vineri, 26 decembrie 2014

Maroc- sau bagajul minim pentru un alt continent



Ce face neamtul iarna? Pleaca in tarile calde. Mallorca e printre destinatiile preferate, dar nici Marocul nu e departe. Nu s-a prins prea mult din felul de a fi al nemtilor de noi, dar gandirea noastra a avut ceva similar: dupa 30 de zile de noiembrie- decembrie fara pic de soare, dupa ceva zapada si frig, deja perspectiva caldurii devenea interesanta… Realitatea e ca aveam niste zile de concediu, pe care le puteam investi in alte "n" ture la munte in Bucegi, Crai, Fagaras (ture ce nu s-ar fi desprins prea mult din tiparul iesirilor de 2-3 zile din fiecare an) ori in a "n"-a tura de schi in Austria, sau puteam sa le investim in ceva memorabil, ceva ce sa ramana peste ani si nu sa se amestece de-a valma cu iesirile "obisnuite". Asa ca alegem Marocul. Avea toate ingredientele dorite: cald si uscat (ceea ce ne permitea sa mergem acolo cu bicicletele), peisaje variate, un nou continent, legaturi bune de avion. Din tura noastra de doua, respectiv trei saptamani se vor naste o serie de postari, zic eu interesante, mai ales ca avem de-a face cu o tara-punte intre Europa si Africa "profunda".
Postarea de fata este dedicata catorva generalitati despre Maroc, ce vor fi de folos pentru jurnalele ulterioare si ce prind bine si in bagajul oricarui calator ce se indreapta spre aceasta destinatie.

Tabloul
Mai tineti minte lectiile de la geografie, cu tara noastra frumoasa si armonioasa ca un buchet de flori, o treime munte, o treime dealuri si podis, o treime campie? Daca aveati impresia ca alte tari nu pot fi la fel, mare greseala. Marocul e chiar si mai interesant: munti de 4000 m (Atalasul Inalt), cu cele mai inalt varf din Africa de Nord, zone bogate in vegetatie in zona nordica (masivul Rif), dealuri impadurite contrastand cu versantii sudici si arizi ai Atlasului, desert, o mare si un ocean. Ce ti-ai putea dori mai mult?
De la pamantul rosu al Atlasului, la albastrul barcilor pescaresti din Essaoiure
Literalmente, Marocul ofera un peisaj variat, in care fiecare poate gasi ceva interesant. Si daca totusi voi puneti mai mult pret pe orase, oameni sau istorie, nici aici nu veti ramane dezamagiti: 3 orase imperiale: Rabat, Fes si Marrakesh cu centrul vechi aproape neschimbat de 100 de ani, vechi colonii spaniole in nordul tarii unde se traieste dupa ora Spaniei si sa plateste in Euro (Ceuta si Melilla), orasele imprastiate in sudul si estul tarii cu distante mari intre ele, sau urcate la 2000 m, 9 situri in Patrimoniu Unesco si un alt mod de a trai si de a vedea lucrurile.
Médersa Ben-Youssef
Tara este destul de mare, cam de doua ori populatia si suprafata Romaniei, astfel incat cu autobuzul sau pe bicicleta e nevoie de cateva saptamani bune pentru a bate tara de la nord la sud si de la est la vest.
Iar daca vreti nu numai sa alergati dintr-o parte in alta, ci si sa va rezervati cateva zile activitatilor outdoor, atunci deja nu va mai ajunge concediul, deoarece exista mai multe circuite de trekking interesante in Atlasul Inalt, drummurile principale sunt bine asfaltate si se preteaza bine la cursiera, cu numeroase pasuri de + 2000 m imprastiate prin Atlas, drumuri inalte si neasfaltate, perfecte penrtu MTB, catarare in chei precum Todra Gorge, Dades Gorge sau zile intregi petrecute in desert, afundandu-te in nemarginirea nisipurilor.
Dune
Istorie
Prin Maroc au trecut de-a lungul timpului romanii, arabii iar in timpuri mai recente francezii si spaniolii, dinastiile urcand si coborand parca dupa acelasi tipar. O dinastie se infiripa si domnea din siguranta unui oras imperial, nemultumirile se acumulau pana cand un alt grup de luptatori se forma in munti, coborau in campie, cucereau oras dupa oras, prelua puterea si infiintau o noua dintastie. Istoria se repeta ciclic, la fiecare 200-300 de ani si ii aduce la putere pe almoravizi, almohazi, alaouiti.
Actualmente populatia locala este formata majoritar din berberi, popor nomad, stabilit nu numai in Maroc, ci si in Tunisia, Algeria etc. Numele le vine inca din vremea romana, cand toti locuitorii din munti care nu au putut fi romanizati au fost catalogati drept barbari. In prezent populatia berbera reprezinta 60% din total, arabii inca 39% si restul natiunilor inca 1%. Chiar si actualul rege al Marocului se considerea berber si acest fapt a alimentat un nou val de nationalism in tara, intretinut cumva si de actualul monarh, oamenii fiind mandri de originea lor si statul implementand diverse masuri pentru sustinerea identitatii nationale ("reinvierea" limbii berbere prin predarea ei in scoala, infiintarea unor posturi TV, publicatii in Amazigh (dialectul berber) etc).

