luni, 5 noiembrie 2012

Anotimpul 5- Köln


<--Din aceeasi serie: Hanovra

Desi aflat cam la aceeasi latitudine cu Berlinul si doar putin mai la vest, Kölnul e de departe un oras atipic pentru peisajul german. Un oras cu 5 anotimpuri: Primvara, Vara, Toamna, Iarna si... Carnavalul. Acesta incepe in fiecare an pe 11.11 la ora 11.00 pentru a colora parca  cenusia luna a lui Brumar, ia o pauza in perioada sarbatorilor de Craciun, urmand sa explodeze literalmente in primavara, asa cum se intampla peste tot in lume. 
De noi si-a facut mila si a "explodat" si acum toamna, cu un curcubeu superb aparut langa Dom.
Cu siguranta Carnavalul a adus cu sine un stil mult mai relaxat de a vedea lucrurile si mai multa diversitate culturala, pentru care Kölnul incepe sa fie un oras din ce in ce mai ravnit printre nemti.

Ascultati numai ce canta dl Jupp Schmitz (show-man local):



Wir kommen alle, alle, alle in den Himmel,
weil wir so brav sind, weil wir so brav sind.
Das sieht selbst der Petrus ein,
er sagt: "Ich laß gern euch rein,
Ihr wart auf Erden schon die reinsten Engelein!"


In traducere libera:

"Mergem cu totii, cu totii in cer,
Pentru ca suntem atat de buni, atat de buni,
Asta recunoaste singur chiar si Sfantul Petru,
El spune: "Va las cu bucurie inauntru
Voi erati pe pamanti deja cei mai curati ingeri".

Parca nici modesti nu sunt nu e asa?
Exista acolo un anumit "savoir-vivire" pastrat poate mostenire de la francezi si asta nu se intampla de un an, doi ci e adanc inradacinat asa cum o dovedeste o poezie scrisa de August Kopisch,despre spiridusii cei buni care obisnuiau sa isi indrepte actiunile umanitare spre locuitorii acestui oras:

Wie war zu Cölln es doch vordem
Mit Heinzelmännchen so bequem!
Denn war man faul, ... man legte sich
Hin auf die Bank und pflegte sich.
Da kamen bei Nacht, eh' man's gedacht,

Die Männlein und schwärmten
Und klappten und lärmten
Und rupften
Und zupften
Und hüpften und trabten
Und putzten und schabten -
Und eh' ein Faulpelz noch erwacht,
war all sein Tagwerk ... bereits gemacht!..


In traducere libera versurile suna cam asa:

Pe vremuri in Cologne,
Viata era atat de confortabila cu spiridusii .
Pentru ca daca te lovea lenea, te intindeai doar
Pe banca si te ingrijeai doar de tine .
Apoi, noaptea, inainte ca oricine sa stie,
Veneau piticii misuand
Si zanganind si zornaind
Si trageau
Si alegeau
Si sareau si alergau
Si frecau si curatau
Si inainte ca omul lenes sa se trezeasca
Toata munca lui…era deja gata.



Dar precum fructul oprit e si cel mai dorit, bineinteles ca la un moment dat s-a gasit o femeie (cum altfel ca doar cand se strica o ordine buna a lucurilor e sigur o femeie la mijloc (tineti minte Adam, Eva, marul, izgonirea din Rai)) curioasa nevoie mare, ce vroia sa ii vada pe spridusi. Pentru a-si pune planul in aplicare a imprastiat mazare pe scari, astfel incat spiridusii sa alunce pe aceasta, sa se produca zgomot si ea sa se trezeasca.
Planul astfel ticluit si-a atins scopul, spiridusii s-au infuriat si nu au mai aparut niciodata, punand astfel capat traiului bun pe care il aveai orasenii. 

Locuitorii sigur nu apleaca urechea la afirmatiile malitoase ale "gurilor rele" ce spun ca in legenda din care s-a inspirat Kopisch nu era vorba despre orasul de pe malul Rinului, ci despre un sat de pe malul Spree-ului, aflat la 500 km distanta, sat numit Cölln si care din 1432 a fost integrat in Berlin.
Mai mult de atat, ca sa fie siguri ca nu le  mai revendica nimeni aceasta poveste au ridicat si o fantana ce intruchipeaza intreaga poveste si care ramane astfel legata pe veci de oras. 
Heinzelmännchenbrunnen, unde "Heinzelmännchen" inseamna "spiridusi" iar "Brunnen" 
inseamna "fantana"=> Fantana spiridusilor
Fnatana nu este un punct central de interes al Kölnului, dar blogul meu va mai fi presarat cu asemenea locuri caci aceste mici comori ascunse ale unui oras intregesc tabloul si dezvaluie de cele mai multe ceva legat de stilul de viata dintr-o anumita zona.

