duminică, 11 septembrie 2016

India- Drumul spre Shimla (Z3)


Radu a facut astazi o remarca interesanta. India miroase. A gunoi, a mortaciune, a mancare gatita, a gaz de esapament si cateodata a deodorant ieftin. "Great India" sau "incredible India", cum preferati. Ambele sloganuri apareau pe indicatoarele rutiere. De fapt, unele sloganuri sunt chiar spirituale. Un hotel cu motto "40 years of sleeping well" (asta pare mai bun pentru pompe funebre), un altul cu "outdoor unplugged" situat fix langa drumul principal, masini cu inscris "use dipper at night" (pe spate, vezi explicatie aici) sau "miss x an" (pe fata). Si multe altele pe care le-am uitat.

Incepem ziua pe racoare cu o urcare de 600m spre Shimla. Prima parte merge bine, padure, umbra, trafic decent. Inainte de a intra insa in localitate prindem cozi de masini pe ambele sensuri. In India, in localitati, rush hour-ul tine de dimineata pana seara.

Shimla este interesant ca oras. Un fel de Sinaia noastra. Un oras cu arhitectura englezeasca dezvoltat in terase pe un deal la 2600 m. Orasul a inflorit pe la 1850 cand bogatasii din Delhi si intreaga guvernare migrau cu catel si purcel la munte, la racoare. Mai precis in 1864 orasul a fost declarat resedinta de vara a Imperiului Britanic in India, statut pastrat pana la dobandirea independentei in 1947. Practic pentru mai mult de jumatate de an (din aprilie pana in noiembrie) o cincime din populatia lumii era condusa de aici. Si chiar e o mare diferenta intre aerul rece de aici si atmosfera sufocanta din campie. Aici ai cer, nori, soare, luna. In campie smogul acopera totul.

In oras, pe langa casele europene, primarie si vreo 2 biserici, ai si o strada pietonala destul de lunga. Da, o strada fara masini, pe care pana si pe noi ne-a rugat politia sa mergem pe langa biciclete. Cat timp raman in centru, la Scandal Point am timp sa analizez si sa fiu analizata. Este animatie, localnici cu treaba se invart in stanga si in dreapta. Femeile se fac cumva remarcate din doua motive. Pe de-o parte ma fascineaza culorile deschise si uneori tipatoare pentru care opteaza (roz, galben, rosu), pe de alta parte imi dau seama ca tunica, pantalonii si esarfa sunt un set si nu o chestiune de asortare. Dar in 2 ore cat am stat acolo, nu am vazut 2 modele la fel. In egala masura, daca barbatii sunt imbracati cam la fel, in cazul femeilor cele doua curente (traditionalist si cel european format din fetele in blugi + camasa sau tricou) coexista. Si nu e nici o segregare. Am vazut grupuri de fete mergand impreuna, grupuri in care ambele tendinte erau reprezentate.

Evident ca si eu sunt observata. Cativa barbati ma intreaba daca vrem hotel, insa ii refuz pe toti scurt cu acelasi raspuns: we are leaving. Si oamenii nu mai insistau. Asta e putin suprinzator pentru India, cel putin comparativ cu Marocul, unde atat barbatii, cat si copiii erau extrem de agasanti. Probabil una din componente este data si de faptul ca in zonele unde mergem noi sunt totusi foarte putini turisti straini.
Shimla si arhitectura ei occidentala
Calea ferata (terasament ingust) ce merge spre Shimla.
Garnitura, stil Mocanita face cam 5 h si probabil ca drumul e o experienta in sine
Am mai pregeta in Shimla, localitatea ar merita o dupa-amiaza a ei, dar noi suntem inca odihniti, curiosi si cu chef de drum. O sa vedem cat ne tine...

Momentan incepem cu o urcare sanatoasa ce ne duce repede pe granny gear si ne prinde nepregatiti: nemancati si fara apa. Agonizam ceva pe ea, imi aduc aminte ca mai avem 4 banane in bagaj, le mancam pe alea si incepem sa facem reguli, sa devenim mai disciplinati: sa avem mereu in bagaj mancare pentru o masa si apa in bidoane. Plus sa mancam mai multe fructe si legume crude.
Dupa ce am mancat si cele 4 ultime banane din bagaj si am baut toata apa. Si mai avem din urcare
La finalul urcarii sunt doar niste dughene, asa ca iarasi jumatate din sticla de Mountain Dew merge pe nerasuflate.

Mai pedalam ceva pana gasim o dhaba suficient de animata ca sa ne determine sa ne oprim si dau peste aceeasi mancare iute. Stick to orez si paine.
Masa de azi
Ne asternem din nou la drum pe la 16.00 si deja incepem sa ne uitam de locuri de cort. Nu speram sa gasim ceva, dar ne uitam din obisnuinta. Locurile cu potential apar, usor, usor, rare si greu de ajuns la ele, dar exista speranta.
Aglomeratie mare... unde sa incapa atatia oameni
Pana la urma reusim chiar sa campam, intr-un loc descoperit de Radu, pe o muchie stancoasa ce facea la 50-100 m diferenta de nivel sub drum o mica inseuare, cat sa incapa un cort mic si 2 biciclete. Claxoanele ne vor insoti in schimb toata noaptea, pe diverse tonalitati.

Track si date: aici si aici 

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu