primul Razboi Mondial ca mai apoi sa fie "granita" intre Est si Vest.
 |
| Die Oberbaumbrucke |
Ruta trece apoi pe langa un monument dedicat ultimei victime directe a zidului-Chris Gueffroy (20 de ani) ucis de politisti in februarie 1989, pe cand incerca sa fuga din Berlinul de Est.
Ne indreptam apoi cu toate panzele sus mai spre marginea Berlinului si de acum incolo nu vor fi decat campuri, paduri, mici zone rezidentiale cu aer de suburbii dar aflate inca in Berlin.
 | ||||||
| Pe la periferie, dupa ploaie, cu o tufa de mure in fata (nici nemtii nu mananca fructe de padure din natura-numai din piata si din supermarket)
|
"Many small people, who in many small places, do many small things, can alter the face of the world."
(Multi oameni neinsemnati, care in locuri neinsemnate, fac lucruri marunte, pot sa schimbe/ sa modifice fata lumii)
0 comments:
Trimiteți un comentariu