marți, 31 mai 2016

Creasta Baiulu dupa deluviu

De 3 zile incoace la Brasov ploua incontinuu. Suntem imbarbatati doar de prognoza pentru weekend. Soare orbitor, cer albastru si cald. Vineri se opreste ploaia, insa incep sa se anuleze concursurile de MTB. Tot ce este planificat in acest weekend a fost reprogramat, inclusiv 4 Munti, care trebuia sa inceapa saptamana urmatoare. Deja parca incep si eu sa dau inapoi cu propunerea mea de tura in Baiului. Totusi partenerii mei raman pe pozitii, se schimba cauciucuri, se pregatesc bicicletele pentru noroi si ii dam inainte. Suntem doar la munte, si aici pana si noroiul este bun. In cel mai rau caz, e bun ca preventie pentru reumatismul de peste ani. Daca mai gasim si cateva urzici pe langa drum, facem un tratament pe cinste. Medicina preventiva se numeste. Si naturista 100%.
Ceata de caposi, si cu fotograful Gabi- cinci
Vali si Viorela anunta ora 11.30 ca ora de intalnire in Busteni, asa ca dimineata, ca sa umplu timpul, profit de faptul ca Radu nu este acasa, ii iau cursiera si fug sa dau o urcare in Poiana. Apoi conduc pana in Busteni, unde ma astern la o socializare cu Gabi pana se scurg cele 20 de minute de intarziere ale Regiotransului.

Formatia reunita pleaca la ora 12.00 sa dea piept cu noroiul de pe Zamora. Acum, sincer, putea sa fie si mai rau. A fost chiar decent si cu cateva exceptii, bucatile de push-bike nu s-au datorat noroiului, ci lipsei noastre de tehnica. Noroiul, baltile, pantele, ne determina sa facem pauze dese, prilej de glume si discutii. De abia asteptam sa iesim din padure, sa ne vada si pe noi soarele si sa dam de drum uscat. Parca avem mai mult spor acum, cu drum bun sub roti, cu Bucegii ce se ridica in spatele nostru si cu urcusul care scade vazand cu ochii.

Fiecare in felul lui 
Sueta 
Capitanul si Bucegii
Gabi incearca sa il corupa pe Nicu sa continue push-bike-ul pana pe Baiul Mare, dar nu are sanse de izbanda nici macar cu el. Noi am refuzat din prima incercare. Asa ca urmam in formatie completa drumul de car ce merge pe sub varf, bucurandu-ne de vremea buna, de soare, de vant, de priveliste. 
Avem o leaca de munca pana terminam urcarea- Vali in actiune 


Acum, ca-i gata urcarea, putem sa punem de o pauza


Coborarea e bucuria biciclistului
Facem pauze dese de regrupari si chiar la inceputul coborarii spre Secaria ne intalnim cu o turma imensa ce urca la stana. Oi, miei, vaci, vitei, cai, manji, magari, carute, caini, o armata de oameni si de animale venind din contra-sens. Asteptam sa treaca turma si ne continuam drumul la vale. 

Urcand la stane
Coborarea accidentata in prima parte o pune serios la incercare pe Vio, dar strangand din dinti mai ceva ca la alergare, ne vedem si deasupra Secariei, la troita ce marcheaza intersectia intre drumul ce coboara in sat si cel care coboara in Posada. Alegem varianta a doua, inscriindu-ne pe drumul bun de pe Valea Florei. Spre mare mea suprindere drumul este uscat (exceptand 2 locuri unde drumul s-a surpat si noroiul ajunge pana la glezne) si coborarea merge ca unsa pana la drumul national unde punem punct unei ture de duminica pe 2 roti.

Track si date: aici (Busteni-CR-Culmea Zamora- Pe sub Baiul Mare- creasta Baiului- Valea Florei- Posada).


0 comments:

Trimiteți un comentariu