miercuri, 16 aprilie 2014

Pe biciclete, pe ploaie, pe langa Buzau




Cu aventura de fata, Radu ar trebui sa fie mandru de noi. De fapt, nu atat pentru aventura, cat pentru determinare. Cu o tura in jurul Buzaului, incropita in graba, am reusit sa le atrag atentia multor pinguini, ce s-au pus apoi pe urmarit prognoza din acest aprilie capricios. Cum joi se anunta tragic, dar vineri prognoza se schimbase deodata in bine, se da semnalul de plecare, se fac aranjamentele la pensiune si gata! Ploaia de vineri noaptea nu a dat pe nimeni inapoi, caci a fost remarcata abia dimineata, cand era deja cam tarziu pentru schimbari de planuri. Chiar si eu, sculata la miezul noptii, speram ca ploaia sa se gate. Dar la 6.30 ea cadea inca cu spor...cu mult spor! Cum Vio ma anunta ca ei intarzie cam 15 minute, am timp sa deschid laptopul si sa analizez prognozele de pe 3 site-uri diferite: meteoblue, foreca si accuweather. Concluzia? Pana la doua, ploua. Totusi, toti pinguinii sunt la datorie si ne imbarcam in masini cu speranta sa nu fie dracul chiar atat de negru...sau de ud.

Vremea se joaca cu noi, si cand se opreste ploaia, cand se lumineaza in departare, cand iarasi nori negri se ingramadesc la stanga si la dreapta. Ce sa mai, ne joaca vremea asta pe degete, ceva de speriat. La Vernesti ploua incetisor, ne tragem pe noi geci, pelerine, parazapezi si cu un entuziasm suspect ne astenem la drum. Primii 15-20 de kilometri pe DN10 nu sunt nici pe departe incantatori, cu ploaia ce ne bate mereu in ochi cand sarim de 15 km/h si cu masinile si tirurile care ne stropesc din lateral. Eu una, abia astept sa inceapa urcarea spre Ciolanu, sa scada viteza, sa dispara traficul si sa se reduca gradul de udatura. Ajungem la bifurcatia dintre DN10 si DJ 203 G si avem o surpriza placuta cand remarcam, pe cand ne pozam la Fantana lui Mihai Viteazu, ca si ploia s-a oprit. 
La Fantana lui Mihai Viteazu
Asa ca imi permit sa fac chesti exhibitioniste, sa dau jos de pe mine toate fasurile, bandana, huse de ploaie etc, raman la bluza de corp si ma pregatesc sa mananc pe foaia mica urcarea spre Ciolanu. In 2011 mi-a placut din cale afara si nici acum nu ma dezamageste. Nu e o urcare din aceea nervoasa, in care sa nu mai ai timp si loc sa respiri. Bucatile mai inclinate alterneaza cu mici portiuni de fals-plat, bune sa iti tragi sufletul. Vali ma depaseste si remarcam impreuna ultimul ac de par. Parca a fost mai usor decat la prima incercare, poate datorita vremii mai racoroase sau a modului mai asezat de a aborda tura. Muha vine si ea repede, apoi Cristi, Octavian, Dana ca o mica eroina, iar pe coborare, cei din urma vor fi cei dintai. 
Regrupati la finalul urcarii
Pe cand stateam noi acolo si asteptam sa se reuneasca grupul, se pune iarasi pe burnita, astfel incat ramane un mister pentru mine, cum Dumnezeule se duc baietii la vale atat de repede. Mie imi e in acelasi timp frig (si vorba aceea, am toate hainele pe mine), dar ma si enerveaza apa care imi intra mereu in ochi. O placere, ce sa mai! Ajungem jos, la Ciolanu, destul de murati si nu avem chef de poze pe la tabara de sculptura. O ciocolata calda sau un ceai starnesc mult mai tare imaginatia...Ne oprim pana la urma la o carciuma, inainte de Hales, carciuma ce avea doar terasa, dar buna si aceea, macar sub aplecatoare nu ploua. 
La o bere, cica
Dupa o bere, pufuleti, biscuiti si ceva muzica populara din vecini, moralul isi revine si refacem din mers planul: Cerasela, Gabi, Vio si Dana merg pe varianta scurta si merg direct spre Sarata Monteoru, pe DJ 100H si apoi pe DC 203G, iar Vali, Cristi, Octavian, Muha si cu mine mergem pe planul initial si continuam spre Tisau. 

