duminică, 10 decembrie 2017

Cateva considerente despre Maroc, cursiera si minimalism


De ce pentru a doua oara in Maroc?

Primul contact cu Marocul a fost in 2011 si mi-a placut exotismul lui temperat. Un alt continent, pamantul rosu al Africii, o alta cultura, o alta religie si totusi inca multe lucruri familiar de europene care functionau totusi ca niste ancore. Au fost fara indoiala aspecte care mi-au placut (diversitatea peisajului, mancarea si aerul de stat captiv intre anumite reguli europene impuse de administratie si identitatea proprie a diverselor grupuri etnice care il compun), dar si lucruri pentru care e bine sa te pregatesti inainte (haos, negociat, standarde diferite de curatenie (ca sa nu ii zic murdarie)).

Totusi, cand la ceas de toamna-iarna Romania e prizoniera cerului gri si a primilor fulgi (insuficienti insa pentru a incepe sezonul de schi de tura fara griji), baile de soare si temperaturile diurne placute, fac din Maroc o destinatie care revine mereu in discutie. Si cel putin la gradul nostru de imaginatie, mai avem idei pentru 2-3 reveniri.
Marocul nu ii va dezamagi pe cautatorii de soare si vreme buna
De ce cu cursiera in Maroc? 

Avand in vedere ca in ultimii ani viata noastra graviteaza din ce in ce mai mult in jurul bicicletei si ca flota noastra de vehicule pe 2 roti s-a marit considerabil, alegerea trekking vs bicicleta si-a gasit rapid un raspuns. Mai ramanea dilema: cu ce bicicleta sa mergem (si implicit ce sa facem): MTB in Anti-Atlas sau cursiera. 
Varianta de mijloc a fost cursiera (si) in Anti-Atlas
Cursiera avea mai multa logica pentru ca in ultimii 5-10 ani marocanii au dus o campanie sustinuta de asfaltare a drumurilor secundare si desi asfaltul este destul de zgrumturos si gropile sau segmentele lipsa sunt o prezenta constanta, in Maroc este din ce in ce mai mult asfalt. Mai ramane oare loc si pentru MTB? Cu siguranta da, insa e nevoie de ceva munca de documentare/ planificare si vorbim aici de acel MTB de angajament in care iti cari bicicleta in spate si folosesti rutele de trekking. Asta presupune insa si o alta perioada a anului (mai-iunie sau septembrie-octombrie, maxim 15 noiembrie) cand nu mai este zapada prin munti. La final de noiembrie apar deja primele ninsori si desi drumurile rutiere prin pasuri raman deschise, lucrurile stau diferit pe poteci. Asa ca MTB-ul ramane tema de casa si hotaram sa mergem cu cursierele, autonomi si independenti, dar totusi cu un bagaj minim. 
Noi, cursierele si tot bagajul in pas in Tizi n'Test
In ultimii ani am facut usor, usor tranzitia de la coburi, portbagaje si biciclete de cicloturism, la bikepacking. Si ne-a placut usurinta deplasarii pe care ti-o da, inerent, o bicicleta pe care nu o incarci cu jumatate de casa. Faptul ca ea ramane, sub tine, bicicleta si nu tanc. Faptul ca ramane manevrabila in teren accidentat (mtb) si fasneata pe asfalt (cursiera). Prima tentativa de a merge cu cursiera intr-o tura de mai multe zile si a avea dupa tine tot echipamentul necesar (inclusiv pentru bivuac) a fost cand am mers spre Chisinau. Atunci au fost 4 zile, acum erau in plan 2 saptamani. Totusi sub raportul bagajelor nu e mare diferenta intre ce iei dupa tine pentru o tura de 4 si una de 14 zile. 

Pentru Chisinau norma a fost de 150 km/zi. Pentru Maroc, la jumate. Motivele pentru aceast reducere drastica de performata au fost mai multe. In primul rand comparativ cu 2011 cand am pedalat spre Mont Blanc si acopeream cam 110 km/ zi, am imbatranit cu 6 ani :). Asta e un fapt. Nu inseamna insa nici pe departe ca nu am mai putea duce aceeasi intensitate a efortului. Ci doar faptul ca am inceput sa apreciem viata traita intr-o viteza inferioara. Ziua aceea in care ai timp si iti permiti sa fii spontan, sa gatesti placinte cu cartofi la niste prieteni, sa citesti o seara intreaga o carte care te-a prins, sa iesi la o plimbare pe Tampa cu singurul scop de a admira apusul. De aceea s-a schimbat putin si rutina concediilor si cautam locuri si experiente care sa inghete parca curgerea timpului. Sau macar sa o incetineasca o perioada.

