Un Ciucas de racorit creierii

Pic,pas, pic, fleosc, pic, pic, pic. Declansatorul aparatului ar trebui sa se auda si el, dar cand aparatul de fotografiat a fost inlocuit cu un simplu telefon, niciun tacanit nu mai tulbura linistea padurii care musteste a ploaie. A cazut apa zile in sir, ca atare e apa in jurul meu cat sa inunde geaca cea noua de un galben mustar. Nu pot sa nu remarc cu puterea gandului ca acesta culoare se asorteaza chiar bine cu verdele padurii. Gandurile hoinare raman suspendate, pe cand privirea mi se agata de o prima panza de paianjen in a carei tesatura, picaturile de apa poposesc indelung, stralucind ca niste diamante. 

Apa din padure pare sa sfideze regulile gravitatiei. O gasesti levitand pe palaria ciupercilor, agatata intr-o rana de firele lungi de iarba, inmuind rasina coniferelor si in general, oriunde pasesti ori respiri. Desi traseul din Babarunca in Poiana Teslei e destul de anost, ploaia l-a facut extrem de interesant si am haladuit in voie pe langa jgheabul-poteca, facand ocoluri ample in padure, atrasa de culorile ciupercilor ce au invadat solul umed si maroniu. Ceata se prelingea si ea printre trunchiurile drepte si zvelte ale fagilor, ce se ridica spre cer ca niste lumanari.

Puiul padurii, cam singura ciuperca comestibila
pe care o stiu si eu

La 37 de ani imi place din ce in ce mai mult
sa cutreier paduri

In Poiana Teslei regasesc apa. De data asta este la mine in adidasi. 20 de pasi prin iarba mare si eu ma simt de parca as fi traversat un fluviu. Ma gandesc ca ideea unui traseu prin padure a fost buna, dar trebuia sa caut ceva fara poieni.

Indicatorul de la iesirea din poiana ma dezarmeaza: 3h-3h30 pana in Saua Tiglailor. E ora 12 si mie deja imi e frig la picioare. Rezist totusi tentatiei de a scoate din rucsac perechea uscata de sosete si intru stoica in padure. Merg cu gandurile hai-hui, inhaland linistea. Pana in Bratocea nu m-am intalnit decat cu 2 caprioare (ne-am speriat reciproc) si cu multe gainuse si cocosi de munte. In rest nicio urma. Nici de urs, nici de om.

Daca prin padure mai reusesc sa mai scot niste apa din incaltari, cand ies sub Goliat, o pun la loc si in Bratocea, unde bate vantul, ii scriu lui Radu ca vin mai repede acasa. Am 0 chef sa urc pe varful in ceata si tot ce ma anima acum e sa stau cu picioarele invelite in patura albastra de polar. Ma gandesc o clipa daca sa cobor direct pe triunghiul rosu spre Cheile Babaruncai, dar raman la planul initial cu Triunghiul Galben. Pe o parte din el mai fusesem fix acum un an, cat de rau poate fi partea de jos?

Poteca e invizibila printre tufele mari de afine si eu merg cu grija, cand din amintiri, cand dupa intuitie, cand urmarind cate un stalp rar de marcaj, cocotat pe vreo stanca.

La intrarea in padure, cand mi se ingusteaza orizontul vizual, incep sa dau cate un pau ocazional, caci la cat de putin umblata e poteca asta, pariez ca ursul nici nu se oboseste sa caute rute alternative cand urca la afine.

Pana in Poiana Zanoaga/ Poiana Bratocei (depinde de surse) totul merge destul de bine si imi calculez ca intr-o ora sunt la masina. Deja am consumat tot entuziasmul fotografic in prima parte a turei, acum nici nu ma mai obosesc sa scot telefonul din rucsac. Cruxul traseului e fix poiana mai sus mentionata. Poteca te scuipa efectiv din padure intr-o mare de bozii, urzici si zade tinere. Muntii Nostri ma afunda  si mai tare in urzici si ma chinui mult si bine sa ies (hint, nu urmati traseul de pe aplicatie, ci tineti-va cat mai mult  pe langa padure. Desi e mai lung, e mult mai usor si per total, scapati mai repede de zona problematica). Dupa un intermezzo prin iarba umana, supliciul continua printr-o plantatie de zade unde din nou, poteca merge pe de-a dreptul, de ma simt crucisator de zade, nu alta. Din mijlocul lanului se vede un stalp de marcaj la marginea padurii, dar pana acolo pierd directia, imi iau 50 de intepaturi si impunsaturi si candva ies la lumina. 

Intunecimea padurii de foioase se simte ca lumina de la capatul tunelului, nu alta. Ultimele sute de metri diferenta de nivel sunt triste in felul lor, pe un drum de exploatare cu santuri adanci. Norocul meu ca solul era sol de munte, pietros si sanatos si nu lutul de campie. 

Per total, nu recomand triunghiul galben. Mi se pare un traseu tras de par, destul de balauros si cu foarte putine sectiuni/locuri interesante. In schimb, de Ciucas mi s-a facut dor de cand m-am suit in masina si sper ca toamna asta sa ii mai calc macar o data cararile, fie la pas prin Gropsoarele-Zaganu, fie in saua bicicletei. Ceturile ce gravitau in jurul varfului, soarele ce le mana de colo-colo, iarba inalta din Bratocea si intunecoasele-i paduri de fag, toate cer o reintalnire. 

Date si track: aici (Babarunca- Poiana Teslei (BR + CR)- Saua Tigailor (TR)- Bratocea- Babarunca (TG)

Citeste mai departe...

Gustar de Brasov 2020

1 aug- Invarteala pitoreasca in jurul Craiului

Pentru weekendul de fata am corupt in sfarsit un prieten sa iasa cu noi la tura- pe Cristi. Am ales ca teren de joaca zona de la Campulung, aflata cam la jumatatea distantei intre Brasov si Pitesti. Cum sambata se anunta vreme mai instabila, Radu deseneaza o invarteala pitoreasca in jurul Craiului, in mare pe traseul facut in prima epica dupa finalizarea starii de urgenta. Doar ca atunci nu mai plouase de 2 luni (cam cat am stat noi in casa), pe cand acum a tot plouat si potecile sunt mega noroioase. In cei 37 de kilometri ai invartelii avem de toate: asfalt, forestier, poteca, padure, push bike si niste coborari din care eu si Cristi nu am inteles nimic, de am mers mai mult pe langa bicicleta, decat pe ea. Situatia trista din tura a fost salvata de un loc ok de cort, pe langa Stoenesti, unde am gasit combinatia perfecta intre rau pentru spalat, lemne de foc, temperaturi placute si tantari lipsa. Reusim, in 3, sa stam ore bune la foc si pot sa spun ca seara asta tihnita de vara mi-a facut mare placere. 

2 aug- 3000 m garduri pe traseul din Iezer, de la 4Munti

Cristi era putin ingrijorat legat de tura de duminica. I s-a parut ca am facut mult si pe cei 30-40 km de ieri si nu prea vedea cum o sa descurcam astazi, 60 km. Il linistim ca e vara si e ziua lunga si cu curiozitate ne avantam in descoperirea unei urcari din Rucar, pe la Plesa Capitanului care sa ne duca in final in Saua Tefeleica, intersectand traseul lui Luci de la 4 Munti. Cu exceptia unei pene dubioase la bicicleta lui Radu, ne iese destul de bine. Mie una imi iese suprinzator de bine si urcarea de sub varful Papusa, dar mai departe nu am motive sa ma laud. Haul de pe traversarea de sub Papusa nu ma inspira nici de data asta, asa ca merg integral pe langa bicicleta.  Nici coborarea de pe muntele Boteanu nu merge legata, caci portiunea finala, inainte de stana, e garnisita cu niste ierburi atat de mari, de nici macar full suspensionul meu nu face fata. Cercetam stana si constatam ca e locuita, deci nu ne putem baza pe ea decat din octombrie incolo. 

Distractia adevarata incepe insa mai jos de stana, unde in mod normal intrii pe o poteca super faina si ciclabila care urmareste o muchie prelunga de deasupra satului Rucar. Acum insa pe aici s-au taiat lemne, si poteca a disparut, fiind una ciobaneasca si nefrecventata de turisti. Radu reuseste sa ne navigheze cat de cat prin zona de exploatoare, lucrurile se mai linistesc pentru o perioada si chiar avem sperante ca va fi din ce in ce mai bine, caci pe aici par sa isi fi facut veacul oamenii cu motoarele de enduro. Doar ca ei pot sari copaci/ busteni,  putem si noi, dar nu la fel de mari. Si la un moment dat chiar ne plictisim de proba asta de 100 m garduri lungita pe 3 km si entuziasmul e din ce in ce mai greu de mentinut. El rezista totusi pana la intalnirea cu lanul de urzici. Drumul de taf care incepe in dreapta noatra si ne coboara in vale e mai ademenitor si astfel, spre bucuria lui Cristi, ajungem mai repede inainte. In orice caz, fara poteca de coborare tura nu mai are prea mult sens si probabil va trebui cumva reconfigurata caci nu ma astept sa se curete poteca prea repede/prea usor.

3 august Uzina electrica Rasnov (cursiera) 

Doar o pedala, seara, cu Radu pe o lumina faina. 

5 august- Fagaras Muchia Dragusului si La Cheia Bandei

In fiecare vara ma bantuie aceleasi ganduri: stau in Brasov de atata timp si am mers prea putin in Fagaras. Anul asta, beneficiind de zilele de concediu ramase din 2019 si de entuziasmul Claudiei care isi doreste si ea mai mult Fagaras, e foarte posibil sa imi implinesc (macar partial) dezideratul. Pentru o prima tura in 2020 aleg ceva cunoscut:  Dragusul si Cheia Bandei. Si mai mult nu are sens sa scriu, caci a scris Claudia atat de frumos si de sincer, de nu pot decat sa pun linkul aici. 

10 august- Tulisa sau restanta de la Tara Hategului

Daca tot am terminat epica din Parang la ora 12, Radu e de parere ca e pacat de Dumnezeu sa iroseasca o zi de concediu conducand spre Brasov, asa ca pe cand mancam ceva la biserica din Jilet ne gandim ce tura am putea sa mai facem. Ne hotaram sa mergem pe bucla cu Tulisa, ramasa restanta de la Tara Hategului. Urcarea parea sa fie pe un forestier prin padure, asa ca, desi era miezul zilei, nu vom muri de cald. Doar ca energia picioarelor mele s-a consumat in cei 2600 m urcati ieri si pe toate gaturile pe care m-am incapatanat sa raman in sa. Astazi invart anemic pedalele si incerc sa imi distrag atentia de la urcus cu tot felul de metode precum mancat, ascultat muzica etc. Lucrurile devin ceva mai interesante cand iesim in final din padure si avem ceva deschidere. Coborarea nu impresioneaza cu nimic si ma bucur sincer ca in 2020 ploaia m-a ajutat si nu am mai urcat si Tulisa in concurs.Retin totusi tura pentru o revenire in zona cu prietenii, caci circuitul se preteaza unei zi relaxate si nepretentioase de pedalat intre prieteni. 

12 august- Seri de vara pe cursiera

Radu zice ca o sa fie un rulaj placut. In realitate eu am mers cam o treime din timp in zona 2, alta treime in zona trei si am avut si momente in zona 4. Nici picioarele nu m-au ajutat. Le mai trebuia macar o seara de pauza. Macar a compensat lumina frumoasa. 

18 august - Cheia, Bratocea si Muntele Rosu

Din experientele anterioare am invatat ca dupa o tura lunga cum a fost cea din Piatra Craiului, cel mai bine e sa iau doua zile de pauza pentru ca picioarele sa se simta cu adevarat bine si puterea sa iasa asa cum trebuie. Cum si aranjasem cu Suzi o tura la Piatra Arsa, chiar imi doream o pereche de picioare odihnite, caci urcarea pana in Dichiu e neiertatoare pe cursiera. Doar ca de data asta nu a fost sa fie Sinaia. Un ambuteiaj de 30 min la Busteni ne-a facut sa ne reconfiguram planurile si sa ne orientam spre DN1A. Clar nu e la fel de fain ca in Bucegi, dar macar nu stam in masina ori ne strecuram pe cursiera printre masinile incolonate. Pedala a mers bine si pe DN1A, nu am de ce sa ma plang si cateva segmente au "cazut" cu diferente chiar decente. Dusul (pana in Pasul Bratocea) nu a fost foarte placut, mult trafic. Dar apoi lucrurile s-au linistit, iar la retur chiar am reusit performanta de a nu fi depasiti de nicio masina. 

19 august- Poiana

25 august - Inainte sa iasa soarele in Brasov

Pentru astazi era anuntata ploaie. Multa ploaie. Singura fereastra parea dimineata, asa ca ma mobilizez exemplar in ciuda atomsferei de noiembrie in care se scalda Brasovul. Soarele il gasesc abia pe la Podul Olt si m-a insoit pana la Prejmer. Ies insa 55 km cinstitit, doar ai mei, cu o medie de peste 30 km/h.

26 august- Apus pe Tampa cu Andrei si Claudia 

Daca in alti ani am gasit mereu moduri faine de a-mi sarbatori ziua de nastere, anul asta nu am fost deloc inspirata. Aproape ca as fi putut ramane inchisa, agatandu-ma de ideea ca ziua mea e cand vreau eu si ca restul sunt doar conventii. Noroc cu Andrei si Claudia care ma scot din letargie. Nu a fost decat o urcare pe Tampa, dar faptul ca mi-am petrecut dupa-amiaza cu prietenii si ca natura ne-a rasplatit cu un apus superb, asteptat pe un promontoriu dosit din Tampa cea batuta de atatia pasi, mi-au fost suficiente.

Foto credit Claudia

27 august - Prima data pe Oaban

Dupa 4 ani in Brasov, inca mai gasesc poteci noi in Postavaru cel din spatele casei. De data asta Oabanu. Suprinzator de abordabila chiar si pentru stangaciile de care sunt cuprinsa vara asta la capitolul MTB.

28 august- Prin jurul Tampei

De multa vreme aveam in minte sa invart pedala pe reteaua de poteci de sub Tampa, partea ce da spre Centrul Vechi. Zilele se scurteaza si in curand va trebui sa inghesui tot in 2 ore dimineata, sau chiar si mai rau, in ora de pauza de masa. Asa ca am inceput sa explorez variante mai scurte, dar suficient de interactive. Potecile de sub Tampa sunt faine, le stiu de la drumetie sau de la alergat, doar ca necesita teren  uscat. Altfel pietrele de pe terecerea spre Gabony sunt sursa de patinaj artistic. Si acum e uscaciunea maxima. Deci trebuie profitat. La fel, trebuie iesit dimineata, ca sa ai potecile libere.Slalomul printre oameni nu e ceva placut pentru niciuna dintre parti.

Citeste mai departe...

Gerar de Brasov 2019

3 ian - Tour de Zwift Stage 1 (A)

In stilu-mi caracteristic am ales cea mai lunga etapa din variantele oferite si a iesit mult de munca pentru un loc mediocru pe la jumatatea clasamentului.

Date aici

4 ian  - Morning Swim

Astazi cica introducem primele miscari de spate si dupa ce invat cum sa imi tin barbia in piept, cu labe devine chiar confortabil. Tare imi e insa ca fara labe nu ma voi deplasa deloc...

5 ianuarie- Piatra Mare cu Pinguinii

Gerul Bobotezei a inceput mai devreme si trebuie sa imi adun tot curajul sa ma mobilizez pentru tura in Piatra Mare cu Punguinii. Intuiam ca o sa avem parte de o zi inteaga prin frig si ca nu ne putem baza pe cabana mica, ce va fi mai tot timpul plina. Asa ca ajung sa scotocesc pana in fundul sifonierului dupa haine groase si pe la 9 si ceva pornim la drum cu curaj. Cum vremea se anunta a fi impecabila, nu suntem singurii. Eu stiam deja cum arata padurea din tura de pe 1 ianuarie pe Clabucetul Azugii, insa pentru restul avea sa fie o surpiza placuta. Desi gerul musca aprig, compensam cu voie buna si abia asteptam sa iesim din padure. Platoul cabanei ne intampina cu soare, iar ce al varfului cu vant. 

Insa vine ea si coborarea, cu poteca ingusta ce isi face loc printre brazii inalti, cu aerul ce e parca din ce in ce mai cald pe masura ce pierdem diferenta de nivel, cu relaxarea pasilor ce se asterm in ritmul vorbelor pe familiarul primitor si cu imaginea unei seri placute petrecute intre prieteni.

Un jurnal mai inspirat a scris Claudia aici.

Date si track aici

Poze pe varf are oricine, poze cu varful, mai rar

11 ian 

-

 Tour de Zwift Stage 4 (C)

Ma tin de planul cu Tour de Zwift si ma bag din nou la categoria de fete. De data asta mi-am invatat lectia si pastrez ceva gaz pentru ultima urcare pentru a reduce cat mai mult din pierderi. Iese din nou un antrenament cinstit cu 196W medie pe ora.