Probabil ca turistii vin aici in primul rand pentru Dom (6 milioane de vizitatori anual-cel mai mare numar de vizitatori inregistrat pentru un obiectiv turistic in Germania)), dar plimbandu-ne organizat, la sfaturile audio-guide-ului am descoperit ca orasul are mult mai multe de oferit, fiind precum o carte de istorie tridimensionala: vestigii romane, catedrala gotica, biserici in stil romanesc construite in principal intre 1150 si 1250, constructii postbelice moderne, peste 30 muzee, sute de galerii de arta, concerte.

Noi habar nu aveam de toate acestea si, si in mintea noastra Köln=Dom si cam atat, astfel ca la primele ore ale diminetii ma intrebam cum o sa ne umplem o zi intreaga in oras.
Acesta e contactul clasic cu Koelnul
Dar odata ce am luat de la Punctul de Informare Turistica un ghid multimedia ar orasului si cand am vazut cate stopuri sunt pe harta, deja ma intrebam daca ne ajunge ziua. Doamna de acolo ne-a linistit spunandu-ne ca parcurgerea obiectivelor de pe harta (la pas), ar lua in medie 2 ore.
O, ea nu stie ca noi mergem in acelasi muzeu din Berlin din luna septembrie, si ma indoiesc ca am ajuns la jumatate!

Dar hai, ca nu mai avem timp de pierdut caci firul istoriei orasului ne poarta in spate, aproape 2000 de ani (mai precis cam prin 38 i.Ch), pe vremea dominatiei romane, pe cand orasul se numea Colonia Claudia Ara Agrippinensium (CCAA). Locurile sunt atat de bogate in relicve antice, incat de fiecare data cand se excaveaza pentru o fundatie, ies la iveala noi vestigii, iar ghidul nostru audio ne pune sa ne incepem calatoria fix din fata unui asemenea "pietroi" aflat in fata Domului.

Cele doua turnuri ale Domului (de 157 m fiecare) vazute
de pe malul Rinului
Dupa ce au plecat romanii, au venit Francii si orasul se reinventeaza, pana in secolul 13 fiind un important centru religios, al doilea mare centru de pelerinj dupa Roma, si adapostind conform legendei reclivele celor 3 Magi aduse aici in 1164. Pentru o asemenea comoara, era necesara si o constructie pe masura si astfel in 1248 a inceput constructia Domului ce se dorea a fi  cea mai inalta  cladire din lume cu cele doua turnuri gemene de 157 m.
Lucrarile au fost suspendate in 1560 din lipsa de fonduri (iata ca se intampla si la case mai mari) si pentru 300 de ani, macaraua de lemn ce se gasea pe Domul neterminat a fost simbolul orasului.
Nu doar Domul strajuie orasul de mai bine de 800 de ani. La cateva strazi distanta se afla primaria- o constructie austera de caramida rosie ce dateaza din secolul 12 fiind cea mai veche primarie din Germania aflata inca in serviciu.

Intre timp francezii au ocupat Kölnul in 1798 modernizand viata publica prin introducerea Codului lui Napoleon. Pe vremea aceea Kölnul se numea Cologne si aici se instalase un producator italian de parfumuri Jean Marie Farina, cea a dezvoltat o Aqua mirabilis (apa admirabila), apa parfumata ce avea sa devina mai tarziu Apa de Cologne.

Ascunsa de ochii curiosilor, in interiorul curtii rectangulare si pline de verdeata a fostei case de la numarul 4711 (casa italianului Farina) se gaseste o fantana a femeilor -Frauenbrunnen (Women’s Fountain) ce reprezinta femei de diverse nationalitati si din epoci diferite (sec 15-19).


In tot acest timp, Domul a avut diverse intrebuintari: de la grajd pentru caii lui Napoleon pana la inchisoare

In 1815 orasul devine parte a Prusiei iar constructia Domului este reluata in 1842, finalizarea acestuia devenind o chestiune de mandrie nationala, considerandu-se ca stilul gotic in care este construita catedrala este un stil reprezentativ pentru cultura germana (desi ironia sortii face ca in planurile initiale, constructia este proiectata in stil francez).

Din punct de vedere a suprafetei utile, este a treia mare catedrala din lume si cea mai mare catedrala din Germania fiind inclus in Patrimoniul Unesco din 1996.
Capacitatea normala este de 4000 de oameni, insa in 1980, la vizita Papei, au incaput 8500 de persoane.

La sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, Domul a scapat aproape neatins, desi toate cosntructiile din jurul sau au fost facute una cu pamantul. Povestea spune ca pe de-o parte aliatii au folosit Domul ca punct de reper pentru bombardamente (datorita inaltimii sale) si  ca, pe de alta parte, nu puteau concepe sa distruga un asemenea triumf al arhitecturii. Indiferent catre ce poveste aplecati urechea, este cert ca Domul a ramas in picioare.


Nu exista nicun fel de linii orizontale importante in constructie. Totul este vertical de unde si sporirea impresiei de inaltime. Acest truc ajuta si la stabilirea unui echilibru al proportiilor, pentru ca desi catedrala are o suprafata importanta, se remarca in continuare prin forma sa zvelta.


In Piata rectangulara de langa Dom (Roncalliplatz), se ridica de aproape 150 de ani, un hotel exclusivist, denumit "Dom-Hotel". Din constructia in stil neo-renascentist nu au mai supravietuit decat etajele inferioare, insa fotografiile de dinainte de razboi, ilustreaza o cladire impunatoare si construita cu mult stil.
O imagine sugestiva puteti vedea aici

Insa Kölnul nu a fost important doar din punct de vedere religios. Inca de pe vremea romanilor, orasul era un important punct de negot intre acestia si triburile "barbare" germanice. Si in timpul Evului Mediu, locuitorii au avut in permanenta de profitat de pe urma asezarii pe malul Rinului, comertul dezvoltandu-se rapid si durabil si populatia crescand constant (Kölnul a fost cel mai mare oras al Germaniei, timp de un mileniu, pana cand a fost depasit de Berlin, in secolul 19).

Pe malul fluviului mai dainuie inca o piata, denumita sugestiv "Fischmark" (Piata de peste). Aceasta face parte din Cartierul Martin/ Martins square/Martinsvirtel si este un loc cochet dominat de biserica Groß St. Martin (Sf Martin cel mare) si de cateva case tipic nemtesti cu un farmec aparte.
Biserica Groß St. Martin
Piata de peste era un important loc de comert unde se vindea si se cumpara in majoritate hering. Comertul cu peste s-a dezvoltat cu adevarat pe la 1259 cand o lege afirma ca cei care transportau marfuri pe Rin (inclusiv cei care veneau cu peste oceanic din Olanda de exemplu) trebuiau sa acosteze 3 zile in port si sa ofere marfurile spre vanzare locuitorilor din oras. In plus deoarece stationau in port trebuiau sa achite si o taxa zilnica, astfel incat situatia materiala a locuitorilor inflorea continuu.
Casele acestea fotogenice nu au aratat nici pe departe tot timpul asa. Prin 1920 erau intr-o avansata stare de degradare si aveau nevoie imperios de lucrari de renovare. Renovare efectuata in 1935 de national-socialisti si in urma careia trebuia sa rezulte un oras vechi model (in spiritul ganditorilor vremii aceleia) ce nu a dainuit foarte mult caci au fost distruse in Al Doilea Razboi Mondial. Ulterior casele au fost construite dupa modelul caselor de la 1930 si piata isi pastreza sarmul si astazi.

Daca tot am ajuns cu istoria la secolul trecut, trebuie spus ca Al Doilea Razboi mondial a lasat urme adanci si in Köln (ca mai in toate orasele mari din Germania).  90% din Orasul Vechi si 70% din intregul oras au fost distruse de raidurile Aliatilor iar populatia a scazut de la 800.000 la 45.000 dupa razboi, nu numai datorita victimelor directe, ci datorita conditiilor grele si nesigurantei continue ce au determinat multi oameni sa fuga in zonele rurale.

