Oder Spree Radweg

In sfarsit vreme buna...Dupa 3 saptamani cu vreme dubioasa cu frig si ploi de 3 ori pe zi, pentru care cei din tara ar fi chiar invidiosi, soarele straluceste si pe strazile Berlinului.

Asa ca e momentul sa lasam muzeele la o parte si sa mai facem ceva miscare.

Radu gasese un site pe care sunt date toate rutele de bicicleta din zona Brandenburg si de aici, in functie de numarul de stele alegem Oder-Spree-Radweg- practic o ruta ciclabila ce se desfasora de-a lungul a doua rauri:

- Spree (raul ce trece si prin Berlin)

- Oder (rau ce formeaza o parte din granita (naturala) cu Polonia), caci Berlinul e foarte aproape de granita cu Polonia.

Un preview

Cele 2 rauri sunt legate acum de un canal: Oder-Spree-Kanal

Inainte de canalul asta trasat la dunga, exista un alt canal, vechi de pe la 1600 si ceva care se numea

Friedrich-Wilhelm-Kanal. Si-au dat nemtii repede seama ca e eficient sa lege cele 2 rauri si astfel sa construiasca o cale facila de a aduce marfurile pe apa pana in inima Berlinului.

Acum canalul vechi a ramas doar pentru agrement, flora si fauna piscicola, iar pe malul lui s-a afsaltat prin anul 2000 prezenta pista de bicicleta.

Un punct de informare despre canalul in cauza

Canalul ca si loc de agrement

Ruta noastra avea 4 stele din maximul de 5, deci promitea sa fie una frumoasa si buna ca si infrastructura.

Ruta merge majoritar pe drumuri asfaltate, putin circulate sau piste de bicicleta, prin sate si prin localitati mai mici, prin sectiuni de padure, prin 2 parcuri naturale si pe langa multe lacuri.

Fiecare cu drumul lui, masinile au drumul lor, biciclistii -pista

Pe Bikemap gasim si track-ul dar nu ne prea ajuta caci nu avem pe ce sa il incarcam asa ca ne bazam pe indicatoarele pe care le vom gasi la fata locului. Stim de anul trecut ca nu te poti rataci foarte tare caci pistele sunt bine indicate. Sigla rutei noastra era o bufnita pe fond galben.

Turul are in total 240 de km pe trackul asta insa noi nu am reusit sa ii facem pe toti...cred ca am facut cam 200 km si ceva rataciri (vreo 18 km).

Ruta noastra a fost urmatoarea:

Fürstenwalde – Neubrück – Müllrose – Kaisermühl – Groß Lindow – Brieskow-Finkenherd – Eisenhüttenstadt – Neuzelle – Kobbeln – Treppeln – Henzendorf – Reicherskreuz – Chossewitz – Mixdorf – Ragow – Beeskow – Herzberg – Wendisch-Rietz – Storkow (aici am parasit marcajele ce continuau in vest spre Erkner, noi alegand sa urcam in Nord)-Kolpin- Fürstenwalde

Am lasat insa pentru o data ulterioara partea de Vest, caci pista de biciclete ajunge literalmente pana la portile Berlinului (localitatea Erkner) si se poate parcurge plecand chiar din Berlin de unde, folosind metroul de suprafata (S-Bahnul) se ajunge in Erkner.

Bike route 1033500 - powered by Bikemap 

Ne miscam greu sambata de dimineata, se vede ca ne-am pierdut de tot antrenamentul si plecam cu totul pe la 12 de la masina.

Ne mai invartim o groaza si prin Fürstenwalde  cautand mai intai un punct de informare turistica, apoi gara, ca sa ne documentam.

La gara din Furtsenwalde. Daca ar fi sa traduc ad-literam numele localitatii asteia ar iesi ceva de genul
 "Padurile printilor". Au nemtii multe denumiri legate de printi/cavaleri etc si pe multe panouri de informare
turistica scria ca la origine satul respectiv era un domeniu princiar sau ca a fost facut cadou
 de Kaiser nu stiu carui cavaler etc

Pana la urma pe principiul, "mai mergem si noi astazi?" ne asternem la drum.

Incepem cu padure.

Din Romania si din fotoliul de acasa, Berlin, zona de langa (Landul Brandenburg) ni se pareau o campie nesfarsita, arsa de soare, uscata in care nu ai mare lucru de facut. 

In realitate, Brandenburgul este o regiune cu foarte multe paduri, lacuri, zone verzi. E perfect adevarat ca padurile nu sunt codrii seculari ci sunt plantati de mana omului (se vede dupa cat de nemteste sunt aliniati copacii) dar important este ca exista. Astfel din campia nesfarsita imaginata acasa, ne trezim ca avem in fata o zona ce amineste de zona deluroasa de la noi. Chiar daca nu sunt dealuri, fiind mai la nord e ceva mai racoare, sunt meri si pomi fructiferi pe toate drumurile si paduri.

Drumurile astora sunt ca si canalele din Delta Dunarii. Unde vezi o linie de copaci, acolo trebuie sa fie si un drum

Nu e nimic ars si parjolit de soare. Graul e inca in multe locuri nesecerat, pe alocuri maci timizi dau o pata de culoare peisajului, porumbul e inca micut si in rest totul e verde.

