In asteptarea unui weekend cu vreme buna in care sa mergem spre mare, ne facem in continuare de lucru pe langa Berlin. Cum imprejurimile sunt inca noi, avem ce explora si putem pleca inca de acasa, pe bicicleta, cam unde vedem cu ochii. Aveam si de data asta un plan- o parte din Havel Radweg. Havel Radweg este una bucata ruta ciclabila ce incepe de la izvoarele raului Havel si merge, cale de 371 km, pe malul raului, pana cand acesta se varsa in Elba.
Dar, desi nu era in plan, dimineata incepe cu ploaie, asa ca amanam plecarea, motaind sau uitandu-ne la JO.
Plecam tarziu, echipati sumar as putea spune- bicicletele si cate o borseta de fiecare cu geaca si un aparat de fotografiat. Vrem sa fim fast and light desi oricat calculam imi dadea cu minus telul nostru de a ajung in Brandenburg (an der Havel)- cam 80 de km dus, 80 intors.
Drumul pana in Postdam il stiam caci il facusem intr-o seara...
Cum nu aveam un tel anume (pentru ca fiecare din noi stiam in capul nostru ca nu o sa ajungem in Brandenburg an der Havel) ne invartim putin prin Postdam, ajungem la oficiul de informare turistica si Radu ia una bucata harta cu toate rutele ciclabile din zona Brandenburg (foarte utila de altfel, pentru ca asa ne vom putea mai usor planifica ture cicloturistice in circuit) si apoi mergem tinta la Schloss Sanssouci (piesa de rezistenta a orasului, inclus in Patrimoniul Unesco, resedinta de vara a lui Friedrich al II-lea (sau Friedrich cel Mare cum ii spun peste tot nemtii).
Palatul Sanssouci (Sans souci in franceza insemnand "fara griji") |
O moara dupa tipar olandez, cocotata pe un piedestral |
Ne propunem sa revenim in toamna cand speram sa fie mai liber caci se va termina si sezonul turistic odata si odata.
Si Postdam-ul ca oras este fain, si el merita timp pentru a fi explorat, mult diferit fata de Berlin, si-a pastrat intr-un fel o anumita identitate, un anumit stil, cel putin la prima vedere.
Buuun, mai pedalam si noi ceva astazi?
Revenim dupa indicatoarele cu Havel Radweg si dupa cativa kilometrii ajungem in Geltow. Aici documentatia spune ceva despre niste manufacturi de covoare testute la gerghef/razboi dupa modele fara varsta.
Citind pliantele despre Havel Radweg (si in general despre orice atractie turistica la nemti) ai spune ca acolo e Raiul pe pamant, locul ala e cel mai tare, trebuie sa il vezi, acolo se intampla ceva cu totul deosebit desi in fond toate aceste lucruri deosebite erau perfect normale in Romania. Marketing, domne, marketing si inca unul eficient.
Urmatorul oras in care ajungem (Werder) se vinde in felul urmator: "Obstkammer Berlins" (un fel de camara cu fructe a Berlinului). Si ni se mai spune ca primavara este aici un adevarat spectacol de culoare si miros, flori peste flori etc.
Si acum sunt ceva flori si casutele sunt fain aranjate insa momentan insa ceea ce ne atrage aici este centrul vechi dezvoltat pe o insula in mijlocul raului (o harta puteti vedea aici).
De fapt insasi denumirea orasului inseamna ostrov/insula in mijlocul unui rau, insula pe care se poate ajunge doar pe un unic pod.
Centrul e dragut, cu multe case mici, cu o moara si o biserica fotogenica (Heilig Geist Kirch-Biserica Sfantului Duh).
Moara cu pricina |
Biserica evanghelica din orasul vechi |
Mai intai trebuie sa gasim o cale sa traversam raul cel mare. O gasim pe podul de cale ferata...sina si pista de biciclete.
Cand ajungem la asfalt descoperim ca suntem chiar pe niste rute cicloturistice, mai ciudate, notate cu F2, F3. Tin minte cifrele si acasa ma documentez. Intr-adevar, in zona Postam exista niste rute "interne" sa le zicem asa dar care noua ne-au placut la prima vedere si presimt ca ne vom mai intoarce pe aici caci sunt si la indemana.
Satele trec pe langa noi cu repeziciune, sau noi trecem prin sate mici, atemporale. Oameni care servesc masa de seara in gradina, ca si la noi. Gradini de legume lucrate, corcodusi cu fructe apetisante pe marginea drumului, cate o masina din cand in cand, dar un asfalt mult mai bun. Ne tot apropiem de Berlin dinspre vest, de peste lacul cel mare (Wannsee) si hotaram sa ocolim oarecum lacul pentru ca apartamentul nostru este fix pe malul opus...iar lacul nu e rotund, e alungit, asa ca avem ceva de ocolit.
Suntem amandoi murdari ca niste porcusori caci ne-a prins ploaia si pista ne-a purtat pe niste drumuri pline de pietris si nisip. Bicicletele sunt mai ceva ca noi doar ca ele sufera in tacere...De fapt nu chiar in tacere avand in vedere ca lantul se vaita la fiecare pedala. Asa ca mai intai ne oprim la o baie in lac sa dam jos grosul nisipului de pe noi, iar apoi la o spalatorie sa tratam si biclele cum se cuvine si ne intoarcem toti 4 acasa. Biclele au devenit o parte din noi, avand in vedere ca de 1 luna au fost unicul mijloc de transport prin Berlin si prin imprejurimi. Inca nu am avut ocazia sa punem piciorul in S-Bahn (metroul de suprafata) sau un U-Bahn (metrou) pentru ca zi de zi ne facem veacul in sa....Asa ca nu e de mirare ca fac si ele parte din familie. Sunt in fond un minunat companion. Te mai ocupi putin, mai un ulei, mai umflii o roata, dar in cea mai mare parte a zilelor impartiti bucuria calatoriei, descoperirii, bucuria vantului, fuga de ploaie.
"It is no longer a beast of steel . . no, it is a friend . . it is a faithful
and powerful ally against one's worst enemies. It is stronger than anxiety,
stronger than sadness. It has all the power of hope."
Maurice Leblanc
Mai multe foto gasiti in contul lui Radu de Picassa.
Traseu: Berlin (S-Grunewald)-Postdam-Geltow-Werder -Golm-Bornim-Nedlitz-Grosse Glienicke - Wannsee-Havel Chausse-Berlin (S-Halensee) (harta schitata pe bikemap este doar orientativa)
0 comments:
Trimiteți un comentariu