duminică, 11 septembrie 2016

India - Blow horn (Z2)

Ploaia musonica anuntata ieri in prognoza s-a amanat. Asa ca prima dimineata pe drum incepe cu o repriza generala de surubarit. Bicicletele indiene isi iau tributul. Dupa cum spunea Radu, in primele 2 zile o sa suruburarim pentru a gasi cele mai bune setari, iar din ziua 3 incolo, pentru a repara ce se buseste.

Iesirea din oras e directa, pe multe benzi. Intebarea e cum va fi drumul principal. Raspunusul a fost: groaznic. Cel putin primii 50 de kilometri au fost horror. Initial drumul e bun cu 2 benzi pe sens, singurul inamic fiind caldura. O caldura ucigatoare, cu vant din spate, umezeala cat cuprinde, ne simtim ca intr-o sauna umeda si drumul urca incet dar constant. Pe margine nici urma de dughene cu mancare. Doar bauturi si chipsuri. Gasim pana la urma niste tarabe cu fructe si luam banane. Dar bananele nu satura si curand foamea revine.

Moralul e la cote minime, drumul se reduce la o banda pe sens si in curand se strica. Plin de gropi si de lucrari. Daca va fi asa pana in Shimla, rabdarea mea va fi greu incercata. Propun sa ne oprim sa luam niste cola rece (sfanta cola) si un porumb copt. Primul litru (de fapt nu a fost cola, a fost Mountain Dew) intra pe nerasuflate. Porumbul e bun si el. Ne revenim o leaca si ne intoarcem la pedalat.

Conditiile sunt neschimbate. In ecuatie intra insa un drum in lucru plin de praf si plin de gropi pe care se inghesuie toate masinile. Oricare al doilea sofer claxoneaza. De entuziasm, poate pentru picioarele mele care ies la iveala generos de sub acoperamantul pantalonilor de bicicleta, poate pentru ca sunt fata, pentru ca sa ne faca atenti ca sunt in spatele nostru, pentru ca vine o curba in unghi mort si in India nu se tine cont de contrasens si prioritati si pentru alte 500 de motive care momentan nu imi sunt cunoscute. Insa sunt sigura ca a claxona este primul lucru pe care il inveti la scoala de soferi in India. Al doilea e regula prioritatii. Intre 2 vehicule de gabarit diferit prioritate are masina mai mare. Intre 2 vehicule cu gabarit aseamanator, prioritate are cel care e mai tupeist.



Si o multime de alte variante ale aceluiasi mesaj: Claxoneaza
Urcam cu viteza melcului turbat asa ca am timp berechet sa reflectez. Ii spun lui Radu ca daca as fi copil aici, as invata pe rupte, noaptea, cand pasc caprele, oricand am putin timp liber. Mai ales ca indienii au un avantaj indiscutabil fata de africani, de exemplu. Invata o bruma de engleza. Insa Radu imi spune ca atunci cand nu ai la ce sa te raportezi, cand standardul tau este spartul manual al pietrii sau coptul porumbului, e greu sa vezi mai departe de saracia in care traiesti. Caci India, marea Indie e fara indoiala saraca. Si murdara.
Baietii par mega-entuziasmati. Pariez ca soferul a dat si cel putin un claxon
Tot cautam de ceva timp un loc unde sa ne oprim sa mancam de pranz. Gasim pana la urma o dhaba- Punjabhi Daba (greu de tradus in romana, o duheana-terasa pe marginea drumului care are mancare calda) destul de plina, semn ca e populara si mancarea e proaspata. Mancam bine (orez cu sos de linte si fasole si orez cu legume) ambele foarte bune, doar ca prea picante pentru gustul meu. Trebuie sa invat sa fac si eu niste sosuri din astea acasa (fara atat chili, in schimb). Apreciez si chiuveta pentru spalat, sapunul, galeata de gunoi si baia, nesperat de curata.
Prima masa in India
Cu ceva in stomac avem mai mult spor la pedalat. Si urcarea se mai domoleste, suntem deja la peste 1000 m altitudine, in peisaj incep sa apara foioasele, deci umbra, vantul adie si el si in astfel de momente India nu mai e asa groaznica.

Cum ne apropiem de un orasel, traficul se inteteste, cum ne departam, devine mai bine.

Pe la 1400 m ajungem intr-o zona in care drumul incinge un versant pe curba de nivel, ramand constant pentru vreo 20 de kilometri la aproximativ aceeasi altitudine.

Gropile dispar si ele la un moment dat si chiar ii poti da gaz.
In sfarsit o leaca de umbra
Imi pun in cap sa citesc si sa ma lamuresc de ce vacile sunt sfinte in India. Orice roman amator de branza (cum sunt eu) ar gasi revoltator sa nu mulgi vaca. Sfanta, sfanta, dar putin lapte ar putea sa dea si ea. Orice taran roman ar gasi jalnice vacile costelive de pe aici care nu au ce paste.

Cu 30 de kilometri inainte de Shimla reincepem sa urcam. Mai avem de castigat cel putin inca 600 m diferenta de nivel pozitiva. Insa simtim ca pentru prima zi a fost destul si primul hotel gasit, undeva intr-o padure de foioase ne face cu ochiul si ne oprim sa intrebam de camere. Au camere, e curat, camera are fereastra, putem baga bicicletele inauntru- asa ca ramanem.

La restaurantul hotelului descopar ca exista si mancare nepicanta in India. Din nou mancam bine: o paine subtire ca o clatita (Naan) cu unt, supa de rosii cu crutoane, 2 portii de orez, o salata de legume si un alt sos de data asta pe baza de linte si naut pentru orez.

Si iar ne propunem sa plecam devreme maine, ca sa prindem urcarea pana in Shimla pe racoare.


Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu