By by Sutlej, welcome Spiti (Z8 & Z9) ~ Amintiri din munti

Astazi lasam Sutlejul care merge spre granita cu China in urma si intram pe valea raului Spiti. In prima parte a zilei coboram constant pana ajungem aproape de nivelul apei, la confluenta celor 2 rauri unde este un pod. Asfaltul continua in mod surpinzator si dupa confluenta si urcam usor pana ce ajungem intr-un final la marea urcare a zilei. O serie de serpentine batute de soare ce ne vor duce spre Nako, la aproape 3700 m.

Si incepe

Serpentine cat cuprinde

Sate cocotate pe versanti

Ordinea e asa: sursa permanenta de apa, sat, culturi

Deja pe la 3200-3400 m

Dupa 1600 m de urcat pe ziua de azi punem cortul destul de devreme (in jur de ora 16.00) deasupa satului. Gasim si o captare de apa (niste furtune de cauciuc imbinate fix cam pe unde am campat noi) unde ne spalam in felul urmator: intrerupem alimentarea cu apa a satului cat sa ne udam, apoi punem furtunele la loc, ne sapunim, iarasi intrerupem alimentarea sa ne lipezim, reluam alimentarea cateva minute si apoi trece celalalt la rand. Oricum banuim ca apa ajunge intr-un bazin/ rezervor/ preaplin dar nu avem de gand sa ne trezim cu vre-un localnic care vine impacientat sa verifice ce s-a intamplat cu captarea satului.

Locul de cort de azi

Mana in mana, privind mereu inainte

Track si date: aici

Ziua 9-Drumul devine prost

Dimineata incepe prost. Eu nu ma simt mult mai bine, desi au trecut deja 2 zile complete de antibiotic, iar franele de la bicicleta mea au nevoie de mentenanta. Ne urnim abia pe la 10.00 si cei 100 m ramasi pana in varful urcarii se scurg groaznic de greu. Sunt in pasa aia cand nu vad decat partea negativa a paharului, uit ca astia 100 m sunt la 3700 m si ca nu sunt deloc incalzita. Zbor pe coborarea spre Chango, o fantoma de localitate, unde gasim insa o ceainarie si stam sa savuram un ceai cu lapte cu biscuiti Bourbon. Astia au fost de-a lungul calatoriei cei mai buni biscuiti gasiti, biscuiti de cacao umpluti cu crema de cacao, cacao pusa cu simt de raspundere, nu asa, o urma stravezie pentru culoare.

Raul Spiti, undeva jos de tot, pana acolo trebuie sa coboram

Pe niste serpentine impecabile, din fericire

Dupa pauza din Chango ne punem din nou pe pedalat, se termina si asfaltul si incepe un drum prost de pamant. Din prost in si mai prost pana in Sumdo unde desi noi speram sa fie un sat, e doar un post de politie. Ni se verifica permisele caci acum iesim din zona de granita si pornim mai departe pe acelasi drum prost, dar pustiu.

Macar temple sa fie, daca sate nu-s

Gasim la un moment dat intr-un sat care nu apare pe nicio harta, dar care imi aduc aminte ca avea un nume englezesc, o bomba de dhaba. Daca ar fi trebuit sa intru in prima zi aici, nici macar nu m-as fi obosit, dar asa, dupa o saptamana pe drum, standardele mele au scazut cu fiecare zi si cum altceva nu se intrevede la orizont, stomacul roade a foame, trebuie sa mancam. Nici nu prea avem ce alege. Orez cu ce ne-o aduce chinezul asta mic, care nu stie aproape nici o boaba de engleza.

Dhaba si pranzul de azi

Totusi cu burta plina e mai bine si continuam spre Tabo. Aici oprim pentru cumparaturile de seara si ca sa vedem manastirea budista din localitate. Mai pedalam inca vreo 6 kilometri, cat sa ne departam de localitate si punem corturile pe malul raului, intr-o zona cu cativa fagi ingalbeniti. Si aici vine toamna.