luni, 12 mai 2014

Aschia nu sare departe de trunchi (Slanic pe bicicleta)



Echipa: Muha, Dana, Vali, Catalin, Mike

Probabil inspirati de aventurile lui Radu de peste mari si tari care spunea ca e "absolut epic pe unde am fost ultimele 2 zile, trecut rauri cu bicla in spate, drumuri rupte, pustietate, varfuri inzapezite" am zis sa nu ne lasam nici noi mai prejos si am pus la cale o tura cicloturistica pe la... Slanic. Stiam ca dealurile dintre Pucioasa si Buzau, avand punct central Campina sunt foarte ofertante cand vine vorba de drumuri judetene si comunale, pe care nu mi-a fost greu sa schitez joi seara o ruta. 

Ne strangem o echipa faina de viteji, cinci la numar, plini de entuziasm, gata sa urmam indemnul la aventura transmis de Radu. 
Numai oameni frumosi
Fiecare dintre noi avea cate putin din Setila (dovada ca apa si berile se consumau in cantitati insemnate), Flamanzila (unde unii mananca un ou, noi mancam trei), Sfarma-pante si tot asa. A, si bineinteles fiecare aveam cate o mandrete de bividiu care manca asfalt sub roti, dar nici nu se dadea inapoi de la putin mai multa noroiala. Si ne facem noi cei 5 voinici frati cu trenul regio 3001 si mai apoi cu automotorul celor de la Transferoviar calatori, atat cat sa se scurga primii 100 km si sa ne vedem ajunsi in Poiana Varbilau. De aici ne suim pe bividii si luam cap-compas spre DN1A, luandu-ne de la bun inceput la tranta cu panta, caci intre drumul spre Slanic si cel spre Valenii de munte e un deal ce trebuie sarit. 

Prima proba a aventurii noastre avea sa se consume intre Gura Vitioarei si Poiana Copaceni. Oamenii pe care i-am intalnit, toti de buna credinta, cautau sa ne indrume sa mergem pe drum ocolit, dar noi, plini de vitejie si cu incredre in puterile noastre de echipa cautam sa ne luam la tranta cu balaurul...pardon cu drumul "off road" asa cum s-a exprimat un om de-al locului, drum de atfel presarat cu capcane, cu treceri prin apa, cu gasit poteci pentru un ocol mai facil si bineinteles cu ceva urcare. Nu mult, asa de incalzire...
Drumul nostru "off road"
In Vitioara de Sus dam de asfalt si de o carciuma unde ne adapostim de scurta ploicica ce incepuse. Apoi drumul nostru continua lin si fara prea multe peripetii inca o bucata buna, pana dupa Saratel. Mai intai se termina asfaltul, dar drumul e inca bun si coboram cu spor. Ajungem in fundul unei vai populata cu sonde petroliere, unde la primul om intalnit in cale cerem informatii despre drumul spre Pacuri. Omul ne explica clar si cu lux de amanunte cum sta treaba si un singur lucru ne nelinisteste: partea cu panta de pamant lutos pe care ar trebui sa facem push-bike. Totusi noi suntem voinici neinfricati si nu carlige de rufe si ne vom lua la tranta cu panta. Norocul le surade celor indranzeti, caci lutul e uscat bine, chiar brazdat de crapaturi care arata ca nu e pic de apa pe aici, astfel incat misiunea noastra de a aduce bicicletele in varful dealului devine mai usoara. Nu chiar usoara din cale afara, caci panta e abuptica, bicicletele sunt echipate pentru cicloturism si realitatea ne arata ca avem ceva mai mult de un singur deal de sarit. Totusi din fericire gasim mereu rezolvari si energie pentru a dovedi o noua panta, iar cand prima casa apare la orizont ne consideram salvati. 
Ramanem eco printr-un peisaj post-industrial
Dana distruge mitul baltii care poate fi depasita si pe bicicleta
Push-bike
Si mai mult push-bike
In curand dam si de asfalt si apoi kilometrii se scurg lin pana in Tarlesti. Aici se pune problema daca sa mergem direct spre Nucsoara sau sa mai facem un ocol spre Chiojdu. Dana si Vali aleg Nucsoara. Eu, cu Muha si Catalin nu stim ce sa alegem, asa ca lasam banul sa hotarasca: cica facem ocolul. Asa ca pentru moment ne despartim de prietenii nostri si continuam cu o bucata de viteza pana in Basceni. Catalin imi suiera in spate ca vom plati scump pentru bucata asta frumoasa de viteza, dar mie nu imi pasa prea tare. Traiesc clipa, las vantul sa imi usuce transpiratia si filtrez bucuria de a fi pe bicicleta prin toti porii. In Basceni refacem rezervele de energie, de care vom avea probabil nevoie pe urcare si continuam fara prea mare greutate pana in Chiojdu. Relieful ne zice el singur pe unde se va trasa urmatoarea urcare, o urcare de bun-simt, totusi, cu curbe frumos trasate in coasta dealului.
Tractor remorcand calutii, sau calutii impingand tractorul la deal?
Dupa o urcare grea, vine de regula o coborare pe masura si satele zboara din nou pe langa noi: Valea Plopului, Nucsoara, Drajna. Ne apropiem cu pasi repezi de DN1A si pentru ca ratam bifurcatia spre Faget, meregm cale de doua sate pe drumul principal. 

Intuiam, si Vali ne-a confirmat intre timp, ca dealul pe care il aveam de sarit intre DN1A si Slanic va aduce cu sine si inevitabilele portiuni de 10%, dar cu doua salmuri de biscuti la purtator si tot vorbind vrute si nevrute cu Muha, urcarea trece pe langa noi pe nesimtite. Apoi, pentru 2-3 kilometri mergem frumos pe coama dealului si coboram apoi abrupt in Slanic unde dam peste Vali si Dana opriti la hidratare. Ajungem mai mult decat rezonabil la pensiune si avem timp de dus, de stat pe terasa, de o masa copioasa pregatita de baieti si de o seara linistita alaturi de prieteni, intr-o casuta frumoasa, cu livada in fata si cu zgomotul greierilor ce vestesc ca vine ea la un moment data si vara...
Dimineata, zi cu soare, facem poza in curtea casei, printre papadii
Pentru duminica aveam treaba putina. Doar 30 de kilometri pana in Campina. Fiind asa treaba usoara, ne permitem sa plecam tarzior si pana in Livadea kilometrii se scurg frumos. In Livadea cautam drumul spre Cosmina de Jos. Primul om la care intreb ne arata judeteanul care ocoleste, dar eu nu ma multumesc cu raspunsul asta, semn caci caut aventura cu orice pret. Asa ca mai intreb un al doilea satean, cateva case mai incolo. Acesta ne arata drumul de pe coasta dealului, la care ne uitam cu totii hipnotizati. O pamblica alba, aproape la verticala se profileaza deasupra satului. Partea nefericita este ca drumul e asa alb si frumos doar pana in varful dealului, dupa aceea cica incepe noroiul. Nu credem noi asa povesti pentru copii si o convingem pe Dana sa ne urmeze si sa ne cocotam in varful dealului. Mai pe bicicleta, mai pe langa ea, ajungem cu totii sus si poposim la o fantana scoasa providential in cale. 
Privind cutezatori in zare
Teoretic ce a fost mai greu a trecut, dar in curand aveam sa constatam caci satenii de pe aici chiar stiau ce spun. Drumul de coborare era practicabil doar pe bucati, scurte si ele, intrerupte de mari bucati cu noroaie. Mult noroi, pe latul si lungul drumului. Asa ca, cu un entuziasm inexplicabil ne apucam sa caram coburi si biciclete, si sa facem drumuri dus-intors prin noroaie, facand echilibru pe bucati de lemn, pe potecute strecurate pe langa gard, molfaind si noi cu picioarele lutul deja lucrat zi de zi de vacile iesite la pascut si tot cautand trasa ideala. 


