Iarta-mi durerea!
Acum, cu aripile acestea noi
Poti sa dezmierzi cutele cerului (M. Daitoiu)
1 septembrie- Valea cu Apa- Saua Tampei- La Iepure
Un scurt intermezzo in lunga si in acelasi timp scurta sedere la Bucuresti. Revin acasa pentru doar 2-3 zile, impartita fiind intre orasul ce respira inca a vara si sufletul ce intuieste deja toamna. Totusi tura asta scurta de dupa program, normalitatea zilelor de vara, imi cade totusi bine.
1 septembrie- Valea cu Apa- Saua Tampei- La Iepure
Un scurt intermezzo in lunga si in acelasi timp scurta sedere la Bucuresti. Revin acasa pentru doar 2-3 zile, impartita fiind intre orasul ce respira inca a vara si sufletul ce intuieste deja toamna. Totusi tura asta scurta de dupa program, normalitatea zilelor de vara, imi cade totusi bine.
Date si track: aici
13 septembrie- Alergare in Poli cu Vio
Desi am stat aproape o luna in Bucuresti, timp in care am uitat noptile tihnite de acasa, mirosul pesterii si mi-au murit toate florile din Brasov, nu am ajuns sa ies nici macar o seara, cu toate ca la fiecare venire am carat constiincioasa dupa mine adidasii de asfalt. Pana la urma le-a venit si lor timpul si dezmortirea asta mi-a picat numai bine, desi luna in capitala m-a scos complet din rutina, a adus la pachet un sentiment de om gras si ruginit si mi-a confirmat inca odata cat de bine imi prieste aerul de statiune.
13 septembrie- Alergare in Poli cu Vio
Desi am stat aproape o luna in Bucuresti, timp in care am uitat noptile tihnite de acasa, mirosul pesterii si mi-au murit toate florile din Brasov, nu am ajuns sa ies nici macar o seara, cu toate ca la fiecare venire am carat constiincioasa dupa mine adidasii de asfalt. Pana la urma le-a venit si lor timpul si dezmortirea asta mi-a picat numai bine, desi luna in capitala m-a scos complet din rutina, a adus la pachet un sentiment de om gras si ruginit si mi-a confirmat inca odata cat de bine imi prieste aerul de statiune.
Date: aici
17 septembrie dimineata- Stejeris cu Vali si Radu
Vali si Muha sunt la Brasov weekendul acesta, intr-o combinatie de MTB, socializare cu ursii garnisita cu mamaliga si amestec de merisoare si afine si aroma de bere de la Oktoberfest. Daca sambata am facut o tura frumoasa in Bucegi, duminica avem program de voie. Muha iese cu Andrei la alergat, iar eu, Vali si Radu ramanem fideli bicicletei si mergem la MTB. Ii arat lui Vali unul din traseele frumoase din Postavaru, pe care ne-am tocit o vara intreaga cauciucurile: Dumul Vechi- Poiana Mica- Poiana Brasov- Stejeris. Stiam ca Vali va aprecia ceva frumos si sper cu ocazia asta sa il mai momesc la Basov, caci repertoriul meu de trasee e suficient de vast, sa ne dam un weekend intreg si sa ne simtim bine, mai ales ca avem cam acelasi nivel pe coborari.
17 septembrie dimineata- Stejeris cu Vali si Radu
Vali si Muha sunt la Brasov weekendul acesta, intr-o combinatie de MTB, socializare cu ursii garnisita cu mamaliga si amestec de merisoare si afine si aroma de bere de la Oktoberfest. Daca sambata am facut o tura frumoasa in Bucegi, duminica avem program de voie. Muha iese cu Andrei la alergat, iar eu, Vali si Radu ramanem fideli bicicletei si mergem la MTB. Ii arat lui Vali unul din traseele frumoase din Postavaru, pe care ne-am tocit o vara intreaga cauciucurile: Dumul Vechi- Poiana Mica- Poiana Brasov- Stejeris. Stiam ca Vali va aprecia ceva frumos si sper cu ocazia asta sa il mai momesc la Basov, caci repertoriul meu de trasee e suficient de vast, sa ne dam un weekend intreg si sa ne simtim bine, mai ales ca avem cam acelasi nivel pe coborari.
Date si track: aici
17 septembrie seara: Simon- Poiana Vaii Gaura- Poiana Gutanu- Simon
Pentru ca prietenii ne pleaca relativ devreme spre Bucuresti, ne hotaram sa marcam ultima zi autentica de vara printr-o noapte petrecuta undeva pe sus. Plecam spre Saua Batrana, insa pe varianta cea mai lunga: Simon- poiana fostei stani din Valea Gaura- Poiana Gutanu. Aveam chef sa tropaim putin, timpul nu ne ingrijora caci deja frontalele nu mai lipsesc din rucsac si ne bucuram simplu de munte. Nu ne-a iesit chiar planul de acasa, caci pe masura ce orele treceau muntii se ascundeau un niste nori mari si gri, manati spre noi de un vant pornit parca din senin. Apusul a fost si el inghitit de micul front de precipitatii, asa ca am lasat creasta pe alta data si am coborat pe BA inapoi in Simon, ajungand la fix inaintea unei ploi cu grindina. Probabil o relicva a verii.
17 septembrie seara: Simon- Poiana Vaii Gaura- Poiana Gutanu- Simon
Pentru ca prietenii ne pleaca relativ devreme spre Bucuresti, ne hotaram sa marcam ultima zi autentica de vara printr-o noapte petrecuta undeva pe sus. Plecam spre Saua Batrana, insa pe varianta cea mai lunga: Simon- poiana fostei stani din Valea Gaura- Poiana Gutanu. Aveam chef sa tropaim putin, timpul nu ne ingrijora caci deja frontalele nu mai lipsesc din rucsac si ne bucuram simplu de munte. Nu ne-a iesit chiar planul de acasa, caci pe masura ce orele treceau muntii se ascundeau un niste nori mari si gri, manati spre noi de un vant pornit parca din senin. Apusul a fost si el inghitit de micul front de precipitatii, asa ca am lasat creasta pe alta data si am coborat pe BA inapoi in Simon, ajungand la fix inaintea unei ploi cu grindina. Probabil o relicva a verii.
Date si track: aici
18 septembrie- O Poiana absolut mediocra
In ceea ce priveste cursiera nu exista nici urma de indoiala. In primavara eram mult mai in forma decat sunt acum. Orele de Zwift de peste iarna s-au simtit. Si kilogramele in minus. Au fost cateva PBuri consecutive pe urcarea spre Poiana, insa dupa pauza din vara, parca am regresat cu un an. Sau cel putin asa zice timpul. Si ceasul e cel mai aprig critic, si in egala masura cel mai cinstit prieten. Mai trist e ca nici nu cobor mai bine, ca sa ma consolez macar ca ce pierd pe urcare, castig pe coborare. Cursiera da pur si simplu pe minus. Un motiv sunt si cele 2 kilograme in plus, cu care trebuie sa fac ceva peste iarna. Urc mediocru desi mie mi se pare ca merg bine. Dar cronometrul nu minte niciodata.
18 septembrie- O Poiana absolut mediocra
In ceea ce priveste cursiera nu exista nici urma de indoiala. In primavara eram mult mai in forma decat sunt acum. Orele de Zwift de peste iarna s-au simtit. Si kilogramele in minus. Au fost cateva PBuri consecutive pe urcarea spre Poiana, insa dupa pauza din vara, parca am regresat cu un an. Sau cel putin asa zice timpul. Si ceasul e cel mai aprig critic, si in egala masura cel mai cinstit prieten. Mai trist e ca nici nu cobor mai bine, ca sa ma consolez macar ca ce pierd pe urcare, castig pe coborare. Cursiera da pur si simplu pe minus. Un motiv sunt si cele 2 kilograme in plus, cu care trebuie sa fac ceva peste iarna. Urc mediocru desi mie mi se pare ca merg bine. Dar cronometrul nu minte niciodata.
20 septembrie- Kettelbel
Incep sa consrientizez ca nu o pot tine toata iarna cu kettelbel si trebuie sa imi fac abonament la sala. Ma decid pentru 7card.
21 septembrie- Lumina faina, iepure si primele zile adevarate de toamna
O noua urcare mediocra in Poiana. Macar pe jumate din urcare am avut companie si m-am bucurat de o dupa-amiaza faina de toamna cu lumina si vizibilitate.
Date: aici
22 septembrie Kettelbel
24 septembrie E inca verde padurea. Nu pentru mult timp. Alergare matinala pe forestierul de la Pietrele lui Solomon
Peste noapte a plouat, asa ca un trail matinal pe sub Tampa se exclude. De fapt, pe la 8 cand ma scol picura in continuare, si desi ma indemn cu Andrei sa iesim, nu reusim sa ne corupem unul pe altul. Cum stiu insa ca ambele zile se anunta ploioase (vreme perfecta dealtfel pentru un team building in Poiana Brasov), ma mobilizez totusi sa ies la alergat. As vrea ceva in natura, dar fara noroi. Pentru asfaltul orasului o sa am toata iarna la dispozitie. Asa ca merg cu masina pana la Pietrele lui Solomon unde gasesc o parcare goala. Urc si cobor pana in Poiana, fac un dus si ajung la fix pentru masa de pranz. Seara se incheie cu o piscina si o sauna, indeletniciri de vreme rea.
22 septembrie Kettelbel
24 septembrie E inca verde padurea. Nu pentru mult timp. Alergare matinala pe forestierul de la Pietrele lui Solomon
Peste noapte a plouat, asa ca un trail matinal pe sub Tampa se exclude. De fapt, pe la 8 cand ma scol picura in continuare, si desi ma indemn cu Andrei sa iesim, nu reusim sa ne corupem unul pe altul. Cum stiu insa ca ambele zile se anunta ploioase (vreme perfecta dealtfel pentru un team building in Poiana Brasov), ma mobilizez totusi sa ies la alergat. As vrea ceva in natura, dar fara noroi. Pentru asfaltul orasului o sa am toata iarna la dispozitie. Asa ca merg cu masina pana la Pietrele lui Solomon unde gasesc o parcare goala. Urc si cobor pana in Poiana, fac un dus si ajung la fix pentru masa de pranz. Seara se incheie cu o piscina si o sauna, indeletniciri de vreme rea.
Date: aici
25 septembrie- Cand lumina e buna, viata e frumoasa
Dupa ziua ploiasa de ieri, dimineata incepe cu aerul curat din Poiana si cu primele raze timide de soare ce prinde parca puteri pentru a usca asfaltul. Am in minte o tura de cursiera. As fi vrut sa scriu lunga, dar as fi mintit. Asta vara era o tura de dupa-amiaza. Acum imi umple junatatea de zi ramasa. Diverse combinatii de trasee mi se invart prin minte, dar nici cand plec de acasa nu sunt hotarata ce sa aleg. Raman oricum pe langa Brasov, asa ca voi lasa picioarele sa aleaga. Iese o tura faina pe traseul cu munti la orizont si campuri pline se branduse. Lumina de toamna m-a insotit vreo 2 ore bune, semn de vreme buna.
Date si track: aici
26 septembrie - City run de seara
In fata ne sta un weekend lung de MTB, asa ca o alergare usoara prin oras merge de minune. Chiar usoara, caci desi am fost cu Radu, am vorbit mult si am alergat putin.
Date si track: aici
0 comments:
Trimiteți un comentariu