Din fericire pentru noi ploaia s-a oprit, hainele se usuca usor, usor pe noi si mergand ceva mai repde ne revenim si termic. Parcursul pana la Glod e comun cu tura din 2011, dar acum, in loc sa facem dreapta spre Colti continuam inainte spre Valea Laposului. Urmatoarea urcare ne asteapta inainte de Marginea Padurii si cu pasi repezi ne apropiem de Jugureni. Aici urmeaza portiunea necunoscuta a turei: drumul comunal dintre Jugureni si Fintesti. Fiind vorba de un drum comunal ne asteptam sa fie neasfaltat si la momentul acesta, orice drum neasfaltat e sinonim cu noroiul. Dintre mai multe variante, evident, drumul nostru e ala, cel mai noroit. Mie, experienta noroiului imi lipseste cu desavarsire, dar fur meserie de la baieti si de la Muha, caliti prin noroaiele Primei Evadari. Ma prind repede ca in asemenea situatii trebuie sa mergi pe bicicleta, asa ca prind un sant pe care curge apa si ii dau la vale. Mai schimb santurile intre ele, si nu pot sa nu ma gandesc ca am avut noroc ca drumul e in coborare si nu trebuie sa pedalam la deal prin sleaurile si noroaiele de fata. Ajungem jos ca porcii, si noi si bicicletele, dar cel putin de acum avem din nou parte de un drum judetean (chiar daca doar partial asfaltat), dar oricum mai bun decat noroaiele anterioare.

In Naeni ne oprim sa ne refacem fortele cu un bufet suedez incropit ad-hoc pe treptele bibliotecii comunale. 
Se prepara bufetul suedez. Stergarul e insa de baza 
Usor murdari 
Imagine putin atipica pentru o tura de ciclotusim
Iar dupa o masa si cativa kilometri merge si o bere, fie ea chiar si cu lamaie. Dupa Breaza drumul devine din ce in ce mai bun si ajungem repede la indicatorul cu Sarata Monteoru, de unde aparem la pensiune, cat ai zice "peste" noi si bividii nostri innoroiti. 
La "Strambata" Monteoru
Propietarul pensiunii e in continuare baiat de treaba si isi pastreaza oferta initiala de a ne gazdui bicicletele in sala de conferinte, dar noi baieti finuti ne garam bicicletele afara, caci chiar si dupa o cosmetizare la cismeaua din curte, acestea arata...muncite. In schimb ne bagam pe noi insine sub dus si tare bine mai e. La masa, apoi, oamenii de pe scurtatura ne povestesc ei cum au sarit ca niste eroi dealul de deasupra Saratei si mi-e clar ca pe acolo trebuie sa mergem maine.

Si pana la urma chiar asta facem, doar ca numai vreo 3 din noi. Vali, Dana, Cristi si Raluca pleaca direct spre Bucuresti. Gabi, Cerasela si Vio aleg varianta directa si usoara (pe plat) spre Vernesti (DC 203 G si DJ 205), iar Octavian cu Muha si cu mine ne tinem de planul initial. 

Ziua de duminica e aproape opusul celei de sambata. Soare, uscat, placut de cald, vremea rezoneaza si ea cu sarbatoarea Floriilor. Si ce poate fi mai bine decat sa pedalezi in tricou, la deal, pe o astfel de vreme, pe un drum pustiu? DC 203G e in lucru, asa ca pana in varful dealului nu e nici urma de masini. Toata soseaua e a noastra, si noi urcam usurel, la cadenta de plimbare prin padurea proaspat inverzita. Umbra copacilor ne racoreste, cand si cand, o raza jucausa strecurata printre frunzisul inca incomplet al foioaselor ne mangaie fata si noi ne bucuram cu toata fiinta noastra ca suntem aici, sanatosi, ca ne putem bucura de natura, de padure si de vreme. 

Din varful dealului ne asteapta evident o coborare lunga, condimentata pe alocuri cu scurte bucati in lucru. Se vede treaba ca nici pinguinilor de pe scurtatura nu le-a fost chiar usor pe aici. Padurea se schimba in curand cu primii copaci infloriti, semn ca ne apropiem de un sat, si de aici nu ne mai despart decat 15 kilometri rapizi pana in Vernesti. 

Totusi din goana pedalatului, nu pot sa nu admir casutele frumoase din zona. Si aici sunt case parasite, fara indoiala, asa cum se intampla in majoritatea zonelor rurale din tara, insa aparent aici nu s-a intins molima vilelor roz din prefabricate. Am vazut destul de multe case vechi renovate frumos, cu bun gust, si multe case construite in intervalul 1960-1970 foarte bine intretinute si ingrijite. In plus, totul arata mult mai frumos primavara cand natura, cu toata verdeata si toti copacii ei infloriti compune ea insasi, fara greutate un tablou rural contemporan, ce gadila insa privirea. Pacat insa ca tura de azi s-a terminat repede-repejor, caci vremea buna indemna la mers, la admirat, la simtit. Afara era primavara aceea blanda, asa cum o infatisau desenele din maualele din ciclul primar, o fata frumoasa, in ie si ducand dupa ea trena de flori si simfonie de miresme. 

