duminică, 1 ianuarie 2017

Ciucas senin si inghetat in ultima zi a anului


Daca prima zi din 2016 a inceput pe munte (in Piatra Mare) si ultima zi trebuia sa se sfaraseasca tot asa. In plus se anunta vreme buna si aveam chef de o plimbare. Inspirati de ideea Hoinarilor care mergeau in Ciucas, ne-am mobilizat si noi surpinzator de repede, i-am lasat pe Pinguini pe jumatate adormiti acasa si am plecat spre Pasul Bratocea. Daca in Brasov peisajul acela iernatic de poveste s-a topit dupa Craciun, lasand in urma doar ghetus pe trotuare, pe masura ce urcam spre pas, omatul incepe sa creasca pe marginea drumului si copacii sunt efectiv inghetati in platosa alba a zapezii intarite pe fiecare creanga, pe fiecare con, pe fiecare mladita. Imi aduce aminte de o zi similara in Cehia, la schi de tura.
Cel mai bun loc sa iti iei la revedere de la vechiul an, e pe munte
Asa ca ne asternem la drum
 Ajunsi in parcare, gerul ne loveste din plin. In plus imi dau seama ca am uitat parazapezile acasa. La inceput situatia nu pare problematica, pentru ca poteca e de-a dreptul bulevard si avand in vedere ca nu dat de curand o ninsoare proaspata si au fost sarbatorile, ar trebui sa fie urme pana sus. Doar ca socoteala nu se potriveste cu situatia de la fata locului si urmele au fost acoperite in zonele batute de vant, astfel incat Radu deschide poteca pe alocuri. Daca prin zonele adapostite din padure e chiar placut, soarele darnic convingandu-ma sa renunt la pufoaica, cand iesim propriu-zis in culme, ne ia in primire vantul. Suficient de puternic si de convingator incat sa raman pentru tot restul turei bine imbracata. Gerul a curatat insa atmosfera si un tur de orizont ne dezvaluie rand pe rand munti frumosi si cunoscuti din jurul Brasovului, de la Piatra Mare si Postavaru in plan apropiat, pana la Bucegi, Crai, Iezerul fara zapada si Fagarasul alb in plan indepartat. In functie de cum a batut vantul, anumite masive sunt golase la nivelul crestei (Neamtului, Iezer), in Bucegi e ceva zapada pe partea nordica, dar putina pe versantul prahovean, iar Craiul e undeva la mijloc.
Mic si colorat in marea de alb
Si peste drum, marea de munti
Pe cand ne pozam noi cu muntii, ne prind din urma Elena si Andra si mergem in formatie de 4 restul turei. Radu ramane in spate, si mergem o buna portiune de capul nostru, pana la un punct unde poteca traverseaza dubios o panta usor expusa si cu multa zapada. Aici taie din nou Radu urme si desi varful pare aproape, pe ultima suta de metri zapada pufoasa si fara consistenta ne determina sa facem un concurs de mers in 4 labe pana in culmea unde zapada asezata de vant se intareste din nou si ne permite sa redevenim bipezi.
3 doamne
Toate 3

Si cu fotograful 4
De pe varf coboram in 45 de minute spre cabana si de acolo pe Valea Berii, pana la masina Hoinarilor care ne urca in Pasul Bratocea.
La vale
Ana e o sursa nesecata de energie si socializare, asa ca ajungem cat ai clipi la masina, si cu prima geana de intuneric la caldura de acasa. Un scurt intermezzo cald, inainte de plimbarea spre Cetatiue de la 12 noaptea. Al 10-lea Revelion pentru Pinguini, petrecut in diverse formatii si in diverse locuri, de la cabana Negoiu din Fagaras, trecand prin Oltenia profunda si terminand la Dunare, de la frigul cabanei din Lepsa, pana la caldura apartamentului primitor din Brancoveanu, de la facut perisoare afara, in frig, pentru ciorba la tuci de 1 ianuarie si pana la prajit carne 6 oameni intr-o bucatarie de 6 mp, pe toate le-am vazut si le-am facut, impreuna, cu voie buna, bucurandu-ne unii de altii, unii cu altii si unii pentru altii.
Focurile de artificii de peste Brasov
Date si track: aici

0 comments:

Trimiteți un comentariu