Date aici

12 ianuarie Ciucas vs Andalusia

Prognoza arata vreme mohorata si precipitatii spre seara. Asa ca plecam in Ciucas cu noaptea in cap, ca sa mai tocam niste pulver pe valcelele din padure. E frig, considerabil de frig si nu am nicio tragere de inima nici sa urc pante abrupte prin padure si nici sa fac slalom printre copaci. Astfel incat gandurile imi zboara spre insorita Andaluzie spre care ne- am luat bilete cat sa sarim din iarna in primavara. Doar ca mai e o luna jumate pana atunci....

Date aici

15 ianuarie -Tour de Zwift - Stage 5 (A) -Tempo ride

Prima tura mai lunga pe Zwift. Nu am planuri mari. Vreau doar sa  merg in ritm de tempo si sa vad cum merge/ cum se simte pentru etapele urmatoare.

Date aici

17 ianuarie Zwift- L'Etape du Tour Warm-Up: Welcome Workout, sau cel mai usor antrenament pe zwift de luna asta.

18 ianuarie-Postavaru nocturn cu Radu si Claudia

E vineri seara si unii ies in oras, altii muta clubul pe munte si iesim impreuna cu Claudia la o tura noctura in Postavaru si mai multe prajituri la cabana. Urcam si coboram tihnit cu un Radu doritor de subiecti pentru pozele nocturne.

Date aici

19 ianuarie- Bazin

Astazi am drum la Bucuresti, asa ca ma adaptez si caut o sala cu piscina si 7 card. De cateva zile tot studiez tehnica de crawl pe youtube, cum te intinzi, cum tragi etc si daca punctual simt ca imi iese asta in bazinul olimpic, la un moment dat se strica ritmul pentru ca obosesc sa ma concentrez in atatea locuri si pierd controlul. Aveam sentimentul ca un bazin semi-olimpic m-ar ajuta si da, a fost bun, daca nu ar fi fost totusi atat de aglomerat.

20 ianuarie- Bazin, din nou, de data asta la Brasov

Azi aveam de gand sa fiu organizata: mai intai bazin si apoi sauna. Ordinea potrivita chiar conteaza. Doar ca aparent, duminica ora 10 nu e cel mai bun moment pentru a merge la bazin, caci sunt si cursuri pentru copii si e in general aglomerat. Am rezistat totusi pana cand s-a eliberat si am ramas initial 2 oameni si apoi am sfarsit prin a avea din nou culoarul meu.

21 ianuarie - Zwift Workout 30/15's with Threshold

Asta a fost un workout in care chiar am muncit. Intervalele de 30 de sec la 270W cu doar 15 secunde recovery, 10 repetari si in total 3 seturi nu au fost deloc usoare, ba chiar m-au muncit rau.

Date aici

22 ianuarie- Tour de Zwift Stage 7 A

O tura lunga, 50 km cu 1000 m diferenta de nivel. Genul de tura unde trebuie mers cumpatat, dar cu Radu pe langa mine nu e chip sa mergi cumpatat. Tin primele 20 de minutw la FTP, dar cam atat. Puterea scade apoi pe fiecare 10 minute si desi reuseac la final o onorabila medie de 196 W pe 1h30, am suferit pentru ei. Nu atat prin medie, cat prin sentimentul acela ca s-a terminat gazul si nu mai e energie nici sa ma tin dupa vreun pluton mai rapid si nici sa urc intr-un ritm decent. Clar nici picioarele grele ramase dupa antrenamentul de ieri nu au fost ce trebuia.

Date aici

23 ianuarie - Bazin

Bogdan spune ca stilul crawl merge bine si da, exista un progres, dar el nu stie cate ore de bazin au fost pe langa cursurile cu el. Si ma frustreaza caci nu gasesc calea spre o tehnica multumitoare. Si singura nu imi iese si nici el nu reuseste sa ma aduca acolo unde vreau...Sa zicem ca nu sunt cea mai rabdatoare persoana posibila si dandu-mi seama ca nu am un talent pentru asta, incerc sa compensez prin tehnica. Si sa gasesc cheia spre tehnica nu e deloc usor.

26 ianuarie Tour de Zwift - Stage 8 (A)

Probabil cea mai buna cursa din sezonul de Zwift de pana acum. Picioarele odihnite + strategia din etapele ulterioare au mers de data asta mana in mana.

Incerc sa merg cat mai bine pe primele 20 de minute, respectiv bucata de plat din London Loop si prima urcare pe Box Hill. Merg ceas 20 de minute la FTP. Las pedala pe coborare si ma asez intr-un pluton pe plat. Urcarea doi pe Box Hill merge evident cu mai putini wati decat prima, insa oricum, la peste 200. Urcarea asta nu ma intereseaza prea mult. Vreau doar sa o duc constant. Pe coborarea doi si pe plat se termina putin gazul si pierd 2 plutoane, reusind sa ma lipsesc abia de al treilea. Strategia a fost simpla: peste 200 W pe urcari si 180-190 W pe plat/ coborare. Urcarea trei e cheia. Clar m-a ajutat mult faptul faptul ca am stiut de la Radu profilul, respectiv ca sunt 3 urcari pe Box Hill, caci descrierea organizatorilor a fost cam vaga...Aici depasesc, asa cum pana acum ma depaseau toti pe mine. Depasesc fete de la categoria C si baieti de la B pe care ii prind din urma cu un tur. Nu las pedala sub 200 W. Sunt 3 kilometri si 7-8 minute de efort. Cifrele din stanga sunt cea mai buna motivatie: prima treime la general si primele 10% dintre fete. Cum in fata imi stau cateva zile de pauza, date de plecarea la Bucuresti, am sperante mari pentru ziua de joi, cand sper sa mai prind o etapa (ori a 9-a, ori sa recuperez o etapa din cele ratate).

Date aici

Citeste mai departe...

