Zilele de vara cu vreme buna invita parca la haiducii. Iar augustul de anul acesta ne-a daruit din plin seri fara ploaie, zile caniculare pentru Brasov, seri petrecute invartind la pedala prin Postavaru si nopti racoroase, in care spre dimineata facem in continuare uz de un colt de plapuma. A fost vremea ideala de concediu, dar la cifrele cu care ne umplem noi zilele libere, dupa 3-4 zile pline cu zeci de kilometri si +2000 m diferenta de nivel zilnic, poate sa fie vreme de pus in rama, caci corpul cere doar odihna.
Si acest interval de 3-4 zile e ideal pentru o "epica" pe 2 roti. Subtiri, de cursiera, sau carnoase si profilate pentru MTB. Si daca pe langa placerea pedalatului se mai adauga si descoperirea unor locuri noi, o trecere, o traversare, un inceput si un sfarsit si o puternica imersiune in natura, atunci tura e garantat reusita. De data asta a fost o traversare de la Calimanesti la Sibiu, peste Buila, creasta Capatanii, trecand tangential doar prin Lotrului, intrand in Cindrel si bifand si vreo 30 de kilometri frumosi de la Geiger. Si chiar si asa, am fost nevoiti sa lasam pentru alta data salbatica creasta a Lotrului, trecerea in Cindrel peste Saua Steflesti si coborarea spre Paltinis.
 |
| 2 roti, munti noi, nori de ploaie, toate fac parte din epica |
Parteneri de tura pentru haiducii de genul asta nu sunt deloc usor de gasit, caci zilele sunt lungi si solicitante, confortul unui magazin ori unei cabane sunt rare, e mult bagaj de carat pentru noptile de bivuac dar in egala masura tot echipamentul trebuie ales cu grija si masura pentru a fi cat mai usor si compact posibil, si nu in ultimul rand totul e garnisit cu o doza substantiala de necunoscut si imprevizibil. In primul rand necunoscut caci epicele presupun din start locuri noi si multa explorare.
De data asta insa asteptarile ne-au fost depasite caci ne-am strans 5 oameni: Cindy, Nico, Dani, Radu si Mike.
 |
| Dani e partener vechi de epice, dar Nico si Cindy au fost o supriza. Placuta, evident |
 |
| 3 baieti...epici |
Am pornit din Calimanesti incercand sa gasim o legatura peste dealuri spre Baile Olanesti. Am gasit-o dar am strans in acesti primi 30 de kilometri neasteptat de multa diferenta de nivel tot suind si coborand niste "amarate" de dealuri in caldura de la mijlocul zilei. Asa ca o pauza de refacere a fortelor la o autoservire din Baile Olanesti se impunea. Impreuna cu niste cumparaturi care sa ne tina pana in Voineasa.
 |
| Pe poteci neasteptate intre Calimanesti si Baile Olanesti |
 |
| Desi e doar ora 11 e caldura mare. Fanana iesita in cale nu se refuza |
In fata ne stateau cativa kilometri buni de pedalat pe forestier spre Cheile Folea, apoi din dreptul cantonului IF Manzu un push bike spre Saua Prislopel, din nou forestier prin tunelul de sub Stogosoare, doar pentru a ajunge in fata urcarii monstruoase spre unul din cele mai estice varfuri din Capatanii- Vf. Gera. 6 ore spune "incurajator" indicatorul si sa tot fie ora 16.30-17.00 cand ne angajam pe primele serpentine incepand metodic cu push bike. Este oricum mult mai bine decat poteca inexistenta pe care am coborat
cu ani in urma, ghidati doar de trackul GPS incarcat de Em. Cand am planificat tura am citit despre acest nou "forestier" provocator si la fata locului nu s-a dezmintit. 500 m pe primii 5 km, panta constanta de 10% si multa sudoare. Suntem singurii care muncim pe aici, in rest doar masini 4x4 care coboara. Maine vom afla si circuitul pe care il parcurgeau cam toti
 |
| De aici incepe, pe bune, aventura (by Dani) |
 |
| La iesirea din tunel avem parte si de primele picaturi de ploaie ce lipseau din prognoza |
Efortul nostru e insa rodnic si manati de ploaia din spate urcam cu spor. Vremea din pacate nu da semne sa se imbuneze si la iesirea din padure incepem sa cautam variante de "cazare" pentru noapte. Avem de ales intre "adapostul" padurii si o stana de 4 stele cu televizor, care ne este insa interzisa. Asa ca la sfatul ciobanilor plecam sa cautam refugiul Gera.