In acest sens pe 31 decembrie 1946 Josef Richard Frings, cardinal al Bisericii Catolice si Arhiepiscop al orasului, afirma in predica sa de Anul Nou:
"Traim in niste vremuri cand omului ar trebui sa ii fie permis sa ia ceea ce are nevoie astfel incat sa isi salveze viata si sa isi prezerve sanatatea, daca aceste lucruri nu pot sa fie obtinute prin alte mijloace (prin munca)."

Prelatul a facut aceasta afirmatie in contextul situatiei grea din iarna 1946/1947 (dupa razboi) cand resursele de hrana si combustibil lipseau, insa vorbele sale au fost scose din context si din numele sau a rezultat un verb « fringsen » ce in dialectul local (Kölsch) inseamna "a obtine combustibil si hrana pentru iarna" dar cuvantul a fost rapid extrapolat si a capatat o semnificatie mai larga «a fura mancare sau alte consumabile fara mare valoare dar importante pentru supravietuire ».

Ati spune ca tare grele trebuie sa fi fost vremurile acelea daca pana si fetele bisericesti faceau concesii cand venea vorba de chestiuni de viata si de moarte.
Totusi in ultima sa propozitie cardinalul a adaugat ca aceste bunuri trebuie sa fie returnate de indata ce acest lucru este posibil «altmiteri nu va exista iertare din partea lui Dumnezeu ».

In ciuda acestor dificultati, dupa razboi,cu multa determinare, multe puncte de interes au fost reconstruite, s-au adaugat noi povesti si Cologne s-a reinventat ca centru cultural si artistic, devenind usor, usor un oras colorat si animat. Suficient de animat pentru a reprezenta o gura de oxigen pentru diplomatii exilati in plictisitorul Bonn (capitala Germaniei de Vest) pe vremea Razboiului Rece.

Va promiteam la inceputul blogului si alte detalii despre oras, altele decat Domul, bisericile si Primaria (in fond cam astea sunt punctele de interes in orice oras german).
Asa ca vi-i prezint pe: Tünnes und Schäl - 2 figuri inventate de Christoph Winters (fondatorul teatrului de papusi din Cologne). Corespondentii lor umani nu au existat niciodata desi personajele noastre au o intreaga poveste de viata in spate. Tünnes este prin natura sa personajul bun, avand un bun simt si o inteligenta de om simplu, obisnuit cu munca. Numele sau este in dialectul local corespondent pentru prenumele Antoniu.
Schäl inseamna pe de-o parte « cu 2 fete » iar pe de alta parte, in dialectul local inseamna si "nedrept, injust,nelegiut, ticalos."
Personajele au ajuns sa fie adanc inradacinate in cultura locala, fiind mereu prezente in glume deoarece ar personifica aparent multe trasaturi de caracter a locuitorilor orasului.

Totusi chiar daca stiti ceva germana, s-ar putea sa va simtiti intr-o tara straina, caci in Köln se vorbeste Kölsch (dialect local)....Ba in plus, se si bea...tot Kölsch-berea locala despre care gurile experimentate  spun ca  poate rivaliza cu succes cu berea bavareza (nu am incercat nici una nici alta deci nu pot sa ma exprim si parerea mea legata de bere nu poate fi luata ca etalon pentru ca papilele mele gustative nu stiu sa faca diferenta intre o bere buna si una proasta. Singura informatie care ajunge la creier cand beau bere este ca aceasta e amara). 
Cum cuvantul Kölsch are doua intelesuri, locuitorii din oras au o vorba: Kölsch este singura limba ce se poate bea.

Iar de nu va place berea (pe motiv ca e amara), inseamna ca ar fi bine sa va placa macar ciocolata. In Köln exista un muzeu al ciocolatei bun de satisfacut si cele mai pretentioase papile gustative. Da, da, stiu, voi sunteti sportivi si nici bere nu beti, nici ciocolata in exces nu mancati. Atunci poate un muzeu dedicat sportului si olimpiadelor din Germania v-ar putea trezi interesul?
Dupa cum se vede, Kölnul are cate o idee pentru fiecare, oricat de pretentiosi ati fi :).

Foto by Radu

In continuarea seriei: Essen-Zolllverein-->


0 comments:

Trimiteți un comentariu