Bucurati-va de saptamanile acestea si traiti in acelasi ritm cu natura. Cand orasele inverzesc, plecati prin tara si urcati progresiv din ce in ce mai sus. Pe dealurile de la Moeciu ori prin catunele din Cernei -Mehedinti veti gasi copaci infloriti si in luna mai, asa ca daca ati pierdut spectacolul de la oras, va asteapta unul mai frumos si mai autentic la sat.
Paste fericit si vreme buna.

Traseu:

DN10-Vernesti-Candesti-Satuc-Unguriu-Magura-DC 203G-Manastirea Ciolanu-Hales-DJ 100H-Tisau-Strezeni-Glod-Valea Unghiului-Marginea Padurii-Jugureni- DJ 104N-Fintesti-DJ 205-Prosca-Naeni-Valeanca-Visperesti- Breza-Greceanca- Clondiru de Sus-Izvoru Dulce-Dealul Viei-DJ 203G- Sarata Monteoru- se urca Dealul Istrita- DJ 100H- Valea Salciilor- Mierea- Carlomanesti-Niscov-Vernesti-DN10

Distanta (total):  105 km
Diferenta de nivel:  1658 m
Datele primei zi (si harta): http://www.movescount.com/moves/move29501037
Datele zilei doi (si harta): http://www.movescount.com/moves/move29501508

Foto by Cristi

7 comentarii:

  1. Si nici o poza de-a doua zi! Taman cand a fost frumos si vorbesti de casute si pomi infloriti :D
    E drept ca sunt mai spectaculoase cele cu namol si cu mancat pe trepte.
    Iar ca Radu sa fie mandru complet trebuie sa iei si aparatul foto de-acum incolo dupa tine, nu de alta, dar daca esti pregatita sa faci de una singura o pana, trebuie sa completezi si la componenta artistica :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pff, pai a avut Octavian aparatul la el, insa pe el ori nu l-au impresionat copacii infloriti, ori era prea ocupat sa pedaleze :). Dar sa stii ca special nu am facut/pus poze de a doua zi, ca sa nu iti fac tie sange rau. Nu vrei sa mai astepti 2 sapamani pana infloresc copacii si in Montreal, si apoi imprumut o poza de la tine si o pun in jurnal :). Glumesc, evident.
      In mod cert, in turele solitare o sa iau si aparatul cu mine, altfel, cand sunt si altii cu aparate, nu prea am nicio tragere de inima. Oricum, mai mult de poze ingineresti nu reusesc sa fac. Sau ai uitat pozele lui EM?

      Ștergere
    2. Tine pozele cu copaci deoparte, ce doua saptamani?!? Estimez minim trei, aseara a nins putin, azi au fost temperaturi negative :D
      A fost vara luni si acum iarna inapoi.
      Eu zic ca treaba cu pozele ingineresti era din pricina ca avea cine sa le faca si tu nu luai subiectul prea in serios.

      Ștergere
    3. Eu am avut aparatul la mine, m-au impresionat si copacii infloriti, peisajele in general au fost foarte faine, dar din pacate aparatul era in cob si de cate ori ma gandeam sa-l scot, tot de atatea ori imi dadeam si raspunsul "mmm... cred ca o sa pierd prea mult timp pana scot aparatul, pana-l pun la loc, poate la urmatoarea pauza...". Ei!, si uite asa am ajuns la masina fara nicio poza din ziua 2. :) O sa facem poze din ziua 2 in tura urmatoare. :)

      Octavian

      Ștergere
    4. Oricum, copacii infloriti vor arata la fel si tura urmatoare (sper eu).

      Ștergere
  2. Frumos articol! Stiam eu de ce il astept. :))
    Si mie mi-a placut tura. Mai neplacuti au fost primii km pana am reusit sa ma ud total la picioare.:). Surpriza am avut la prima coborare mai sustinuta cand mi-a inghetat zambetul pe fata si am fost nevoita sa pedalez invers pentru a mi se desgheta muschii de la picioare. Iti dai seama ca a doua zi mi s-a parut tura mult prea usoara :))
    As mai face traseul si pe o vreme mai buna- macar fara ploaie ( chiar si urcarea de la Ciolanul care a avut un farmec deosebit)
    Iti multumesc pentru povestire
    Dana Crista

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricum, Dana, ai venit suprinzator de bine, sus la Ciolanu. Cred ca ai pedalat cu atata spor la deal, ca sa te incalzesti. Locurile sunt frumoase si pe vreme buna, sunt multe alte ture faine de bicicleta ce se pot lega in zona. Zona Buzaului are un potential foarte mare pentru cicloturism de aventura (combinatii intre drumuri asfaltate si drumuri mai proaste, forestiere etc)

      Ștergere