Ma detasez putin de moment si ma uit la noi cum impingem hotarati bicicletele pe panta de iarba, inconjurati de toate partile de nori grei de furtuna. Imi rasuna in minte versurile celor de la The Doors- Riders of the storm ce suntem. Stim cu totii ca e o chestie de minute pana sa inceapa ploaia si la noi. Insa nimeni nu pare cu adevarat panicat, desi de ore bune alergam cu ea in spate. Imi imaginez cum ar fi fost cu Cristi pe aici in situatia data si gandul asta imi smulge inevitabil un zambet atarnat in coltul gurii. Radu rateaza navigatia de data asta, dar Dani are dreptate si coborand putin din drumul de culme si urmand un alt drum bun de pamant ce pare sa duca spre varful Folea, reusim sa gasim cladirea refugiului. Facem ordine printre scanduri, barne, banci, maturam podeaua cu niste crengi de brad, dar niciun efort nu e prea mare cand te gandesti ca vei avea un acoperis uscat deasupra capului. O noapte in ploaie nu e chiar cel mai bun inceput de epica.
 |
| Prima varianta de cazare e stana (by Dani) |
 |
| Ploaia continua sa ne alerge toata urcarea. Aici cautam deja refugiul Gera |
 |
| Nu are prea multe stele, dar e mai bun decat o noapte in ploaie. Are in schimb saltea :) |
Dimineata este cenusie si satula de somn ma trezesc pe la 6.00, dar nu ma indur sa ii scol si pe restul, asa ca atipesc si fac ochi regulat. Ne urnim greu, dar cu o vaga promisiune de vreme buna caci zarile incep sa se deachida. E inca vara, apusul nu vine inainte de 20.30, asa ca ne permitem inca plecari tarzii. Astazi erau in plan Capatanii si Latoritei, dar ma indoiesc ca vom avea timp pentru ambele. Drumul de pe culmea muntilor Capatanii ne este prea putin cunoscut, dar se dovedeste a fi perfect pentru mountain bike. Mergem ore bune insotiti doar de vant.
Evident ca Latoritei pica din program daca vrem sa ajungem maine totusi in Sibiu, asa ca ne lasam la vale kilometri buni spre Ciungetu unde oprim la o bere. Apoi alti 14 kilometri intinsi spre Voineasa unde oprim din nou pentru aprovizionarea de seara. In fata ne stau alti kilometri de forestier si necunoscutii munti ai Lotrului.
 |
| Creasta Capatanii (by Dani) |
 |
| Cand pe biciclete, cand pe langa ele |
 |
| Dupa talent (by Dani) |
 |
| Respectiv dupa posibilitati (by Dani) |
 |
| Coborand spre Petrimanu |
Astazi nu suntem stresati sa gasim un acoperis deasupra capului, caci prognoza se anunta buna. Suntem mai mult interesati de conditiile oferite: apa de spalat, iarba buna de saltelute, vatra. Avem de ales intre siguranta oferita de o casa in constructie unde probabil puteam dormi nederanjati in mansarda deschisa, sau cerul instelat. Il alegem pe cel de-al doilea pentru ca o noapte sub cerul liber face parte din ingredientele unei epice. Incepem regulamentar cu spalat la rau, strans lemne, facut foc. Eu si Cindy capitulam primele si ramanem atente la conversatie, doar ca din confortul sacilor de dormit. Odata cu somnul vin si primele picaturi de ploaie si ne tot foim intrebandu-ne ce sa facem si unde e cerul senin promis de prognoza. Este incredibila viteza cu care peticul de cer se acopera si se descopera jucandu-se cu rabdarea noastra. Fix cand adormisem se pune pe ploaie. Cindy si Nico se refugiaza sub un cap de pod, Dani se ascunde in sacul de bivuac, iar noi improvizam un adapost din prelata pe care o avem la noi.
 |
| Cine a mai auzit de epica fara foculet? |
 |
| Ceva, ceva prajim si noi (by Dani) |
Sa tot fie trecut de 12 cand ne asternem la somn cu adevarat. Astfel ca dimineata vine prea repede peste noi.
Parasim drumul bun destul de repede si prindem o bifurcatie spre stanga ce se catara rapid pe versant. Panta e constanta, drumul ingust si urcarea in sine destul de provocatoare. Iesim dupa 2 ore bune de muncit la inceputul muntilor Lotrului si necunoscutul ne sperie. Un drum de iarba si pamant se strecoara prin mijlocul unei tabere de afinari si se pierde in padure. Nu ne inspira incredere. Sau nu avem incredere in noi, ca l-am putea dovedi in putinele ore de care dispunem azi. Asa ca se amana si Lotrului pentru o data ulterioara si decidem sa coboram pana in Transcindrel, adica 1000 m diferenta de nivel, doar ca sa avem ce urca la loc. Sunt insa destul de convinsa ca si daca am fi continuat prin Lotrului am fi avut de impins bicicleta tot cam atat, urmand denivelarile crestei. Ne gandeam initial sa pedalam pana in Pasul Steflesti, de acolo sa urcam spre varful Steflesti si sa coboram lung spre Paltinis. Dar cum la drum intins iti vin idei, Radu propune sa reconfiguram din nou si sa cotim direct spre Cindrel ca sa ne bucuram de o coborare lunga spre Sibiu/ Rasinari peste varfurile Derjani si Dragut.
 |
| Cindy despre Romania: e incredibil cat de larga si de cat de mult loc aveti in tara asta. |
Ultimii kilometri sunt de asfalt si mergem aproape teleghidati prin Sibiu spre Supermama pentru a ne reface puterile inainte de drumul spre casa. Baza in acest caz e sfanta Cola de care abuzam pana in Brasov.
0 comments:
Trimiteți un comentariu