marți, 18 februarie 2014

Ocolul Builei



Desi tura de fata a fost ultima tura a lui Radu in Carpatii romanesti pentru urmatoarele 9 luni, nu el a fost cel care a ales destinatia. Eu, Vio si Cristi ne doream prea mult primavara ca sa rezistam numelui “Buila Vanturarita”. Iezerul era mai inalt, mai pretentios, poate necesita bocanci de iarna si noi, inspirati de vremea de afara, ne doream soare si caldura. Asa ca plecam spre Buila, un loc care imi este suprinzator de drag pentru cat de mic si cat de putine trasee sunt acolo. Insa fiecare traseu din Buila isi are frumuestea lui, pe unele le-am parcurs de mai multe ori, dar e departe de a se instala plictiseala. Totusi ca varietate alegem de data asta sa intram din satul Pietreni si aproape sa refacem in sens invers o tura facuta acum ceva timp pe schiuri de tura. Acum nu mai e nevoie nici de schiuri si nici de bocanci de iarna. E cald, Viorica gaseste ascunse in iarba marturii florale pentru sosirea primaverii, iar pasarile sunt si ele insufletite de schimbarea regimului termic si vestesc, vestesc vremea buna. De grabit nu ne grabim, Buila e oricum un loc tihnit sau care imbie la tihna. Cele doua refugii generoase si de multe ori libere, potecile aproape pustii, schiturile numeroase din zona toate isi au partea lor de contributite la atmosfera generala.
Buila, pregatita de primavara
Vremea buna ne indemna si ea sa ne domolim pasii, asa ca baietii au sapat urme in fata, iar eu si Viorica ne-am multumit sa dam mai mult din gura si mai putin din picioare pe urcarea spre Cacova. Apoi iesim la loc uscat si ne insiram pe culmea lunga si aproape lipsita de zapada, curpinzand cu ochii zarile spre satele din vale, spre Capatanii si spre creasta principala a Builei Vanturarita.
Dalmatian de Cacova

Coborand spre refugiul din Curmatura Builei pe Hornul/Hududaul/Bucinisul din stanga

De data asta nu vom ajunge pe acolo, deoarece odata ajungi la refugiul din Curmatura Builei, pe sus se aduna negurile, asa ca prindem poteca pe curba de nivel ce merge prin poienile din dosul Builei. Izvorul de la Troita trebuie curatat si dureaza ceva pana il convingem din nou sa curga, dar perspectiva topitului zapezii pentru baut nu ne prea incanta. Apoi pentru unii din noi incepe un fel de golgota…Unii, ajutati de raportul favorabil dintre numarul la pantof si greutate reuseau sa pluteasca pe crusta ca pe apa, pe cand cei mai grei sau cu numar mai mic la pantof se munceau cu crusta pacatoasa care se rupea sub pasii lor, chiar daca incercau sa mearga ca pe oua. Fara indoiala efortul de a scoate mereu piciorul din groapa si de a-l arunca in urmatoarea groapa nu era de neglijat, astfel incat si vitezele de deplasare erau diferite.

Cu toate acestea ajungem la refugiu inca pe lumina si avem timp sa ne gospodarim in voie. Bineinteles ca si acesta este pustiu, asa cum l-am gasit si pe cel din Curmatura Builei. Soarele apune in curand si noi ne apucam sa combatem frigul inca iernatic cu supe diluate si fierbinti, ceapa, sunculita ori paste. Sacii ne cheama repede si dormim nici mai mult nici mai putin de 12 ore. Pana si pe Cristi atatea ore de somn l-au luat prin suprindere… Inutil sa spun ca pentru mine ar putea fi ceva aproape normal.

A doua zi aveam program lung dar traseul avea sa fie mai lejer. Si cel mai important, aveam intalnire cu primvara. Astfel ne grabim sa ajungem in Curmatura din Oale si sa ne vada si pe noi soarele de pe fata estica a Builei.
In Curmatura din Oale
Pe cealalta parte a muntelui e parca alta viata. Zapada este inmuiata, bine batuta de soare pe toate partile. In plus prin unele zone ea a disparut chiar, lasand loc peticelor de iarba galbena, ramasa de asta toamna…si ghioceilor. Inainte de Patrunsa am vazut pentru prima data pe anul acesta ghiocei. Unii deja infloriti, altii doar firavi boboci, gata sa infrumuseteze coastele insorite ale muntelui. Primavara a venit devreme, devreme. De regula abia in martie mergeam in Macin pentru primele flori de primvara, insa se pare ca anul asta vremea nu mai are rabdare.
Inainte de Pahomie, putin Mordor

Pauze de soar pe alese si culese
Plimbarea pe la soare, pe potecile uscate ne-a uns pe suflet si ne-a dat aripi pentru o noua saptamana petrecuta intre 4 pereti, in care vedem prea putin soarele si lumina. Asa ca recuperam mereu in weekend cu bai de soare si de aer curat cum numai la munte poti face. 

Traseu: Sat Pietreni- Cheile Costesti- Izvorul Priboiului -Valea Prislop (PG, traseul 3)-Muntele Cacova-Varful Piatra-Curmatura Builei (PR, traseul 11)-La Troita-Poiana de Piatra-Poiana Fata Piscului-Curmatura Comarnice (TR, traseul 5)-Curmatura din Oale-Stana Oale-Schitul Pahomie (PG, traseul 10)- Schitul Patrunsa (CR, traseul 8)- Poiana Scarisoara (PG, traseul 6)-Pietreni (TR, traseul 5)

Pentru descriere trasee: aici


    Foto by Radu si Cristi

0 comments:

Trimiteți un comentariu