Brumar de Brasov 2018

1 nov- Nici azi n-a vrut sa iasa cu mine (Holbav matinal)

Desi este deja noiembrie vremea se incapataneaza sa ramana buna. Si eu ma incapatanez sa imi pastrez bunele obiceiuri din Sicilia si sa ma trezesc de dimineata. Si sa ies cu cursiera, desi atunci cand plec imi ingheata picioarele de frig si dureaza mai bine de 30 de minute pana imi intru cat de cat in regim. Astazi credeam ca am sa il corup si pe Radu, dar s-a dat lovit de frig in Cristian, asa ca am ramas sa imi fac tura singura. 

Date: aici  

7 nov- Toti soferii nebuni s-au strans la Prejmer

Astazi chiar cred ca e ultima iesire matinala caci e deja frig. Asa ca intarzii cat de mult pot plecarea si scurtez tura la 40 de kilometri cu o bucla Tarlungeni-Carpinis- Prejmer. Drumurile sunt insa aglomerate. Pe intrarea in oras dinspre Tarlungeni este o coada de kilometri, iar dupa ce savurez momentul de respiro dintre Tarlungeni si Carpinis, am niste treceri razante ale masinilor mici si mari pe langa mine, pe legatura dintre Prejmer si drumul european. Plus multe claxoane care vor sa ma faca sa inteleg ca autoritatiile mi-au facut pista. Daca nu ar fi plina de interuperi si oranta cu cioburi, ar mai fi ce ar mai fi, dar pista asta n-are nimic de-a face cu cursiera. Imi tin respiratia si abia astept sa se termine blestematia asta de pista si sa intru in Harman, ca sa scap de stress. Si cand te gandesti ca si pentru maine mi-am planificat o noua zi in sa...

Date: aici  

8 nov - O zi lunga in sa (Baraolt si Zagon)

Cum anul asta zile de concediu sunt din plin si Radu nu cupleaza la o tura de 4 zile, imi folosesc ziua de joi pentru o tura lunga de cursiera. Credeam ca ultima pe anul acesta, dar ma inselam. Astazi imi doream drumuri linistite si insorite, asa ca decid sa ma departez de Brasov si sa incep din Feldioara. Target nu aveam. Stiam doar ca ma voi duce spre Baraolt, ca mai apoi sa revin in Sfantu Gheorghe. De acolo, optiunile erau nenumarate.

Pe cand personalul taia ceata groasa din campie, ma intrebam ce caut eu aici, fara lumina spate si imbracata asa sportiv. De fapt subtirel. Desi eram inca la caldura, parca vizualizam valurile de ceata cum patrund ca niste stafii in oase. 

Sunt singurul calator care coboara in Feldioara si asfaltul nu ma imbie deloc sa ma urc in sa. Fac pauze numeroase, caci nu reusesc sa ma reglez termic si imi pare ireal cum pedalez pe drumul drept, gol si flancat de arbusti cuprinsi de chiciura. 

Stiu ca trebuie doar sa am rabdare. Sa ii dau timp soarelui sa se urce pe cer si sa incalzeasca. Sa topeasca albul, sa imi redea glabenul uscat la ierbii ori negrul pamantului. Sa ma dezghete. Asta se intampla abia dupa Baraolt, cand decid sa opresc pe pajistile care preced stanga-dreapta bucata de pavate. Am picioarele bocna si simt ca daca nu fac cativa pasi nu o sa mai pot gandi logic.

Pavatele vin si trec si ma vad in drumul national ce coboara lin spre Sfantu Gheorghe unde incep sa am si eu, in sfarsit, ceva randament. 

Frost

Inainte de pavatele de dupa Baraolt

80 de kilometri au trecut usor. Mai am inca suficiente ore de lumina, asa ca incep sa fac calcule cum sa imi lungesc tura. 

Ca sa gandesc corect ma opresc mai intai sa mananc, caci ratiunea trece prin stomac. Dupa ce rad un sandwish cam trist cumparat din zona garii si ceva dulce, hotarasc sa plec spre Zagon. Aveam o multime de alegeri care nu implicau off-road, dar ma atragea incheierea aceea glorioasa, in coborare, din pasul de la Intorsura Buzaului si pana in Brasov. Stiam drumul din august, de cand mai fusesem pe aici, asa ca am pedalat relaxata, doar cat sa ma bucur de ziua asta de toamna plina. Daca la inceputul zilei imi ardea fata de frig, acum o simt cum arde de soare, si cred ca sunt cel putin 10-15 grade diferenta intre primele ore ale zilei si amiaza.

Ajung in Brasov o data cu inserarea si acasa inainte de a termina in mod normal programul de munca. Asta da viata!

Mestecanisul de la Reci

Zagon

Date: aici 

16 nov - Zwift Cruise Intervals

Date: aici 

20 nov - Postavaru Morning...fara glorie, dar cu multi morcovi

S-a dat alerta de zapada proaspata in Poiana. Si desi nu sunt deloc o pasionata a schiului, un Postavaru Morning Glory, intra bine, asa, de diversitate.

Ieri dupa-amiaza si aseara au fost deja primii schiori de tura care au urcat in Postavaru. Dimineata vine ziua a doua. Noi deschidem balul, dar suntem prinsi rapid pe urcare de Alin Tanase. 

Daca urcarea merge cum merge, deja incep sa ma ingrijorez pentru coborare. Hotarasc sa cobor pe cea mai lina varianta posibila, respectiv pe familiar. Problema e ca ratracul intrat ieri nu a facut decat sa macine zapada, fara sa o si niveleze la coborare, ca atare partiile nu sunt partii si iese o prima coborare a sezonului la limita dintre supravietuire, coborat in plug ca sa ai varfurile cat mai sus si sa ramai la suprafata printre crusta, bulgari inghetati si alte capcane specificie sezonului si care sunt moartea genunchilor. Hotarasc sa nu mai revin prin Postavaru pana nu se indeplinesc conditiile optime, caci tin prea mult la picioarele mele.

Date: aici 

24 nov- Ciucas cu mult soare si fara vant

Cand prognoza se anunta impecabila, cu soare si fara vant, asta suna ca o invitatie de mers in Ciucas. In plus, nu suntem gata inca pentru turele adevarate de iarna si cateva ture de "acomodare" cad numai bine. In plus noi iarna intram in modul acela de confort, venit acasa, stat la caldura, baut ceai si mancat bine...Asta cu mancatul bine trebuie schimbata. Cert este ca nu (ne) mai place frigul si tranzitia, primele zile cu grade sub 0 nu sunt deloc usoare. Ne mobilizam si noi pe langa grupul format de Lilly si Cindy si plecam pe urmele oamenilor pe culmea Bratocei. Dupa o sesiune foto extinsa ne despartim, noi continuam spre cabana, pe partea cea inghetata si intunecata a muntelui. Si desi am ajuns inapoi la asfalt la lumina fronalei, cand privim in urma nu am pasrat in suflet decat soarele de pe varf.

Date: aici 

25 nov - O scurta si insorita pauza de Zwift (Sf Gheorghe)

Nu credeam sa mai prind momentul acela in care ma voi urca pe cursiera, afara, in sezonul asta. Dar vremea ne rezerva mereu suprize si iata ca astazi iesim la o clasica prin campie. In afara de ultima bucata intre Bod si Sanpetru unde m-am cam simtit alergata de baieti, in rest a fost bine. Doar caci Fagarasul + tura de fata mi-au cam dat peste cap genunchiul drept. 

Date: aici

27 nov-Din nou Zwift

30 nov- Sa fie clor (WC)

Suprinzator de multa lume astazi dimineata la bazin. Am fost totusi aproape tot timpul singura pe culoar.

Date: aici 

Citeste mai departe...

O plimbare la Moeciu si un Tour de Ciucas pe MTB

Sambata 21 octombrie - Pe urmele omuletului portocaliu, pe dealurile de la Moeciu

Jurnal Claudia - La Amfiteatru – din Moieciu de Sus în sus, pe ulițele drumețului portocaliu

Astazi e ziua perfecta pentru o plimbare tomnatica. Suntem un grup pestrit de drumeti si drumete, de la 11 luni pana la +60 de ani. Dar oricat de mult sau putin antrenati ar fi oamenii, cu o plimbare pe traseele amenajate de cei de la CEM pe dealurile de la Moeciu, nu ai cum sa dai gres. De la marcajul original (mici drumeti colorati pe fond alb), pana la panourile informative plasate fie la intrare, fie in anumite puncte cheie ale traseului, cei 8-10 kilometri de mers devin placuti, o plimbare printre odai, poiene, sectiuni de padure, bucurandu-te constant de privelistea Craiului si Bucegiului in departare. Si daca muntii mai sunt si acoperiti de un strat proaspat de zapada, contrastand cu galbenul de final al toamnei, tabloul este complet.

Trupa vesela de azi

Bucegiul cu primul puf de zapada

Dupa un urcus mai hotarat la inceput, Culmea Lunga se scurge domoala cu mici suisuri si coborasuri sub pasii nostri. In zona Casei Rotunde, facem o pauza de picnic la adpostul unui fanar. Suntem inca scaldati in soare, dar vantul se joaca deja prin parul nostru, prevestind poate schimbarea vremii. Intindem pe fata de masa ceva legume, multe tipuri de branza si niste paine buna cu cartofi, toate luate de dimineata, proaspete din piata. Andrei si Claudia vin cu desertul si toata lumea poate incepe multumita coborarea spre centrul satului.

Picnic-time

Satul ce se intinde la picioarele noatre

Aici facem doar o mica pauza pentru realimentare cu apa de la magazinul comunal si pornim in continuare in urmarirea omuletului portocaliu, ce temporar imparte drumul cu omuletul albastru si ne poarta pe la Casa Inspectorului Trisca si mai apoi prin  Poiana Andolia si Poiana Magistratului, spre drumul asfaltat de la Cheile Gradistei. Locurile sunt la fel de frumoase, insa poteca noastra e acum in umbra si efectul nu mai e la fel de puternic ca dimineata.

Totusi suntem perseverenti si ba deschizand si inchizand porti, ori pozand poieni intregi spuzite cu branduse de toamna, ajungem intr-un final, cu o ora inainte de lasarea serii, la destinatie, dupa o tura care pare sa fi fost pe placul tuturor.

Date si track: aici

Duminica 22 octombrie-Ocolul Ciucasului si oare ultimul MTB al anului

De acum incepe goana dupa weekenduri cu vreme buna. Fiecare sfarsit de saptamana fara ploaie e savurat la maxim. Anii trecuti noiembrie a fost darnica, insa pentru anul asta am emotii. Cursiera e deja pe trainer, abonament la sala am, schiurile sunt ascutite, claparii reparati, dar parca as mai trage putin de toamna. La vremea asta niciun efort nu e prea mare, cand e vorba de ajuns intr-un loc uscat si cu temperaturi decente. Serile sunt deja lungi, diminetile incep tarziu, e timp pentru condus...Weekendul asta nu sofam prea mult, dar presimt ca o sa o facem in curand. Sau de fapt conducem, insa doar pana la Cheia, pentru o tura pe MTB in Ciucas. Nimic nou, caci atunci cand e ziua scurta nu mai e timp de inovatii. Obiectivul e poteca cunoscuta din spatele Ciucasului, cu intoarcere prin Poiana Stanii - Culmea Zaganu. Schimbam doar inceputul si sfarsitul, caci alegem o urcare directa la Cabana Ciucas pe Valea Berii, prilej numai bun de push-bike de la un punct incolo.Nu simt poteca lata ce merge pe din dosul Ciucasului si merg gatuit, pana cand ne gatuim de tot cand intram in padure si drumul superb si ciclabil e plin de cazaturi de la aceeasi furtuna ce a facut ravagii si in Hasmas. Acum oricum nu mai e rost de intors si incepem sa sarim/ ocolim cazaturi, ajungand mai mult sa mergem pe biciclete, decat pe ele. Daca portiunea asta nu ne-ar fi incetinit atat de mult, chiar am fi avut timp sa urcam si pana sub Tabla Butii si sa coboram in Poiana Stanii pe traseul de la maraton de la Ciucas, dar asa, alegem varianta directa pe forestier.

Ajungem cat ai clipi si portiunea de urcare spre Culmea Zaganu merge considerabil mai bine ca data trecuta, majoritar in sa.

Bucata asta a mai salvat ceva din tura in Ciucas, si cum inca avem timp hotaram sa facem si o urcare la Muntele Rosu pentru a cobori apoi pe BG spre Fantana lui Ioan si de acolo direct la masina. Drumul spre cabana e pustiu si merge repede. Poteca in schimb din nou nu intra cum trebuie. Nu o simt. Sunt constienta ca am mai multa incredere in ce pot, fata de inceputul sezonului, ca ma dau mai bine ca anul trecut (partial si datorita 29'erului), stiu si unde am probleme, si fix acum, cand ar fi cazul sa incep sa lucrez la ele, punem MTBul in cui vreo 6 luni de zile, numai bine sa uit jumate si sa imi reduc increderea in mine la cote de avarii.

Date si track: aici

Citeste mai departe...

Ciresar de Brasov 2017

6.06 29er-ing cu Andrei

Andrei isi manifesta dorinta de a testa 29"er-ul, asa ca eu iau racheta lui Radu si iesim la o invarteala mica. E oricum prima iesire pe anul asta cu 29er-ul si sunt curioasa cum or sa se simta toate obstacolele clasice de pe coborarea spre Saua Tampei. Merge fain, mai relaxat decat cu Simplonul, doar ghidonul incredibil de lat mi se pare ciudat. Aproape ca ne prinde noaptea.

Date: aici

9.06 Se intoarce vremea buna (Poiana Marului)

Dupa cateva zile de ploi, Foreca anunta pentru azi vreme buna. Privirile mi se duc din jumate in jumate de ora, fara voia mea, spre fereastra, pandind momentul in care se vor sparge norii. Asfaltul e uscat, cursiera e pregatita, nu trebuie decat sa mai izbucnesc in pedalat. Targetul e sa urc in pas in Poiana Marului. Fac greseala sa si cobor in sat, dar promit sa nu mai repet pe viitor. Pentru o intoarcere prin Rasnov si Poiana nu mai am timp, asa ca raman in campie pedaland spre Vulcan si apoi spre Codlea. De acolo se cam termina energia, faptul ca nu am facut nicio pauza se cam simte, asa ca merg mai mult din inertie spre Brasov. Tragand linie la sfarsitul celor 70 de kilometri ma simt cam muncita, dar inima imi crestea de bucurie cand pedalam spre casa si vedeam cum vremea buna isi face din nou loc in depresiunea Brasovului, muntii se curata de nori si totul prevesteste o serie de zile superbe de vara, numai bune de stat afara.

Date: aici

13.06 Asta inseamna sa fii mafiot (Piatra Craiului, Prapastii, Magura)

Plimbarea prin Prapastiile Zarnestiului- La Table- Saua Joaca- Magura, mie una imi place foarte mult. Intr-o alta vreme as fi batut drumul din Bucurresti pana in Crai, chiar si pentru atat. Acum plec pur si simplu la 5 de acasa si am timp suficient pentru o tura lejera cu Andrei. Lumina in schimb nu ne ajuta neam si pozele ies complet neinteresante desi la fata locului atat Craiul arata interesant (cuprins de neguri) cat si Bucegii din care doar Batrana si Saua Strunga erau in soare.

Date: aici

Magura- by Andrei

Saua Joaca- by Andrei

14.06 Pasul Bratocea si Muntele Rosu pe cursiera

Aveam in minte de ceva timp sa dau o urcare dupa program in Bratocea, dar am tot amanat pana miercuri cand cei 6 m/spe directie NV/ SE m-au convins definitiv. Pe urcare are sa imi prinda tare bine, la intoarcere o sa il am din fata, dar va compensa cu faptul ca sunt pe coborare. Urcarea merge bine, desi e inca trafic greu pe DN. Cobor fara graba si cum stau bine cu timpul decid sa urc si pana la Muntele Rosu. O frumusete de urcare de 3 km provocatori de la inceput pana la sfarsit. Aveam chef de un Ciucas pustiu, voiam sa simt muntele ca fiind din nou al meu si pentru asta reteta e simpla: mers in timpul saptamanii cand nu mai e nimeni.

Revin in pas, fac jonctiunea cu Radu si coboram impreuna pana la masina. In spate Ciucasul ramane scaldat in ultimele culori ale apusului asteptandu-ne si data urmatoare.

Date: aici

Drum intins-by Radu

15.06- 1000 m in jurul Tampei

Desi stam de mai bine de 1 an in Brasov, tot mi se pare incredibil cate oportunitati ai doar pentru MTB in Postavaru. Azi m-am luat dupa Radu si Oac si s-au strans cu usurinta 1000m diferenta de nivel din 3 urcari diferite, 2 dintre ele in premiera: drumul vechi al Poienii si Saua Tampei. Mai problematic e cu coborarile, dar am toata vara sa lucrez si la asta.

Date: aici

Pe Stejeris

16-17.06 Ascutit inainte de potop

Nu stiu daca tura asta in Crai ar trebui inclusa la aventura din timpul saptamanii sau la o tura de weekend, dar prognoza dezastruoasa cu ploaie non-stop sambata si duminica ne-a facut sa ne mobilizam si sa urcam vineri seara in Crai. Radu propune Padina Hotarelor, ca fiind cea mai scurta cale catre creasta. Probabil ca asa e, dar cea mai scurta inseamna si cea mai directa, caci dupa ce lasi in urma drumul placut spre Schitul de la Coltii Chiliilor incepe brusc o poteca abrupta pe grohotis si pamant reavan ce urca sute de le metri diferenta de nivel pe o vale ingusta fara viziune. 1 km vertical de la masina si pana in creasta si ceva efort in cele aproape 2 ore de urcat. Nu, nu m-am ramolit chiar asa de rau de am ajuns sa urc cu 500 m diferenta de nivel pe ora, dar poteva asta chiar e necioplita si nu ai niciun spor pe ea. Desi atunci cand iesim in creasta e trecut de ora 21.00 si lumina se estompeaza rapid, culoarul de jnepeni care ma scoate aproape de varful Turnu imi pare drumul spre lumina. Izbavire, mantuire, spuneti-i cum vreti, dar eu prin Purgatoriul de sub mine nu mai calc prea curand si sper ca niciodata la coborarea.

Indicatorul de pe Turnu si o paine buna de mancat pana la Ascutit. Dar nu e graba. Acum, ca am iesit in creasta e chiar usor. Cateva varfuri. Sus-jos dar cu diferente mici de nivel. Ochii se obisnuiesc cu crepusculul si ajungem sa ne aprindem frontalele cand e deja trecut de ora 22.00.

Crepuscul in creasta

La refugiu mai sunt 2 polonezi care au in plan sa coboare maine la prima ora ca sa evite vremea rea. Cam asa vrem sa facem si noi. Peste noapte se porneste vantul si cad si vreo 2-3 averse, cat sa ude bine calcarul de Crai. In conditiile astea nu imi surade prea tare o coborare pe Cioranga Mare si optez pentru varianta cea mai simpla pe Padinile Frumoase. Oricum afara e ceata, vant si ar trebui sa coboram cat mai repede la vale. 

Pe coborare blestem adidasii de trail de la Asics care aluneca pe calcarul ud ca pe patinoar si le promit o retrogradare pe potecile de pamant din Postavaru. Mai mult nu pot, sau in niciun caz pe ud.

Ma relaxez cand intram in padure si plimbarea spre Curmatura ne cade chiar bine amandoura. Pe o poteca pustie, in aerul curat al diminetii, inconjurati de atata verde, cu gandul la o omleta si un ceai la cabana inca goala. Pregetam la Curmatura mai mult decat ne-am asteptat caci suntem tinuti in loc de prima rapaiala a zilei. Mai urmeaza si altele, insa ne vor gasi fie in drum spre/ fie la masina.

Restul weekendului se scurge prin oras, marcat fiind doar de niste placinte cu branza mancate impreuna cu prietenii, la un film bun (Ida).

Date: vineri si sambata

19.06 O Poiana scurta, cat sa punem sangele in miscare

Urc mediocru in Poiana, mai continui putin spre Rasnov si apoi revin in Brasov, chaising the sunset.

Date: aici

21.06 #gatala4 si ploaia la fel

De cea mai lunga zi din an...am muncit. Dar aveam de gand ca macar dupa-amiaza si cea mai scurta noapte din an sa le marcam cum se cuvine. Event pe FB, dormit sub cerul liber, oameni faini. Se pare insa ca si ploaia a avut acelasi plan, desi a fost secretoasa si nu a dat join. Preferam sa dea si sa nu apara. Acum nu stiu daca avea de gand doar sa ne faca o vizita, dar a bagat o udatura in noi, de ne-a dejucat toate planurile. Cum urcam noi asa alaturi de Claudia, Miruna si Andrei, cu norul de pe Bucegi tinut sub control din ochi si norul de pe Codlea de niciunde se intuneca brusc in mai putin de 5 minute si primele picaturi isi fac aparitia. Ne grabim si noi spre adapostul padurii si ne pinguinim toti 5 sub prelata de hamac asteptand sa treaca ploaia. Asteptari zadarnice timp de 45 de minute, stropi din ce in ce mai mari si mai desi, pana cand ne dam seama ca nu mai e de stat. Chiar de se va opri, udatura lasata in urma ne tair cheful de bivuac. Asa ca revenim spasiti la masina si ne promitem ca a treia incercare de bivuac pe Magura Branului va fi cu noroc.

Date: aici

Adapost

Moise

Ne retragem spasiti

22.06 Drop, ud si tehnica 0

De cand am ramas doar cu SPD-urile pe bicicleta, ma dau si mai prost decat inainte. Frica, teama, ezitarile sunt la ordinea zilei. Radu zice ca ma ajuta saa vindec, asa ca ma duce pe varianta care coboara din Poiana Stechil spre bazine. Inutil sa spun ca nu m-am vindecat de nimic, ca era ud, ca m-am dat jos regulamentar la fiecare obstacol mai ciudat si cele nspe repetari de dropul din poteca, desi mi-au iesit toate, a fost din cauza ingerului pazitor si nu a tehnicii mele. Dupa fiecare repetare ma miram ca nu m-am imprastiat nici de data asta si dupa 5-6, deja simteam ca fortez prea mult mana norocului. Totusi cred ca o sa dovedesc data urmatoare macar piatra aia mica din coborarea spre La Iepure

Date: aici

28.06 Stejeris cu Claudia si Miruna

Anul trecut imi facusem aproape un obicei din a iesi saptamanal cu Claudia pe undeva, profitand de zilele lungi de vara. Sper sa reluam obiceiul respectiv, de data asta in 3. Am inceput timid, pe langa casa, prin Postavarau, dar speram sa plecam curand in deplasare: Curmatura, Coltii Chiliilor, Bunloc, Magura Codlei. Idei sunt suficiente.

Date: aici

Cateva randuri de la Claudia: aici

3 fete cucuiete pe Stejeris

Citeste mai departe...