Calatorind slow spre bisericile fortificate din Podisul Tarnavelor

Podisul Tarnavelor ascunde intre dealurile sale molcome o istorie de 8 secole. Printre paduri de foioase, zone arabile si pasuni, la margine de imperii, intre orient si occident, sasi si secui isi intemeiaza asezari, ce infloresc pe masura harniciei locuitorilor. Din mainile lor se ridica in 2 secole aproximativ 250 de localitati, dezvoltate in mare dupa acelasi tipar:, 1-2 strazi, grupuri compacte de gospodarii, biserica aflata in centrul satului, daca este posibil chiar pe o colina, cu piata centrala, scoala si alte cladiri de interes public aflate in imediata apropiere a acesteia. Insa Evul Mediu (Tarziu) nu a fost nici pe departe o perioada linistita, si in fata invaziilor tatare si mai apoi otomane, bisericile si-au extins functia de refugiu spritual si liant al comunitatii, devenind pavaza si scut, oferind siguranta si protectiei tuturor locuitorilor. Astfel, satul era lasat prada navalitorilor, iar oamenii se refugiau intre zidurile bisericii fortificate unde viata continua ordonata, caci aici se gaseau toate cele necesare traiului de zi cu zi, de la fantana, cuptor de paine, provizii pana la scoala pentru copii. 

In prezent, s-au mai pastrat in diverse stadii de conservare aproximativ 200 de biserici fortificate, multe dintre ele fiind situate pe tertioriul relativ restrans dintre drumul Sighisoara-Sibiu la nord si Fagaras-Sibiu la sud. Perioadei infloritoare de acum cateva secole i se opune acum insa dezolarea, caci o parte din sasi au emigrat, altii au muri si in urma lor au ramas doar comunitati restranse, formate majoritar din oameni in varsta si constructii din care timpul musca neincetat, cand la baza unei fundatii, cand cu o crapatura intr-un perete, cand sub forma unui turn care se prabuseste. Iar peste hotare nu sunt chiar atat de multe comunitati de sasi, atat de mult timp, atat de multe resurse, ONG-uri, voluntari, pentru a salva tot patrimoniul cultural lasat in urma. O parte, marea majoritate, se va prabusi sub muntele de indiferenta a comunitatii locale, care nu se mai identifica cu locurile, care nu mai impartaseste aceeasi istorie comuna, caci multe case parasite de sasi au fost ocupa de rromi si in multe sate saracia si indiferenta fac casa buna. 

Indiferent daca alegi sa descoperi Podisul Tarnavelor pe 2 roti de bicicleta, pe 2 roti de motor, pe 4 roti, pe jos, facand autostopul sau in cine mai stie ce modalitate, este o copilarie sa te gandesti ca poti acoperi un numar atat de mare de puncte de interes in 2 zile. Si nici nu ar fi sanatos sa o faci. Dupa a doua, a treia biserica fortificata iti pierzi rabdarea si interesul scade vertiginos. Asa ca ia-o incet. Planuieste putin si lasa-te suprins. Vei gasi fie un capat fain de padure, fie povesti interesante, fie pur si simplu, citind pe wikipedia in fata unei biserici ferecate, la care in ciuda tuturor eforturilor nu dai de pazitorul cheii, vei ajunge din articol in articol sa te fure istoria locurilor.

Noi am ales sa vedem doar un colt din Podisul Transilvaniei, din saua bicicletei. Punctele de interes maxim trebuiau sa fie bisericile din Biertan si Valea Viilor, ambele incluse in Patrimoniul Unesco, insa lista de biserici era incredibil de lunga: Dumbraveni, Saros pe Tarnave, Biertan, Copsa Mare, Richis, Alma Vii, Valea Viilor, Axente Sever, Seica Mare, Agnita, Apold, asta ca sa le enumar doar pe cele mai cunoscute.

Pierduti prin colinele Transilvaniei

Asa ca lasam masinile in Dumbraveni, traversam drumul national care duce spre Medias si in urcare usoara pedalam spre Biertan. Aici ne impartim in 2 grupuri, o parte merge sa vada biserica, o parte ramane la hidratare. Dupa Biertan continuam pe asfalt bun spre Richis. Un nou sat, o noua biserica, un nou punct de hidratare, povestea se repede, incepeti voi sa intelegeti.

