Hornul Coamei

Dupa luni de zile de nefolosire scoatem in sfarsit de la naftalina echipamentul tehnic. Eu ma straduiesc inca sa imi gasesc un ritm al meu, sa reinvat sa valorific orele de dupa serviciu. Radu taie la foc automat taskuri din "to do listul" expeditiei, insa taie unele si adauga altele, astfel incat lista nu se micsoreaza neam. Asa ca weekendul acesta ne hotaram sa iesim pentru o singura zi la munte. De fapt o noapte si o zi, pentru ca plecand putin mai devreme din Bucuresti am ales sa urcam de seara pana la Costila pentru a avea mai mult timp duminica.

Cam toata lumea este in Crai la discutia cu Administratia Parcului, dar totusi nu ne asteptam ca Bucegiul sa fie atat de pustiu. Desi inspre refugiu sunt numeroase urme, Costila  e cufundata in liniste. In Busteni e cald si zapada de saptamana trecuta se topeste vazand cu ochii. La ora 8 seara cand am plecat in traseu erau cateva grade cu plus si zapada avea o consistenta numai buna pentru a framanta chinuitor urmele de pe poteca.

Cu bagaje mari urcam fara prea mult spor, in schimb atunci cand ajungem la refugiu il gasim gol astfel incat ne bucuram de singuratate si de faptul nu trezim pe nimeni la ora tarzie la care am ajuns. Dupa o masa frugala si o noapte calduroasa ne trezim la fix pentru a admira un rasarit superb din gura refugiului. 

Pe la 8 ne urnim si noi din loc si dureaza ceva pana ce ajungem in firul Galbinelelor, navigand cand printre jnepeni si pamant, cand prin zapada viscolita si adanca. Urcarea pe vale merge perfect, limba continua de zapada, consistenta perfecta, nu avem decat sa ii dam in sus la coltari si piolet. In scurtele pauze de tras sufletul incerc sa imi reamintesc geografia locului: Furcile, Coltul si Umarul Gabinele, creasta Costila-Galbinele si tot asa. Ajungem la hotel Galbinele undeva in jur de 10 si ne pregatim pentru partea interactiva a turei: Hornul Coamei. Pentru mine ar fi prima parcurgere cap-coada ever, Radu a facut cunostinta cu el intr-o iarna anterioara.

Pe Valea Galbinelelor

Radu pleaca increzator pe panta inclinata de zapada, sapand urme cu spor in zapada buna. Intalnirea cu stanca insa imi pricinuieste emotii si ii cer lui Radu sa ma asigure cu semicoarda, iar de acum vom merge fie asigurandu-ne reciproc, fie simultan, pe portiunile cu panta continua de zapada. Nu ma impac deloc cu harsaitul coltarilor pe stanca, cu pioletii nu prea stiu ce sa ii fac, asa ca prizele le caut mai mult cu manusile si lipsa mea de experienta pe un astfel de teren iese la iveala cu usurinta.

Inceputul Hornului Coamei

Avansand lent

Numai ce am depasit o saritoare cu fereastra

Ajungem cu chiu cu vai in Brana Mare a Costilei (BMC) si aici ne permitem o pauza generoasa. Bucegii sunt golasi.Lipseste si zapada, lipsesc si turistii. Doar in dreapta noastra, pe Valea Costilei mai zarim un grup de 4 persoane ce a iesit in platou cat am stat noi la odihna si la poze.

Foto shooting- "powered by Polartec"

Pe la ora 14.00 ne luam picioarele la spinare si pornim pe BMC spre Valea Scorusilor. Distractia reincepe caci pe vale zapada este bocna si valea este suficient de inclinata cat sa imi curme orice incercare temerara de a cobori cu fata la vale. Iar coboratul cu fata la panta merge agonizant de incet. Radu se duce in jos val-vartej, insa eu simt ca trebuie sa insist pe fiecare urma, pauzele sunt dese si diferenta de nivel se pierde foarte, foarte greu. In plus nu imi vine sa gresesc, caci o eventuala alunecare nu ar fi de bun augur pe aici.

Coborand pe Scorusi

Traversand spre Valea Galbinelelor

Intr-un final glorios reusim sa facem traversarea spre Valea Galbinelelor si reusesc sa rasuflu usurata abia cand ajungem la Hotel Galbinele. De aici stiu ca Valea e formalitate si e incredibil cat de repede se scurge comparat cu momentele horror de pe Scorusi. Iesim de pe vale cu ultimele urme de lumina si pe drumul spre refugiu aprindem frontalele.

Final de zi

De la refugiu urmeaza o coborare lunga, prin zapda inmuiata, pana in Busteni si multumirea ca am ajuns teafara inapoi la masina...

Cred ca perioada ce urmeaza, de 9 luni de zile, imi va prii prin blandetea turelor si prin nebuniile personale in care ma voi implica. Nebunie, nebunie, dar cel putin sa fie nebunia mea!

Traseu (cu exceptia primilor 500 m nemarcat integral): Busteni-Refgiul Costila-Valea Costilei-Valea Galbinelelor (Firul prinicipal, 1B)-Hornul Coamei, 2A- Braul Mare al Costilei, 1A-Valea Scorusilor, 1A-Strunga Galbinelelor-Valea Galbinelelor-Refugiul Costila-Busteni.

Obs: Nu ma voi hazarda sa postez o descriere a traseului, deoarece fiecare parcurgere de iarna este diferita, conditiile difera, calitatea si cantitatea zapezii difera, acoperind saritori sau marind inclinatia pantei.

Materiale folosite: semicoarda, 3-4 bucle echipate (mai lungi), cateva asigurari mobile (2-3 nuci, 2 frienduri), anouri si carabiniere cu filet pentru a amenaja regrupari la nevoie, cateva bucati de cordelina, cateva pitoane  (un piton batut la o saritoare inca descoperita de pe Valea Scorusilor unde am facut rapel), echipament individual (casca, 2 pioleti/persoana, coltari rapizi, ham, carabiniera cu filet, reverso, anou pentru autoasigurare)

Foto by Radu