In Harz cu bicicletele

Mentiune: Weekendul asta nu am avut material de blog (suna ca si cum ar scrie Suca); nu ne-a prins noaptea, nu ne-am ratacit. Asa ca o sa fie un RT scurt.

De cand am facut cunostinta cu Harz-ul-muntele asta rasarit din mijlocul campiei, ne-am gandit ca e un loc potrivit de venit cu bicicletele. Exista mult mai multe puncte comune in relatia Harz-bicicleta decat in relatia Harz-alergat. Pe drumurile principale (destul de denivelate fata de oferta clasica din nordul si estul Germaniei) asfaltul este bun, traficul redus si o cursiera e numai buna. In plus din Wernigerode pana pe Brocken strangi cam 1000 m diferenta de nivel ceea ce nu e tocmai rau pentru oferta din zona. Daca n-ai cursiera poti sa iti alegi o ruta cicloturistica mai pe dealuri...si asta trebuie sa fie frumos. Si daca ai niste niste struto-camile ca ale noastre bune la orice dar fara sa exceleze intr-un domeniu anume, atunci poti inclusiv sa intrii mai in inima padurii caci oferta de drumuri forestiere, poteci pentru toate gusturile si puterile este extrem de bogata. 

Noi, astfel echipati am combinat cate putin din toate: si forestiere, si poteci si o coborare lunga de final pe asfalt.

Tipicul drumurilor prin padure

Punctele de interes au fost:

- Elend cu cea mai mica biserica de lemn din Germania

- Braunlage-cred ca cea mai apropiata statiune de schi de Berlin (statiune ce intre noi fie vorba ne-a produs o mare deziluzie cu cele 2 partii albastr, 2 partii rosii si 1 partie neagra si am zis ca in mod cert aici venim doar pe schiuri de tura) 

- Brockenul caruia ii venise randul sa fie urcat si pe bicicleta.

Biserica din Elend-cea mai mica biserica de lemn din Germania

Brockenul in departare

De fapt cand am plecat la drum nu aveam decat ultimul obiectiv in cap, dar usor, usor, tot citind pe panouri ce mai e interesant in zona, ne-am diversificat lista. Intre aceste pietre de hotar am avut drumuri forestiere, poteci felurite, urcari decente, coborari frumoase, lungi bucati de fals plat, push-bike pe partia de schi, niste bucati de single-trail chiar faine printre tufele de afine, dansuri orientale cand pe roata din fata cand pe cea din spate printre radacinile din padure, o ultima urcare pe Brocken in lumina blanda a apusului, vreme frumoasa pe varf fara vant si o coborare in care ne-am luat la intrecere cu noaptea.

Ultimii pasi spre Wurmberg si in zare se vede ultimul obiectiv al zilei de azi-Brockenul

Printre tufele de afine

Soarele se pregateste de culcare. Lumina e blanda si noi urcam spre Brocken

N-am sa ma apuc acum sa va povestesc traseul caci e tare incurcat. Nici cifre lamuritoare nu am, decat cele 3000 de kilocalorii consumate de Radu si o obosita diferenta de nivel de 1200 m.

In orice caz am ajuns la locul nostru secret de cort mai odihniti decat de la tura precedenta de alergat in zona.

Ziua de duminica era dedicata, in mod traditional de cand am venit in Germania si am tot iesit in weekenduri-cataratului. Cred ca sunt mai multe motive pentru care ne-a prins din nou microbul cataratului.

1. nu prea ai multe activitati de facut in zona

2. in weekend, daca am bicicli intr-o zi si am alerga in alta am fi cam terminati.

3. (si asta e cel mai important) avem de-a face cu roci neobisnuite pentru Romania: gresie si granit. Chiar antagoniste as putea spune. Pe de-o parte gresia moale, ce ti se sfarama in mana, fara protectii fixe, fara magneziu, pe de alta parte granitul, cu fisuri prelungi, extrem de aderent, unde te poti juca cu protectiile mobile.

De data asta am catarat ceva trasee in Westharz (Harzul de Vest), mai precis in Okertal (valea raului Oker) si am explorat 2 zone:

- Marienwand (cu alte cuvinte peretele Mariei) cu traseele:

                - SW Kante (Muchia Sud-vestica), grad IV UIAA si cotat cu 3 stele din 3

                - AV-Balkonpfeiler, grad V UIAA, cotat cu 3 stele din 3.

                - Grosse Verschneidung, grad VI+ UIAA, cotat cu 2 stele din 3, in Teufelskanzel

- Schlafender Loewe (Leul adormit) cu traseele:
                 - Zapfenkante, grad VI- UIAA,  cotat cu 2 stele din 3
                 - SO-Kante,  grad IV UIAA, cotat cu 2 stele din 3
                 - Huhnerstallkante, grad VI-, cotat cu 3 stele din 3

Trebuie sa o spun din capul locului ca la nemti escalada are o componenta sociala extrem de puternica. Vin oamenii undeva intre orele 9 si 10, inarmati cu echipamentul necesar+patura+mancare+un numar variabil de tanci de toate varstele si debuteaza in forta cu aranjarea taberei: hamac, caserole, paturica, forme de nisip si ce o mai fi nevoie pentru cei mici. Si se tot scurg asa, se aduna, mananca ceva de dimineata si pe la 10 si ceva dupa ce barbatii au pus primele manse se deschide sezonul. Stau la iarba verde timp in care tancii organizeaza  ad-hoc  gradinita pana pe la ora 16 cand mananca de pranz si strang calabalacul caci trebuie sa plece spre casa, sa spele tancii plini de praf, sa ii pregateasca pentru scoala sau gradinita si sa ii bage la somn.

In prima parte a zilei, la Marienwand a fost si un grup pestrit din Alpin Club Berlin, care au venit cu o dubita cum avea Dani Florea, aveau si eu un Nae al lor (cam de aceeasi varsta cu Nae al nostru dar cu parul alb) si erau o adunatura interesanta de oameni, unii ce abia cochetau cu catararea, altii seriosi si siguri pe sine si pusti ce catarau traseele cu atat naturalete de parca se cotrobaiau prin propriul buzunar.

Noi am plecat de la Marienwand caci se aglomerase si soarele incepuse sa isi faca de cap arzand cu patos ca intr-o zi de vara adevarata si am cautat niste locuri mai umbroase si mai linistite pe care le-am si gasit la Schlafender Loewe, und am stat pana pe seara.

Cam atat despre un alt weekend in Berlin. Mai avem de numarat 2 weekenduri pana plecam spre muntele adevarat. Avem planuri si pentru astea 2 weekenduri numai sa tina vremea cu noi in continuare.