Biertan, cu ale sale 3 randuri de fortificatii, by Claudia

Distractia incepe insa din Alma Vii de unde se termina drumul asfaltat. Initial intram pe un drum de pamant prost si plin de noroi ce duce spre o poiana mare unde munceste o familie de carbunari. Ii intrebam de drum, admiram in treacat bucsa la care muncesc si ne vedem de pedalatul nostru prin noroaie. Tot cam pe aici ne despartim in 2 grupuri. Baietii continua pe traseul initial, iar fetele aleg o scurtatura. O tinem pe drumuri proaste, pe alocuri inexistente, prin iarba, pe urma de caruta, ocolind balti si scotand telefonul la fiecare intersectie pana in Moardas. Deja apa se terminase, ne saturasem de soare si drum prost si visam la o bere. Doar ca in fiecare sat primim acelasi raspuns. Magazinul se deschide la 17.00. Asa ca pedalam imbarbatate de aparita asfaltului pana in Metis. Aici cheful de pedalat nu se lasa resuscitat deca cu o bere si desi magazinul era inchis, facem rost de 5 beri, covrigei si chipsuri. Claudia chiar a venit cu banane si mere, dar cum fructele nu mergeau cu bere, le-am pus in coburi pentru mai tarziu.

Biserica din Alma Vii

Aici sfintim despartirea temporara cu o gura de intaritor

Si am rams noi, 5 fete cucuiete, pe coclauri

Sau la bere

Stam la umbra, savuram berea numai buna, comentam pe marginea voluntarilor nemti care par sa lucreze la biserica din Metis, dar cum astazi e sambata dupa-amiaza, lucreaza in principal la lazile de bere aflate peste tot in jurul lor, si pe la 17.30 o luam din loc. Sus in deal, sa cautam loc de cort. Operatiunea asta dureaza cam o ora, caci locul de cort trebuia sa intruneasca mai multe cerinte: sa se poata ajunge cu masina, sa fie pajiste faina pentru corturi, copaci buni pentru hamacuri si vatra de foc. Ai zice ca asa ceva nu e de gasit, dar sus in deal la Metis, norocul ne-a suras. Asa ca ne facem comode si ii asteptam pe baieti si pe restul pinguinilor care vin pe 4 roti.

Cautam loc de cort

Noaptea este grea mai ales cand amesteci carnatii prajiti in tepusa cu taria de toate felurile, dar dupa ce trece vacarmul pasarilor de la 4.30, mai furam cateva ore de somn pana la 8.00. 

A doua zi, drumul ne poarta prin sate si mai saracacioase, prin soare si cu pauze neinsemnate, caci bisericile sunt rare si barbatii sunt soferi spre Sighisoara unde punem punct unei prime explorari in Podisul Tarnavelor. 

Parasim locul de cort

Pedalam incolonati

Moda cu haine mulate a trecut. Acum e vremea tutu-urilor

Si o ultima poza de grup

Mai e de revenit aici la toamna, cand se indulcesc din nou temperaturilor, cand padurile se coloreaza in ruginiu, pentru a explora si alte locuri, caci istoria se invata cel mai bine pe drum.

Infobox

-> Track-ul turei: https://www.bikemap.net/en/route/3491980-biserici-fortificate/#/z12/46.00375,24.3802/terrain

-> Informatii generale despre bisericile fortificate:

http://www.biserici-fortificate.com/trademarks_heritage/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Biserici_fortificate_din_Transilvania

http://patrimoniu.gov.ro/ro/monumente-istorice/lista-patrimoniului-mondial-unesco/17-monumente-istorice/unesco/91-sate-cu-biserici-fortificate-din-transilvania

-> O lista destul de lunga cu bisericile fortificate din Transilvania si scurta descriere pentru fiecare dintre ele:

http://biserici-fortificate.org/ro/category/bisericile-fortificate/

http://www.biserici-fortificate.com/locations/

-> O aplicatie de Android cu harta, descriere in engleza, informatii sumare despre cazare si mai ales unde se gaseste cheia bisericii:

http://www.cnet.ro/2013/02/10/bisericile-fortificate-din-transilvania-intr-o-aplicatie-android/

-> O serie de 3 jurnale faine despre Alma Vii: http://lumeamare.ro/2016/04/25/colinele-transilvaniei-alma-vii/

Foto by Cristi si Claudia Paterau