Dementa de toamna- Bielatal

Toamna asta e betie. Copacul din fata ferestrei imi spune in schimb ca e nebunie. In fiecare dimineata il vad intr-o lumina diferita, il complimentez pentru vesmintele alese, iar el pleaca ochii rusinat si lasa sa ii cada 2 frunze ce aluneca in aer precum 2 lacrimi.

Pentru ochii nostri profani tot ce se intampla acum pe strazile si in padurile Berlinului este o desfatare a simturilor si privirile alearga prin copaci, fereastrele sufletului se deschid, mari si avide, sa lase sa intre focul, lumina, caldura, sa stranga rezerve pentru la iarna. Si totusi ne imbatam cu moarte. Admiram zilnic moartea si nu ne vine sa credem ca in ea se poate ascunde atata frumusete. O frumusete bolnava, precum o fetiscana aprinsa de febra, scuturata de frisoane, cu obrajii rosii, buze palide, frunte sidefie si ochii impaienjeniti. 

Toamna e o vrajitoare. Impietreste oamenii ce privesc siderati incendiul din fata ochilor, zbuciumul naturii, strigatele de jale, cuprinsi de admiratie dar incapabili de a face vre-un pas. Pur si simplu priponiti locului si muti de admiratie. Stane de piatra in mijlocul unui vulcan. Asa aratau si turnurile de gresie din Bielatal atunci cand ne-am intalnit cu ele, intr-o sambata calduroasa de octombrie.

Bielatal in flacari

Suntem pentru a doua oara in Bielatal, stim relieful, stim cu ce se mananca, asa ca venim pusi pe treaba. Nu ne inhamam la fapt de vitejie caci stim ca e nevoie de putin (re)acomodare, asa ca ne gasim o zona mai linistita (Ottostein) si urcam 3 trasee de gradul III, marcate ca fiind frumoase in ghidul nostru de catarare:

- Südostweg/ Ruta sud-estica (III)

- Neuer Südostweg / Ruta noua sud-estica (III)

- Neuer Weg / Ruta noua (III) in Grosser Mühlenwächter

Apoi am trecut la traseele de gradul IV si am catarat doua rute foarte frumoase in Daxenstein:

- Ostriss/ Fisura de est (IV)

- Löschnerwand (IV).

A doua zi dimineata am profitat de faptul ca ne-am miscat mai rapid dormind cu cortul aproape de faleze si nemaitrebuind sa stam la coada intr-o localitate (Prina), curpinsa de vesnice lucrari, in care se formeaza un blocaj lung de 2 km, ce mai adauga 30 de minute calatoriei si am intrat in 3 trasee de gradul V pe scara locala (IV+ UIAA) pe care pusesem ochii inca de data trecuta.

Ele se gasesc in Chinesiche Turm, o coloana foarte estetica, subtire si zvelta, strabatuta de 2 fisuri mari pe care merg 2 trasee de gradul V marcate ca fiind foarte frumoase. Catararea este mult mai sustinuta, presupune o buna tehnica de picioare si o foarte buna pozitionare pentru capul de coarda care trebuie sa gaseasca locuri potrivite pentru a monta asigurarile, sa isi calculeze fiecare pas, si sa nu riste nimic:

- Alter Weg/ Traseul clasic (V)

- Schulterriss/ Fisura umarului (V)

Ca sa incheiem ziua de catarat, am bifat o alta restanta, in Grosse Herkulessäule (Mare coloana a lui Hercules)  unde am catarat traseul clasic (Alter Weg), tot de gradul V.

Turnurile in care cel mai usor traseu este de V, sunt mult mai putin frecventate si in caietelul de pe varf, gasesti inscrise maxim 3-4 echipe/zi , fata de turnurile cu trasee de grade mai mici, unde este efectiv coada. Radu a vorbit mai pe larg despre catararea in zona si merita sa aruncati un ochi pe RT-ul sau, deoarece experientele ca si cap de coarda sunt cu siguranta mult mai interesante, iar trairile mai complexe, putand sa redea mai bine specificul locului.

Radu, cap de coarda, are onoare de a scrie ceva in carticelele de pe varf

Totusi nu va imaginati ca toti oamenii de acolo se catara doar pe trasee usoare. Sunt suficienti cataratori din Pirna si Dresden care vin regulat aici (in zilele de vara pot sa vina chiar si seara dupa program) si catara trasee grele intr-un mod foarte natural, legand miscarile cu atat simplitate si rezultand un flux continuu de materie ce zvacneste in sus, se pozitioneaza, isi schimba centrul de greutate, totul intr-o maniera cursiva, de parca ar fi un dans pe verticala.

Noi insa nu cred sa ajungem la asa performante in ocazionalele vizite prin Bielatal si multumiti cu ce am catarat pana acum, cu umbra alergandu-ne, am decis sa mai lasam degetele sa respire, am incaltat adidasii de alergat si am pornit sa scoatem frigul din oase cu o tura de alergat. Dar in primul rand vroiam sa vedem padurea, sa admiram toamna cu cerul albastru, ascunsi sub umbrela galbena si perforata a copacilor, sa ne cataram pe stanci in diverse puncte de belvedere si sa ne lasam privirea sa ne alunece in departari, bucurandu-ne ca traim intr-o tara cu 4 anotimpuri, si avem atat diversitate in natura.

Bielaausicht

Privind de la fereastra

Alergarea a fost extrem de reusita, poteca superba si am incheiat ziua cu o poza asortata (3 x Hercules):

Tricoul de la Marathon Hercules 2011, cu bandana de la Hercules 2012
 si cu coloanele lui
Hercules in fundal

Si ca sa inchei jurnalul simetric, va las cu o poezie asortata anotimpului:

Din vârf de munţi amurgul suflă
cu buze roşii
în spuza unor nori
şi-ațâță
jăraticul ascuns
sub valul lor subţire de cenuşă.

O rază

ce vine-n goană din apus
şi-adună aripile şi se lasă tremurând
pe-o frunză:
dar prea e grea povara -
şi frunza cade.

O, sufletul!
Să mi-l ascund mai bine-n piept
şi mai adânc,
să nu-l ajungă nici o rază de lumină:
s-ar prăbuşi.

E toamna.

Lucian Blaga, Amurg de toamna