miercuri, 12 noiembrie 2014

Asta-i pohta ce-am pohtit



si  inca ceva in plus...

De prin iunie ma bantuia un gand: sa fac potcoava Bucegilor pe MTB. Abia descoperisem eu cum sta treaba cu MTB-ul si deja zeci de ture faine mi se infiripasera in minte. Sunt suficiente bloguri si idei de ture, cat sa iti hranesti imaginatia pentru cateva sezoane.
Cum in niciun alt munte nu ma simt mai acasa decat in Bucegi, ma hotarasem ca prima tura mai serioasa sa fie chiar aceasta, mai ales ca nu era nevoie de prea multa logistica: tren pana pe Valea Prahovei, bagaj minim, cabane de unde sa te mai aprovizionezi cu apa, cabane unde sa innoptezi la nevoie, semnal GSM bun in caz ca imi rup gatul pedaland singura pe coclauri etc. Am tot amanat tura din diverse motive, pana s-a facut weekendul cu 7500 cand a plouat, si am amanat-o din nou si s-a dus vara si mai bine de jumatate din toamna, asa ca tura era cumva de la sine inteles, cum altfel daca nu amanata pentru 2015. 

Asta pana cand, Radu nu a inceput sa aduca vorba de ea. Si nu asa, subtil, ci direct, in stilul lui caracteristic. Prima data am reusit sa deturnez tura si sa o mut in Baiului, asa de incalzire pentru amandoi, dar in al doilea weekend cu vreme buna din noiembrie m-a prins la inghesuiala caci nu am avut timp sa concep un plan alternativ si am ales varianta aparent simpla: mergem in Bucegi. Simplu doar la suprafata, caci la fata locului are sa fie mult de munca, avand in vedere ca ziua e scurta si ar fi foarte trist sa ne prinda intunericul fix la coborare. 

Pentru a avea sanse maxime de reusita plecam din Bucuresti cu primul tren ce ajunge in Sinaia la 7.30. Cam devreme pentru a ne pune pe pedalat, cam somnorosi, cam...(scuze sunt destule). Noroc ca primii 2-3 kilometri la vale, pe centura Sinaiei, ne trezesc cat de cat. Sangele il punem insa cu adevarat in miscare cand incepem sa urcam spre Pasul Cota 1000. Dam jos haine, una cate una si urcarea merge struna pe un drum suspect de liber. Ne ia o ora de pedalat efectiv sa ajungem pana la Cabana Cuibul Dorului, si de aici, din tura anterioara cu baietii imi aminteam ca sa tot fie vreo 2 ore pana la bariera de la Piatra Arsa. 

Ce imi place insa este ca aerul rece a ramas jos, in vale si pe cat urcam, pe atat asflatul e din ce in ce mai uscat si e mai placut de pedalat. Se anunta o vreme superba astazi si noi o sa fim acolo, sus pe munte, parte din povestea frumoasa a Bucegilor la mijloc de noiembrie. Oricat de optimisti am fi, nu au cum sa mai fie prea multe weekenduri cu vreme buna, cu temperaturi de 15 grade, soare si iarba pe platou. Iarna asteapta dupa usa si asta e si bine si rau, in egala masura. Singurul minus al zilei a fost ca atmosfera nu a fost clara si toate pozele ieseau terne si sterse. Asta e, mai putine pauze de poze, mai mult pedalat. Pe unul din ultimii parapeti ce preced Saua Dichiu statea scris: "Zambeste, e frumos!, Vrei, poti, reusesti!" si alte asemenea mesaje bune de motivat ciclistii obositi. Obositi nu prea avem cum sa fim, ziua abia a inceput si inca suntem in partea ei usoara. Radu ma abureste degeaba cum ca Saua Dichiu e la 1900 m, dar eu stiu prea bine cum sta treaba, am fost aici vara asta, asa ca amintirile imi sunt proaspete. Totusi, din Saua Dichiului pana in Piatra Arsa drumul e mult mai lin si se poate merge cu un raport foi-pinioane mult mai bun...Sa ii dai gaz si chiar sa se vada asta. 
Mongolia de Romania
Prima pauza a zilei o facem in Saua Laptuci si daca stiam ca avea sa fie singura o mai lungeam putin :). Apoi pornim lansati spre Piatra Arsa unde ni se termina si drumul. Distractia de abia de acum incepe. Radu spune ca facem 30 de minute pana la Babele. La auzul acestei vesti- amentintari- target- profetie (nu, ca profet e numai Vali), decid sa raman la tricou. Turistii mergeau in procesiune spre Babele, unii carand dupa ei niste rucsacuri cu bautura (de fapt erau niste ele, ele-le radeau isteric si el tipa la ele, rosu de manie), altii doar aparate de fotografiat sau mergeau pur si simplu tinandu-se de mana. Nu stiu de ce la plecare asemanasem drumul acesta cu circuitul din jurul Cimelor...poate doar datorita multii diverisificate de oameni, caci zau daca mai apoi, intrata in miezul urcarii am gasit vreo alta asemanare. 
Imediat dupa bariera
Nu ratam nicio serpentina a drumului si ajungem in 32 de minute la Babele. Aici se prefigureaza o sete crunta, caci recurgem deja la ultimii 0.5 l de apa. Pornim spre Omu si totul merge bine pana la Cerdac. Aici dam de ceva udatura, noroi, zapada si gheata dar razbim fara incidente. 
Asta nu e vreme de pedalat, dom'le
Inainte de Varful Ocolit ne regrupam si ne facem planul pe mai departe. E clar ca trebuie impins la biciclete dar intrebarea e pe unde si pana unde. Pe dreapta, pe drum e mai usor, dar va trebui sa urcam pana foarte aproape de Omu. Pe stanga, putem sa ajungem direct in poteca ce merge spre Batrana, dar va trebui sa facem ceva carry bike. Radu se lupta cu bicla lui Cristi si cu un simt al echilibrului ce trebuie recalibrat. Mie imi revine Simplonul, ingreunat de prezenta seatbag-ului. Cu pauze dese razbim pana la urma si ne suim din nou pe bicicleta. Nu prea imi vine sa ma bucur de coborare, caci ma si uit la urmatoarea urcare, pe care de la fiecare 7500 mi-o amintesc ca fiind de niste 15 minute interminabile. 
Pe varful Doamnele, pentru 2 minute de pauza
Merge insa mult mai repede, o parte in sa, o parte pe langa bicicleta si apoi ne bucuram de coborare. Drumul larg pe plaiurile innierbate nu ii place lui Radu, dar daca nici de asta sa nu te bucuri, apoi de ce sa te bucuri? De jenpenii de preceda saua Batrana? Innotam noi prin jnepeni, ca toti cei care au trecut pe acolo cu biciclete inaintea noastra, mai cu bicicleta de coarne, mai cu bicicleta pe umar, sau in spate, dupa inaltimea si desimea jnepenilor. Ne ia 15 minute. Rezonabil as spune. Eu una visam la o pauza in Saua Batrana, dar amanam pauza pe motiv ca bate vantul si ca facem pauza in Saua Strunga. Saua Strunga devine un fel de Fata-Morgana, mai ales ca sectorul Saua Batrana- Saua Strunga imi e complet necunoscut. Da, da, inca mai am trasee marcate necunoscute in Bucegi! Dupa ce mai transpiram putin ajungem si deasupra refugiului din Saua Strunga, "picand" (la figurat) in capul unui grup pasnic de turisti. In sfarsit putem sa ne mai tragem sufletul. Avem sanse reale de a ajunge in Moeciu pe lumina, asa ca, incepem cu o pauza, o mult ravnita de la Cerdac, pauza! 

Cum ne adapostim noi de vand dupa o piatra, nivelul de alerta scade si oboseala- moleaseala ne prinde din urma. Stau pe iarba, mestec dintr-un mar si ma gandesc ce bun ar fi acum un activator ca sa ma trezeasca si sa ma ajute sa ma concentrez pe coborarea ce avea sa vina. Mi se parea inumana coborarea din Saua Strunga, presarata cu capcane, pietre, obstacole care mai de care mai stancoase si era un mister cum aveam sa ma dau la vale pe bicicleta pe acolo. Imi fac cu greu curaj sa ma sui in sa, dar plec inaintea lui Radu si spre marea mea suprindere coborarea merge bine. Nu numai ca m-a trezit de-a binelea, dar dupa primele sute de metri nu se poate sa nu recunosc ca imi place. Pe naibii. Nu numai imi place, e de-a dreptul superba. Si daca m-as pricepe si mai mult la bicicleta i-as da si mai tare si mai cu talent la vale, ar fi cu siguranta si mai frumos!
Cum spunea si Radu: pe cea mai grea dar si cea mai frumoasa coborare de pana acum
Totusi, ajunsi in padurea ce preceda Poiana Gutanu, cu partea tehnica lasata in spate nu putem sa ne stapanim entuziasmul si sa nu ne minunam de cat de frumoasa a fost coborarea. Si inca nu s-a terminat. Am pregeta in Poiana Gutanu ceva mai mult decat pentru o simpla poza, deoarece mi se pare unul din locurile foarte frumoase din Bucegi, dar e greu sa imparti dorinta de a pregeta aici, batand la portile din dos ale Bucegilor si necesitatea de a merge mai departe cat mai repede, pentru a prinde coborarea spre Moeciu integral pe lumina. Alegem sa ii dam la vale. Poiana Gutanu e undeva acolo in noi, in suflet, mai ales in amintirea concursurilor de trail running care ne-au purtat pe aici. 
Ajunsi in Poiana Gutanu
Din nou cu zambetu pe buze
Coborarea spre Moeciu este alt vis frumos, muchia lunga de la Eco Maraton e perfecta pentru bicicleta, si imediat dupa bifurcatia spre Simon ne lasam in stanga, pe o alta poteca aproape integral ciclabila ce ne scoate elegant in Moeciu. E adevarat, nu chiar in centru cum ar fi fost daca tineam muchia in continuare, dar suntem totusi pe biciclete si ajungem repede oriunde. Incheiem tura unde ne-am propus, de partea cealalta a Bucegilor, inca pe lumina si cu chef de tura si maine. Ce iti poti dori mai mult? Pai un pat si ceva de mancare :). Cu cazarea rezolvam repede, gasind pe recomandare o casa linistita, adapostita de muzica si chefurile de 8 Noiembrie. Mancare gasim la magazin, dar ma jur caci casul de casa cumparat a fost mai bun decat orice ciorba de pe la vreo pensiune fitoasa din zona. A fost mai greu sa gasesc paine, sambata seara, umbland din magazin in magazin si schimband frecventele audio odata cu pensiunile: Pusca si cureaua lata, o brasoveanca, o sarba, o manea moderna si tot asa.