Treaba asta cu noroiul dureaza si dureaza, dar e distractiv, avem timp si suntem relaxati. Mai mult decat sa ne innoroim, ce se poate intampla? Eventual sa ne manance cainii de la singura casa din zona, ce insa ne redau speranta ca salvarea (a si citi drumul mai bun) e aproape. 
Pauza de noroi in poiana verde
Expozitie de sosoni
Delectandu-ne cu rahat
Coborarea spre Cosmina de Jos este tot off-road, dar e uscata si merge fain. 

In sat radem o bere si pornim spre Campina pe drum asfaltat, dar presarat cu ceva urcari, una dinte ele destul de lunga, dar nespus de frumoasa, mai ales pentru Dana, care reuseste sa dea astfel prima urcare a ei cu adevarat lunga din cariera cicloturistica de pana acum. Dana pare sa se inteleaga bine cu bicla mea, iar eu gasesc provocatoare bicicla Danei cu doar 21 de viteze, asa ca fiecare dintre noi e fericit.
L'Eroica de Prahova
Ultimele serpentine
Ajungem din nou in Campina, la timp pentru a pierde trenul Regiotrans si debarcam la cofetaria din Poiana Campinei unde iarasi ne pierdem printre prajituri. Trenul regio de ora 18.50 ne rezerva din nou o frumoasa supriza, pentru ca, la fel ca la dus, ultimul vagon era plin de biciclete. Cred ca am fost in total cam 20 de biciclisti si asta nu poate decat sa ne bucure, caci unde-s multi, puterea creste!

Pana la tura urmatoare, bicicliti cu spor!

Traseu: 
ziua 1: Poiana Varbilau- DJ 100G-Gura Vitioarei- Poiana Copaceni-DC 42- Vitioara de Sus- Saratel-Poienile- drum local spre Pacuri + DJ 219- Pacuri- Surani- DJ100 M-Carbunesti- DJ 100 M+ DJ 233 -Tarlesti-DJ 102 B- Zeletin-Basceni- DJ 102L- Catina-Corbu-Lera- Chiojdu- Starchiojd- Valea Plopului-Nucsoara- DJ 102 B- Ogretin-Drajna -DN1A-DJ 100 N spre Teisani-Teisani -Slanic
ziua 2: Slanic- Prajani-Poiana Varbilau-DJ 101 T-Livadea- DC 13- Cosmina de Jos- DC 11C- Bustenari- DC 133 - Telega- DJ 100E-Campina-Poiana Campina
Distanta:  80 + 30 km
Date ziua 1 (inclusiv harta): aici
Date ziua 2 (inclusiv harta): aici

8 comentarii:

  1. Oricat de plictisitoare a fost tura canadiana din acelasi wk, namolul nu ma atrage decat din perspectiva de grup. In doi epicul se dilueaza :D

    p.s. care aschie, care trunchi??!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi trunchiul, Radu -aschia sau invers. Un alt titlu posibil era "au innebunit salcamii, si tu vrei sa fiu cuminte".

      Ștergere
    2. Radu sigur raspunde nu indiferent de distanta fizica dintre voi :D

      Ștergere
    3. Asta pot sa o certific...tocmai am vorbit ieri cu el si a fost foarte entuziasmat de planurile noastre pentru luna iunie...

      Ștergere
  2. Place articolul foarte mult. :)
    Adevarul este ca l-am cam bagat pe Vali in incapacitati de plata (si nu numai) pentru bicicleta.... si pentru traseul L'Eroica. Avem de studiat variante. :))
    Iti multumesc pentru tot ajutorul acordat.
    Dana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Placerea a fost de partea mea. Sper sa se mai lege niste ture cu urcare care sa iti consolideze apetitul si te asigur ca poti oricand sa folosesti bicla mea si eu sa merg cu a ta!

      Ștergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si un filmulet relevant de la Vali:
    https://www.facebook.com/video.php?v=626151007476897&set=o.196823307042195&type=2&theater

    RăspundețiȘtergere