Economie
Principalele activitati economice sunt turismul si serviciile conexe, mineritul, constructiile si industria textila. Agricultura in zonele de campie se aseamana cu cea din Romania, insa in zonele deluroase si montane, vorbim de o agricultura de subsiztenta. Asezarile se dezvolta doar pe firul unei vai, acolo unde exista o sursa permanenta de apa ce poate fi folosita la irigatii, astfel incat dealurile sunt terasate si orice petic de pamant este folosit la maxim. Datorita reliefului o productie de masa e imposibila si plugul + cal/ vite sunt cam singurele moduri in care poti pregati petice mici de pamant. Acest lucru este insa si o garantie a faptului ca produsele sunt relativ "curate", nemodificate genetic si cu un numar minim de fertilizatori, antidaunatori etc.

Moneda: Dirham
Curs de schimb: 10 Dirham= aprox. 1 Euro
Terase 
Recolta de portocale
Oamenii si cultura locala
O majoritate covarsitoare a marocanilor sunt musulmani, 99% si asta nu se vede doar in modul oamenilor de a se imbraca, ori se aude in chemarea zilnica a mueziunului la rugacine, ci se simte cumva in siguranta de pe strazi. Nicaieri nu m-am simtit in nesiguranta, iar in medina din Marrakesh, mai mult instinctele europene ma faceau sa tin portofelul bine ascuns. In egala masura, marocaniii sunt constienti cumva de importanta turismului la nivel individual, local sau national si te vad, pe tine, turistul, un fel de portofel umblator, astfel incat vei fi destul de agasat cu tot felul de oferte: cazare, mancare, ceai, suveniruri, orice poate aduce un ban in plus familiei. Astfel ajungi destul se suspicios cand esti abordat pe strada si e greu sa filtrezi cand abordarea e doar din curiozitate, sau cand discutia va duce catre o oferta comerciala. Greu, domne, greu.
Oamenii sunt insa cam la fel peste tot, traditiile sunt inca foarte puternice si mi se pare foarte interesant in orasele mari precum Marrkaeshul, cat de contrastanta este medina cu orasul nou. Oamenii se imbraca diferit, ziua ticaie diferit, lucrurile se vand si se cumpara altfel. Discrepanta pare cumva si mai mare doar pentru ca cele doua lumi sunt despartite doar de vechiul zid al medinei.

Festinul simturilor (ceai, bucatarie si hamam)

Am plecat de acasa cu o mare curiozitate: ce gust are cus-cus-ul la mama lui acasa. Adevarul e ca nu m-a dezamagit, dar intr-un sens mai larg, mai nimic din ce am mancat in Maroc nu m-a dezamagit: masline proaspete sau murate, lamai murate, mancare de pe marginea drumului mancata in localuri dubioase, tajin, miel si mai pot scrie multe pe aceasta tema. Ingredientele sunt in majoritatea cazurilor simple (radacionase si carne), dar condimentele folosite fac diferenta si transforma o banala mancare de morcovi in ceva de te lingi pe degete.
Tajine
Un loc de cinste il ocupa banala paine (khobz), un fel de lipie rotunda, care a consituit si pentru noi ca si pentru majoritatea marocanilor baza mancarii. Pe post de lingura acompaniind toate mancarurile cu sos, de dimineata, cu nelipsita branza topita, sau printr-o pauza cu nutela, dar de foarte multe ori, pur si simplu goala. Desi aparent e aceeasi paine, dupa ce am batut putin Marocul de la est la vest am descoperit ca exista diferente. Paine din faina alba sau integrala, paine mai dulce, cu gust ce aminteste de cozonac sau mai sarata, cu seminte deasupra sau fara, dar mereu geniala atunci cand o gaseai proaspata. Si nu era greu: dimineata, pe la 10 era mereu paine proaspata, la fel si daca te opreai sa mananci undeva iti incalzeau usor painicile, seara daca trageai la cineva din nou aveai paine proaspata si din cauza asta, iaca nu am slabit deloc toata tura noastra.
In aceeasi categorie a lucrurilor simple si bune intra si ceaiul. Ceaiul ca bun-venit, ceaiul ca pauza, ceaiul ca preludiu pentru o afacere, un mod de socializare si de a face lucrurile tihnit.
Ceaiul, nelipsit de pe masa
Ceva ce a ramas inca pe lista “de incercat” a fost hamam-ul si asta din cauza ca nu am avut dupa noi cele necesare: papuci, 1 prosop de fiecare si cele necesare frecusului. In stilul nostru minimalist de a calatori, am omis total acest aspect, asa ca am amanat hamamul pentru o vizita ulterioara.

Cateva cuvinte despre limba
Mai jos voi asterne o lista cu cativa termeni locali pe care ii voi folosi in jurnalele mele si care merita probabil o explicatie:

Kashbah- cetate-fortareata, fort,

Medina - centrul vechi al unui oras

Medersa - scoala religioasa in care se preda Coranul si limba araba

Riad- casa traditionala rectangulara, cu curte interioara si camere aranjate pe mai multe nivele. Multe au fost renovate si sunt acum pesiuni, hostel-uri sau hoteluri.

Souq- sector din piata specializat in comertul cu un anumit tip de produse: souq de carne, souq de covoare etc

Tajine- mancare de legume, gatita la foc mic intr-un vas traditional de pamant, cu capac tuguiat (numit tot tajin)
In souq-ul de carne din Marrakesh

Foto by Radu

2 comentarii:

  1. Sa inteleg ca aceasta e intro-ul pentru jurnale? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Da. Jurnalele se vor posta in ritmul in care alege Radu pozele,

    RăspundețiȘtergere