Georgia si Armenia pe bicicleta- aspecte logistice ~ Amintiri din munti

1. Cum ajungem?

Cel mai simplu? Cu avionul. Zboruri directe Bucuresti- Yerevan, respectiv Bucuresti-Tibilisi nu exista, toate zborurile sunt cu escala.

Am facut cateva zile la rand munca de cercetare si desi exista un numar destul de mare de companii care zboara pe Shota Rustaveli (aeroportul din Tibilisi), variante ca Lufthansa, Austrian Airlines sau alte companii de linie sau low-cost rusesti au picat rand pe rand, deoarece presupuneau escale in Germania, Viena, sau Rusia. Practic cele mai viabile optiuni mi s-au parut Turkish Airlines si Pegasus, ambele propunand escala in Istanbul. Evident Pegasus este mai ieftin decat Turkish, fiind low-cost, are mai multe zboruri Bucuresti-Istanbul si puteti alege combinatia cea mai buna pentru a petrece cat mai putin timp in aeroportul din Istanbul.

Yerevanul este un aeroport mai mic si avand in vedere ca Armenia are granitele inchsie cu Turcia, nu exista nici un zbor direct din Turcia, deci posibilitatile voastre de a ajunge acolo pe calea aerului sunt drastic limitate (in general via Rusia).

2. Ce facem cu bicicleta?

Pai o luam cu noi cu avionul si platim pentru ea. In afara de Lufthansa, care accepta bicicleta ca bagaj de cala fara sa platesti nimci extra pentru ea atata timp cat te incadrezi in cele 20 kilograme impuse, la toate celelalte companii care au zboruri spre Tibilisi, indiferent ca sunt low-cost sau de linie, pentru bicicleta se plateste separat. Cel mai ieftin a fost la Pegasus, 40 de euro pe segment x 4 segmente (Bucuresti-Istanbul, Istanbul-Tibilsi si retur). La Turkish si la celelalte companii de linie, pretul era de 200 euro dus-intors.

Eu personal am folosit serviciile celor de la Pegasus Romania pentru cumpararea biletului si pentru toate notificarile legate de bicicleta. Comisionul perceput de ei a fost 15 euro pentru toate serviciile prestate si au fost prompti si competenti. Trebuie mentionat ca si formalitatile la aeroport au mers snur atat in Bucuresti cat si in Tibilisi, nu mi s-au pierdut bagajele si bicicleta a venit teafara si nevatamata, fara urme de cutie abuzata, aruncata in avion cine stie pe unde etc. Am urmarit de la fereastra incarcarea bagajelor si bicicleta a fost mereu asezata pe vertical si manipulata cu grija.

Odata ce ne vedem cu biletele in buzunar trebuie sa ne ocupam de ambalatul bicicletei. Si de data aceasta am ales varianta cutiei de carton luata de la un magazine de biclete:

1. Desumflat roti;

2. Dat jos schimbator;

3. Asezat ghidonul vertical si paralel cu furca

4. Dat jos pedale

5. Dat jos roata din fata

6. Stabilizat totul cu “soricei”.

7. Protejat partile delicate cu folie din aceea cu bule.

La destinatie, presupunand ca veti zbura din acelasi oras si la intors, va puteti lasa cutia de carton la ho(s)telul unde stati.

Un exemplu de ambalare a bicicletei pentru tura din Maroc gasiti aici:

3. Campingul/ locurile de cort/ wild camping

Noi nu ne-am obosit sa cautam campinguri. Am facut in general wild camping, iar in capitale am ales varainta unui hostel. Cu wild campingul nu am avut nici o problema si nu am cautat neaparat locuri ferite.

Wild camping in Caucaz

Wild camping in Armenia, pe malul lacului Sevan

4. Infrastructura

Drumuri sunt suficiente, insa nu intotdeauna asfaltate. Cel putin nu in Caucazul Inalt. Din punctul meu de vedere o bicicleta de touring se preteaza mai bine decat o cursiera pentru o incursiune in cele doua tari.

Off road in Caucazul Inalt

Dar si asfalt impecabil, tot in Georgia

5. Surse de apa/ aprovizionare

Atat in Georgia cat si in Armenia sunt o multime de cismele si izvoare marcate pe marginea drumului ca surse de apa. Cei de la Lonely Planet avertizeaza ca apa din Armenia nu ar fi potabila, putand contine giardia. Noi am luat apa din ambele tari si speram sa nu descoperim nici o surpiza ulterioara.

Magazine gasiti in orice sat, chiar si in creierii muntilor la 2000 m. E adevarat ca in functie de zona in care va gasiti, oferta poate fi mai bogata sau mai saracacioasa. Conserve, paste, halva si turta dulce gasiti oriunde. In orice sat mai rasarit gasiti si ceva legume si fructe. Pentru restul de provizii precum mirodenii, ulei, alte auxiliare pentru gatit aveti insa nevoie de un mini-market/ super market si exista cel putin unul in fiecare oras mare.

6. Transportul in comun

Cea mai folosita metoda de a acoperi disante mari, repede, este marshrutka (microbuze). In interiorul tarii unele galbene si mostenite de pe vremea ocupatiei sovietice. In capitale, unele ceva mai noi sau chiar autobuze care asigura transportul intraurban. Dar pentru noi, biciclistii, microbuzele nu sunt o optiune. Daca ar fi musai, am putea pune eventual biciclete sus, pe portbagajul improvizat deasupra microbuzului.

Pentru biciclisti, de departe, cel mai comoda varianta este trenul. In Georgia sunt si trenuri de zi si trenuri de noapte (zilnice) spre toate orasele mari din tara. In Armenia nu putem vorbi de o infrastructura feroviara, ci doar de o linie Yerevan- Tibilisi prin care cele 2 capitale sunt legate cu un tren de noapte. Este practic un singur tren astfel incat, din fiecare capitala, plecarea este o data la 2 zile (spre exemplu joi seara la 20.00 pleaca din Tibilisi si ajunge vineri dimineata la ora 8.00 in Yerevan, iar apoi , in aceeasi zi pleaca la ora 20.00 din Yerevan ca sa ajunga sambata dimineata la ora 8.00 in Tibilisi).

Trenurile merg incet (o medie de 40 km/h).

Trenul de noapte Yerevan-Tibilisi face aproximativ 12 h, cele interne, din Georgia, fac cam 8 h. Aceeasi viteza este valabila si pentru trenurile de zi.

Preturile sunt convenabile (intre 5 si 20 de euro), mai ales daca te gandesti ca poti sa te si dormi in tren 6-8 ore si dimineata esti fresh pentru a pedala intr-un loc cu totul nou. Pentru bicicleta platesti in general la insotitorul de vagon, 10 lari (moneda lor)/ bicicleta si ti se taie bilet. Bicicletele se pun de regula la unul din capetel trenului si va fi nevoie sa asezati ghidonul paralel cu cadrul.

Mersul trenurilor in Georgia este disponibil inclusiv in rusa aici.

Mai multe informatii in engleza gasiti aici

7. Viza

Nici in Georgia, nici in Armenia nu este nevoie de viza, pentru cetatenii romani. La intrarea si iesirea din tara veti primi doar o stampila in pasaport. Mai multe informatii puteti obtine aici.

8. Ce vizitam?

Pai site-urile din Patrimoniul Unesco (adica foarte multe manastiri, avand in vedere ca religia (crestinismul) sunt inradacinte in practica si mentalul colectiv de aproximativ 1700 ani:

Armenia

Manastirile din Haghpat and Sanahin

Catedrala si bisericile din Echmiatsin and the Archaeological Site of Zvartnots

Manastirea Geghard si Valea superioara a Azat-ului (inclusiv Templul din Garni, chiar daca nu este inclus in Unesco)

Memorialul Genocidului Armean din Yerevan