In dimineata zilei de duminica, soarele ne gaseste pe urcarea spre Cheile Gradistei- Fundata. Daca tot am mers ieri pe mana lui Luci cu coborarea din Saua Strunga, sa ramanem in aceesi nota si sa includem in tura de azi si o bucatica din etapa 3 de la 4 Munti. De fapt, problema se punea cum sa ajungem noi din Moeciu in Zarnesti (altfel decat pe drumul european). Cumva interesant, peste dealuri etc... Peste dealuri insemna de la sine-inteles prin Sirnea, Pestera, Magura. Cu Craiul pe stanga, cu Bucegii pe dreapta, printre case vechi si noi, pedaland frumos prin ultimle acorduri ale toamnei, prin miros de fan uscat, strans deja in capite si fanare si miros de lemn ars in soba. 
O superba casa bine inchegata pe vremuri, transformat in fanar
Alte povesti tacute

Cum pe langa Sirnea e si Ciocanu, merita inclusa si urcarea cu pricina, iar ca sa ajungem acolo ne inspiram evident din traseul de la 4 Munti. Ne ajuta mai ales scurtatura dintre european si urcarea la Ciocanu. Ramane un mister pentru mine de unde gasesc oamenii drumuri atat de frumoase, dar clar, bicicleta e un univers nou, cu noi trasee, ture, idei si suficiente surse de inspiratie pe net, in alte bloguri sau proband traseele de la diverse concursuri de la MTB. 
Asemenea exemplare nu gasesti pe crestele muntilor
Nici de tura de azi nu ne vom bucura pana la capat pentru ca azi nu mai alergam dupa lumina, ci dupa tren. Respectiv trenul de 14.10 din Zarnesti. Pana in ultima clipa parea ca nu il vom prinde, mai ales cand intre Sirnea si Casa Folea nu am gasit niciun drum viabil si am ratacit prin niste poieni si paduri, sarind 2 dealuri si o vale adanca.
Nelipsita portie de balaureala
Pe traseul de la MPC
Apoi cand am iesit in final la Casa Folea, ceasul ne spune ca mai avem inca 40 de minute pana la tren. Mult, putin, eu nu credeam ca e fezabil. Radu era optimist ca intotdeauna. Cand intram pe drumul forestier spre Fantana lui Botorog mai erau 20 de minute, iar cand ajungem la Fantana, 14. Asa caci gonim si prin Zarnesti si ajungem in alte 5 minute la tren...Am fi avut timp chiar si sa ne luam bilet, nu alta. Nu a fost rau sa gonim putin. La alergare esti mult mai relaxat. Picioarele se aseaza cumva natural, nu se interpune nimic intre corpul tau si rezultate. Tu dictezi corpul si el te asculta...De cele mai multe ori. Atunci cand nu i se trazneste sa te santajeze cu o crampa sau mai stiu eu cu ce cadou. La bicicleta, cel putin la mine, instinctul de conservare e mult mai puternic si pe cat imi plac coborarile si momentele in care biciceta se scurge la vale fara efort, pe atat imi e groaza de o tranta cu efecte de durata. Dar va trece si asta, ma voi obisnui si cu asta si singurul leac e...si mai multa bicicleta. Cat mai tine oare toamna?

Foto by Radu

Traseu Bucegi: Sinaia-Cabana Cuibul Dorului-Saua Dichiu- Piatra Arsa (asfalt)-Babele (drum forestier)-Cerdac (BG)-Saua Batrana-Saua Strunga- Poiana Gutanu- Moeciu (BR)

Traseu Piatra Craiului: Moeciu- Cheile Gradistei Fundata- DN Brasov-Campulung- Dambovicioara-Ciocanu- Sotriile- Casa Folea- Magura- Zarnesti

Datele turei de sambata - Bucegi (inclusiv track): aici
Datele turei de duminica- Piatra Craiului (inclusiv track): aici


2 comentarii:

  1. Fain, mi-a placut, numai bun de citit la cafeaua de dimineata :). Turele in doi sunt frumoase, au ceva special...zic eu.
    Ganduri bune pentru voi :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Uite ceva ce-mi place sa citesc, inteleg si eficienta deplasarii cu bicicleta pe munte, dar nu ma atrage :D Poate si pentru ca nu-mi plac coborarile (nici alea de pe sosea care sunt prea abrupte sau prea lungi) si nici pricepere pe bicicleta n-am...

    RăspundețiȘtergere