“People never seemed to notice that, by saving time, they were losing something else. No one cared to admit that life was becoming ever poorer, bleaker and more monotonous. The ones who felt this most keenly were the children, because no one had time for them any more. But time is life itself, and life resides in the human heart. And the more people saved, the less they had.”  Momo, Michael Ende
Timpul pentru micul dejun cu cafea si ceva dulce
Timp pentru apusul la ocean
Sau pentru scris jurnalul de peste zi in timp ce masa de seara se pregateste la primus
Mai nou ne intereseaza mai mult gradele (pantei) decat distanta zilei, sau sa gasim single-trailuri faine pe care sa ne dam. Ziua scurta, drumurile relativ proaste, diferenta de nivel inerenta drumurilor secundare pe care le alegem mereu in detrimentul celor principale se adauga si ele la randamentul nostru redus din acest concediu. Si totusi reusita unei vacante/ calatorii nu se masoara doar in kilometri. Se masoara si in locurile prin care ajungi si de data asta ne-am intrecut pe noi. 

Daca ar fi sa setez niste asteptari realiste pentru o tura pe bicicleta si asfalt in Maroc acestea ar fi:

- drumuri principale (nationale) cu asfalt bun si uneori cu o bretea laterala. Traficul e legat foarte mult de zona in care te gasesti si de cat de departe/ aproape sunt localitatile.
Drumul pe malul oceanului
- drumuri secundare (regionale) asfaltate, cu o banda pe sens in zonele de campie/ deal si trafic redus/ inexistent. In zonele montane e doar o banda mai lata de asfalt, suficienta pentru o bicicleta si o masina in paralel, totusi distanta dintre vehicule e pe la 20-30 cm. Daca nu aveti nervi pentru asemenea apropieri, va trebui sa cam iesiti pe macadam. Asfalt zgrumturos, nu foarte placut la pedalat, ajuta niste cauciucuri mai late/ presiune mai mica. Mai alea in zona montana, sectiuni fara asfalt/ cu asfalt maturat de ape, ocazional gropi, pietris pe asfalt etc.
Fasia de asfalt ce insoteste mai nou majoritatea drumurilor marocane
Asfaltul are si el diverse consistente
- Soferii sunt ca peste tot. Unii super de treaba, care mai degraba ies ei pe macadam decat sa te scoata pe tine (se aplica regula 50 cm), altii care isi vad de drumul lor, te iau in considerare, dar nu te trateaza in mod deosebit (aplica regula 20-30 cm si trec in viteza pe langa tine- si aceatia sunt majoritari) si soferii nesimtiti care depasesc fara sa tina cont ca esti si tu pe contrasens sau te sterg literalmente cand trec pe langa tine (2-3 cazuri).

- Profilul turei depinde foarte mult de zona prin care mergi si tipul de drum. Cele 2 drumuri mari care traverseaza Atlasul Inalt prin pasurile Tizi n'Tiscka si Tizi n'Test sunt cele mai domoale, cu panta moderata si urcari placute. Tizi n'Test (drum regional) e mult mai liber decat Tizi n'Tiscka (drum natioanl). Celelalte drumuri din Atlasul Inalt si din Anti-Atlas sunt mai valurite, pe alocuri cu urcari sustinute si pante ce depasesc lejer (si uneori pe distanta lunga) 10%. Unele pasuri de pe drumurile secundare au scos untul din noi, cu urcari demne de Campina/ Comarnic. Pe drumurile secundare veti strange o diferenta mult mai mare de nivel pentru ca de regula pana la urcarea principala, mai aveti o serie intreaga de mici urcari si coborari si cand fiecare mai adauga 100-250 m diferenta de nivel in plus, totalul zilei va sari in aer. Exemplu: daca intre punctul de start situat la 1800 m altitudine si pasul de la 2250 m calculati ca nu aveti de urcat decat 450m diferenta de nivel, pentru realitatea din teren, dublati aceasta valoare. Drumurile prin campie sunt evident plate (dar si monotone) asa ca nu am fost pe acolo. Pe malul marii, relieful e din nou foarte valurit (cel putin intre Sidi Ifni si Mirleft) si diferenta de nivel se strange lejer din mici urcari si coborari.
Tizi n'Test
Imi este greu sa ma decid daca se merita cu adevarat un concediu pe cursiere in Maroc sau nu. Daca mergeti pe formatul oferit de diverse agentii (masina de suport, fara bagaje, transfer intre bucatile interesante, sectiuni faine alese special), atunci sigur se merita. In varianta noastra struto-camila, cu cursiere + bagaje pe ele, drumuri care nu sunt incluse in ofeta niciunei agentii etc, atunci e o chestie de gust. Ceva spirit de aventura, curiozitatea de a iesi in afara hartii, credinta in constiinciozitatea marocanilor de a-si asfalta drumurile si o oarecare doza de masochism.


