Randurile scrise la cald pentru zilele 7, 8 si 9 s-au pierdut atunci cand mi-a murit telefonul, astfel incat postarea de mai jos a fost scrisa din amintiri si poze.
Ziua incepe cu o coborare de 700 m din regatul merilor pana inapoi in praful drumului ce insoteste raul Sutlej. Partea buna este ca traficul a disparut aproape in totalitate. Rekong Peo functioneaza ca centru regional administrativ si asta insemna ca vei avea si un numar destul de mare de masini spre/ dinspre oras. Insa spre nord, spre Spiti, nu mai sunt decat cateva sate rasfirate cu distante mari intre ele. Totul ar fi bine si frumos: canion, rau, drum prafuit si fara trafic, daca in ecuatie nu si-ar face loc primele simptome de infectie urinara. Moralul se prabuseste rapid. De ce acum? De ce aici?
La punctul de contol al permiselor de intrare in Spiti stau pe o piatra si imi plang de mila. In fata noastra sunt 2 jeepuri cu turisti si una dintre tipe incearca sa faca ceva conversatie cu mine, insa eu nu am chef de nimeni si de nimic, cu atat mai putin de un small talk. Dupa ce imi cronometrez opririle la toaleta si imi dau seama ca sunt ingrijorator de dese, decid sa incep sa iau antibiotic, chiar daca nu am decat pentru 3 zile si nu sunt sigura ca vom ajunge atat de repede in Kaza (capitala zonei).
Pedalez posomorata. Spillow e primul si ultimul sat mai rasarit pe ziua de astazi si de aici ar trebui sa luam apa pentru diseara, biscuiti si alte cateva maruntisuri de-ale gurii. Ma uit dupa o farmacie, si desi nu speram sa gasesc una pana in Kaza, aici chiar au farmacie. Mai e si deschis. Urc fara prea mare convingere, insa suprizele se tin lant si gasesc ceea ce caut, concentratia potrivita, aceeasi substanta activa. Primesc 10 pastile fara nici un fel de comentariu si totul pentru vreo 3 lei. Judecand dupa cutia imensa de 200 de pastile care statea relativ la indemana farmacistului, gandesc ca infectiile urinare sunt o chestie curenta pe aici. Imi mai revine inima la loc cand ma gandesc ca acum sunt acoperita pentru 8 zile, timp suficient sa ajungem de 2 ori in Kaza. Ies pe treptele farmaciei si aproape ca imi vine sa flutur blisterul cu cele 10 pastile catre Radu, cara ma astepta jos la biciclete.
Dupa ce facem si restul de cumparaturi, iesim din sat, doar ca sa constatam ca Radu nu mai are trepiedul. Nu apucam sa intoarcem bicicletele, caci un pusti din sat vine pe motor dupa noi, ca sa ne dea trepiedul. Clar, Spillow asta imi va ramane multa vreme in minte.
Locuri de cort sunt greu de gasit caci drumul merge printr-un canion, suspendat la cateva zeci de metri deasupra raului. Cand gasim intr-un final o poteca ce coboara spre albia raului ne hotaram sa ne oprim si sa campam acolo.
Track si date: aici
 |
| Bye bye Kinner Kailash |
 |
| Templu hindus |
 |
| http://globoride.ch/ si inspiratia noastra pentru fast and light de acum incolo |
 |
| Drumul se prelinge deasupra Sutlejului si cu greu se intrevad locuri de cort |
Foto by Radu
0 comments:
Trimiteți un comentariu