Zona insasi nu este foarte populata. E chiar printre cele mai "aerisite" din Germania, cu o densitate medie de 85 de locuitori/km patrat (cam cat densitatea medie a Romaniei). Toate localitatile mai maricute sunt atestate documentar pe la 1200 si ceva si in toate satele ca si la noi, biserica e punctul central si o referinta turistica. Paradoxul este insa acela ca in acte, cam 75% din locuitorii landului Brandenburg nu au nicio religie declarata. Si stiti de ce? Pentru ca se plateste impozit.

Daca iti declari o religie atunci platesti cam 50 de euro pe luna impozit in plus, banii tai sustinand cultul religios din care faci parte. In Romania banii aia iti sunt luati automat si varsati spre Biserica Ortodoxa fie ca tu vrei asta, fie ca nu vrei. In Germania insa nu este asa. Astfel ajungi sa ai situatii cu foarte putini credinciosi dar cu biserica in fiecare sat...De unde eu concluzionez ca oamenii sunt crendiciosi, dar nu platesc impozit pentru credinta lor!

Cum spuneam-satul si biserica...multe sate lacustre pe ruta asta 

Si biserica e ceva bine inchegat, nu jucarie

Prima localitate mai importanta in care ajungem este Mullrose, cu lacul omonim, pe malul caruia este amenajata o frumoasa promenada.

Relaxare generala pe un ponton de pe malul lacului

Apoi ne indreptam cu toate panzele sus spre est, spre granita cu Polonia, sa facem cunostinta cu Oder-ul.

Practic intreaga tura s-a desfasurat in vechea Germanie de Est si eram si noi, la randul nostru, putin curiosi sa vedem cum arata lucrurile pe acolo....cum arata partea aceea din Germania care a avut un  trecut comparabil cu multe tari din Europa de Est, pentru ca fara indoiala diferente intre Est si Vest exista inca, mai ales la nivel de mentalitate, iar aceste diferente se vor estompa probabil abia la urmatoare generatie (generatia copiilor nostri).

Drumul spre Eisenhuttenstadt se desfasoara pe malul Oderului, chiar pe un dig inaltat pentru a preveni inundatiile.

Aici se gaseste si un centru de documentare despre "Cultura vietii de zi cu zi in DDR" si nu stiu, poate din cauza numelui orasului (intr-o traducere aproximativa cred ca inseamna Orasul adapostului de fier), poate din cauza urmelor de industrializare care inca se mai vad pe acolo, parca pastreaza o amintire socialista, sovietica, ceva mai puternica decat alte localitati.

Dupa Eisenhuttenstadt parasim in curand granita (pe unde continua insa o alta ruta ciclabila pe malul Oderului) si ne orientam spre Vest, ajungand repede in Neuzelle. O localitate mica dotata insa cu sala de sport (si inca una mare, frumoasa, renovata, moderna, pluridisciplinara) si o frumusete de strand cu tobogane si ce mai are omul nevoie.

Insa principala atractie a oamenilor mari este manastirea. Ca si la noi, un adevarat domeniu. Ca si la noi opulenta...insa la ei manastirile sunt mai rare. 

Si nemtii impartasesc aceeasi credinta ca si romanii- vinul manastiresc e foarte bun...ba cica si berea e buna, pentru ca in curtea manastirii asteia era si o preafrumoasa terasa unde te puteai opri sa servesti un pahar cu ceva bautura (alcoolica evident, ca se uita neamtul lung la tine daca ceri ceva ce nu are alcool). Habar nu am, probabil ca te crede impotent ori something.

Dupa Neuzelle nu mai avem nicio localitate mare inainte. 2 sate linistite (Kobbeln si Treppeln) si o seara placuta. Serile in Berlin sunt lungi si lumina este superba incepand cam cu ora 7. Soarele apune pe la 9 si ceva deci sunt 2 ore minunate, bune pentru poze, plimbat. Totul sub lumina asta arata frumos si ne aduce aminte oarecum de prima zi din concediul de anul trecut, din Ungaria, cand dupa o ploaie, am avut aceeasi lumina frumoasa.

Drumuri pustii

Special pentru pinguinii schiori- Strohhaus-nu va faceti iluzii, aici nu se facea Stroh...Stroh inseamna paie si dupa cum vedeti acoperisul casei asteia e facut dintr-o structura densa, groasa si solida de...paie. Asa ca va intreb eu pe voi: Strohul de-l beti la schi e o bautura alcoolica obtinuta prin fermentarea paielor? Va linistesc eu-nu este :). Stroh il chema pe fondatorul afacerii

Radu mi-a zis ca nu suporta comparatie cu concediul dintr-un singur motiv. Acum nu suntem transpirati si lipiciosi cum eram zilnic in concediu. Si in mod suprinzator nici dupa loc de cort nu alergam...Avem pe alese si culese caci pe urmatorii 10 km vom strabate o padure plina de drumuri forestiere.

Intram pe un asemenea drum si in cateva sute de metri ne gasim culcus.

Dimineata ne urnim la drum cam cand soseau ultimii participanti de la Bucegi 7500 (plus decalajul de fus orar). 

Azi avem intalnire cu norii, si ei multi, pufosi si fotogenici in Brandenburg.

Oare moara asta de vant invarte norii si pune de o ploaie?

Una din primele localitati in care am ajuns astazi se numeste Merz (Martie in romaneste).

Apoi, mai mergem putin si ne oprim la un alt panou...Suntem in Krugersdorf si satul asta se mandreste cu 5 stejari incadrati ca " Monument al Naturii".

Stejarul de fata e declarat Monument al naturii inca din 01.05.1950,
are 10.45 m circumferinta si o varst de 550-600 de ani.

De pe panou aflam si ca:

"Stejarul juca in mitologia multor popoare europene un rol important. La celti, stejarul era copacul zeilor (divinitatilor cerului) si al zeului vremii Taranis. Cuvantul celt "Druid" (preot) vine de la "duir" (stejar in celta). 

Stejarul are o mare importanta si la nivel de ecosistem. Doar in Europa Centrala se cunosc 400 de specii care sunt exclusiv sau intr-o mare proportie dependente de fructele acestui copac si alte 300-500 de specii care folosesc ghindele ocazional"

Iar din categoria curiozitati lexicale nemtesti: die Rinde inseamna si coaja dar si scoarta. Oare sa aiba vreo legatura//trunchi comun cu cuvantul romanesc rindea?

Pozitia asta de "Piti" am invatat-o inca din Romania, dar nu am aplicat-o la noi,
aci concurenta era acerba si nu ma puteam afirma

Ne apropiem de un oras mai mare: Beeskow. Orasul asta mi-a placut, avea un stil arhitectonic bine conservat si avea poveste. Lasand la o parte inceputurile care tot pe la 1200 toamana se plaseaza, ca si orasele noastre din Transilvania, a pastrat un centru-cetate bine conservat. Pereti de caramida incing centrul vechi, 3 turnuri stau inca de paza si reprezentau pe vremuri cele 3 porti de intrare in cetate, unde se incasau vamile si care functionau si ca inchisori.

Luckaueur Torturm

In centrul cetatii se gasea o piata foarte mare, unde evident se facea comert, piata dotata cu oficiu ce supraveghea bunul mers al lucurilor.

In centrul pietii trona biserica. O biserica (Sfanta Maria) rece, sobra, ce starnea respect prin liniile dure, trasate de o mana sigura si prin goliciunea din interior.

Primaria era veche de pe la 1776, tot cam pe atunci exista deja si un spital.

Langa piata centrala se gasea inca in picioare cea mai veche casa din oras, facuta din chirpici insa cu structura de lemn, astfel incat sa permita si ridicarea unui etaj.

Radu langa o usa secundara a bisericii

Piata si biserica erau construite intergral din caramida. La fel si zidurile cetatii, burgul. Dar si foarte multe case pastrau acelasi aspect. Insa nu era vorba de constructii "la rosu" ci pur si simplu de pastrarea unui stil unitar, zidaria fiind executata foarte atent si detaliile fiind atent finisate.

Una peste alta mi-a placut oraselul asta si m-as mai intoarce pe aici.

Noi insa nu puteam sa stam prea mult caci trebuia sa fim seara inapoi in Berlin si era nevoie sa ne mai apropiem putin de Fürstenwalde, plus ca de acum tot urmau localitati mai mari, ce pe autostrada erau prezentate ca si puncte de interes turistic: Storkow si Bad Sarrow.

Pana in Storkow insa, Radu gaseste un alt punct de interes. Un lac bun de scaldat. Asa ca pune de o baie.

Cat timp a innotat Radu (cam 1 h cred) pe la lac s-au perindat multe personaje: un baietel obez, 3 fetite, un nene mustacios care a venit dupa Radu, a innotat, a si plecat si la final 2 oameni cam pe la 60 de ani.

Tanti se aseaza pe banca, nenea se dezbraca, se schimba in slip si pune de un scaldat (asa cam 5 min) sa iti faca omul damblaua, apoi iese din apa, se schimba la loc si pleaca spre parcare. Imi dau seama ca sunt cu masina si cum erau cateva masini insirate pe acolo incerc sa imi dau seama care e masina lor. Aveam de ales intre 2 masini micute (gen Skoda lui Crocodilu sau un Yaris) una caramizie si una albastra. Dar oamenii mei se urca, stupoare, intr-o frumusete de masina neagra, sport, aprind farurile, transforma masina intr-o frumoasa decapotabila si pleaca precum 2 porumbei ... Astia erau la a doua tinerete, frate.

Plecam si noi, cu caii nostri putere, spre Loganul parcat cuminte in Fürstenwalde si lasam ultima treime pentru o data ulterioara, mai ales ca se preteaza de minune la o tura de o zi.

Daca vremea tine cu noi avem de mers wekeendurile urmatoare spre Marea Baltica sau spre Marea Nordului caci nu stim cat mai dureaza vara pe aici.

Mai multe foto de la Radu gasiti aici

Postare Radu: aici