A avea totusi toate bagajele la tine, iti da un anumit grad de libertate, pe care noi il apreciem foarte mult
Ca varianta intermediara, pentru cei nu foarte pretentiosi cu cazarile si pentru care o masa la primus gatita sub o luna imensa, ori soarele care incalzeste cortul dimineata si iti permite un ultim pui de somn intr-o atmosfera placuta, nu sunt un ingredient obligatoriu al aventurii, un seat bag in care sa aveti un rand de haine de schimb si un sac pijama ar trebui sa fie suficient si nu ar trebui sa adauge mai mult de 2 kilograme la greutatea bicicletei.
Cazarile pot parea cam spartane, dar cand e frig afara, orice patura in plus e apreciata
Cum arata minimalismul nostru

Pentru cei curiosi sa afle ce a continut bagajul nostru in aceste 2 saptamani, iata mai jos lista completa si repartizarea acestuia pe biciclete, plus ceva observatii personale, pentru turele urmatoare:

- cort Quehua Quick Hiker
- 2 saltelute Thermarest Neo Air
- 2 saci de dormit Hannah Scout de vara
- arzator pe benzina, bricheta, chibrit, mic kit de desfundat arzatorul, sticluta benzina 330 ml, sare, ulei, condimente.Daca aveam nevoie de un recipient intermediar (de exemplu pentru a face cuscus cu legume, pregateam mai intai legumele in oala, le mutam apoi intr-un PET caruia ii taiasem gatul in prealabil eliberand astfel oala pentru a putea gati cuscusul si la final le ameatecam. Similar am procedat si pentru paste cu sos etc).
- oala, pahar din silicon pliabil, 2 tacamuri Light my fire + un briceag Victorinox
- mica trusa de prim ajutor (fesa sterila, leucoplast, betadina, 1 folie paracetamol sinus, cateva pastie de Nurofen, cateva de Claritine, 1 folie Nolicin, extractor capuse, ac, ata, ac siguranta). Cam orice oras maricel are farmacie si medicamentele uzuale sunt la fel peste tot. Nu e nevoie sa carati dupa voi ce puteti gasi oricum in farmacie.
- cosmetice (2 periute de dinti, o pasta de dinti mica, un sapun mic, un stick antiperspirant mic, o crema de soare mica, o crema pentru iritatii mica). Ideea e ca totul sa fie cat mai mic si mai compact. Nu caram dupa noi prosop (daca locul in care ne spalam/ facem dus nu ofera prosoape, ne  stergem cu tricoul de ciclism pe care il si spalam de mana ulterior). Nu am avut sampon (in Maroc se gaseste Head and shoulders la pliculete la orice butic).
- Haine: o pereche de pantaloni de bicicleta, un tricou de ciclism, 2 bluze cu maneca lunga, o pereche de heatere, un tricou bbc pentru dormit, colanti lungi pentru dormit, un hanorac (sau similar), pufoiaca, foita ciclism Btwin, 4 perechi de ciorapi, 2 bandane. 
- Trusa scule pentru ambele biciclete 4 camere, un set de petice, leviere, pompa, multitiool, duct tape, soricei, un lant.
- Electronice ( incarcatoare priza, 2 cabluri USB- mini USB, 2 baterii externe, 2 cabluri incarcare ceas GPS, 2 ceasuri GPS, un aparat foto).
Toate cele de mai sus si-au facut loc pe 2 biciclete
Distributia bagajelor pe biciclete a fost urmatoarea: 

Cursiera Mike: 

- un drybag de 8 l cu ambele saltelute, pufoaica + pantaloni lungi fixat pe ghidon
- un seat bag de la Revelate Design cu sac de dormit, oala + ustensile gatit, trusa medicala, cosmetice, restul de haine, electronice
- un saculet in care la nevoie puteam pune extra bagaj (o bluza mai groasa si/sau ceva mancare usoara)
- lant fixat pe tija de la sa
- 2 bidoane de 550 ml
- borseta la brau cu acte, telefon, lingura, briceag, servetele

Cursiera Radu

- cort fixat pe ghidon
- seat Bag Apidura cu sac de dormit, haine, arzator, trusa scule
- mic rucsacel in spate
- borseta la brau cu aparatul foto
- 2 bidoane 550 ml
- sticla benzina fixata pe pipa- de inlocuit cu o gentuta fixata pe cadru


Ce ar mai fi fost bine sa avem la noi:
- 2-3 saci menajeri
- 1 trident de rezerva pentru fiecare seat bag

Traseul nostru: 

Prima parte- Atlasul Inalt+ AntiAtlas+ Ocean
A doua parte- A doua traversare a AtlasuluI Inalt

Lista completa a postarilor din aceasta a doua calatorie in Maroc

  1. Prima traversare a Atlasului Inalt (Tizi n'Test)
  2. Primele pedale in Anti-Atlas
  3. Ce ar fi desertul fara oaze? 
  4. Drumul spre ocean trece pe la portile pustiului
  5. Simti oceanul?
  6. A patra traversare a Atalsului Inalt. Si totusi noua ne plac muntii
  7. In valea oamenilor fericiti
  8. Final de poveste


Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu