joi, 31 mai 2018

Florar de Brasov 2018


Drumul Vechi si Stejeris

Urc bine pe Drumul Vechi, dau chiar o tura pe Bradu si cobor clasic pe Stejeris. Asa cum ma asteptam nu am facut upgrade la tehnica de coborare peste iarna.

Track si date: aici

Inainte de weekend

Cum cursiera mea e cu rotile in sus (de fapt fara roti) imi raman ca activitati principale doar alergatul si MTB-ul. Si cum inca ma resimt dupa cazatura din Sureanu si nu prea pot sa alerg  neam la vale, imi omor serile in saua MTBului. Urc pe potecuta redescoperita de Radu ce merge pe deasupra cabanei Companiei de Apa, cobor la Iepure si mai dau o urcare lunga pe forestier pana pe Tampa. E fascinant cum din cateva poteci banale pe Tampa poti sa strangi cu usurinta 700-800 m diferenta de nivel.

Track si date: aici

Vin ploile. Poteci vechi de MTB. Poteci noi de alergat

Dupa o pauza de o saptamana de alergat, sunt curioasa cum se simte piciorul meu stang la coborare. Pentru ca m-am plictisit usor de potecile de pe Tampa, imi mut centrul de interes la Pietrele lui Solomon, caci am niste idei de ture de alergat faine cu plecare si sosire acolo. Cu masina ajung destul de repede si cum ziua e lunga, pot sa ma intind doua ore de voie pe potecile de la poalele Postavarului. Imi fac planul cu atentie, astfel incat sa am parte de o coborare cat mai lina si alerg pe BA pana in Poiana Mica, apoi pe Drumul Vechi pana la Cariera Veche, intru pe traseul de la Semi Intersport pana la Bancuta si cobor pe poteca ce merge deasupra cabanei Companiei de Apa. Am sa revin in zona si pentru o Pestera de Lapte si coboare pe Crucur, ba chiar pentru un Postavaru in alergare cand se va mai lungi putin ziua.

Track si date: aici

Easy morning run cu Lilly (Stejeris-Blvsd-Prund)

Nevoie mea de diversitate ma face sa ciclez traseele de alergare. In plus imi place sa duc oamenii prin locuri noi si nu sa frec saptamana dupa saptamana Serpentinele. Asa ca acum a venit randul Stejerisului sa il includ in alergarile mele matinale cu Lilly. Easy run si la deal si la vale.

Track si date: aici

Cu MTB-ul lui Radu

Cum Radu imi tot spune ca ar fi cazul sa imi schimb ghidonul la 29er, ies de proba cu MTBul lui, sa vad cum ma simt. Desi eram convinsa ca nu o sa imi placa, mi-a placut chiar mult. Dar nu ghidonul. Ci toata bicicleta cum se simte. Mare, mare greseala sa iesi cu o bicicleta mai faina ca a ta.

Track si date: aici 

Alergare solo. Drumul Vechi-Pestera de Lapte-Crucur

Alergarea de saptamana trecuta mi-a deschis pofta de poteci noi. Tampa poate sa ramana pentru zilele scurte de toamna. Acum e aproape vara, ziua e lunga si e momentul perfect pentru diversificare. Momentan, pana epuizez oferta, mi-am mutat punctul de plecare la Pietrele lui Solomon. Cu drumul pana acolo si o incalzire riguroasa reusesc sa plec la 18.30 si apoi am 2h30 de lumina, sa tot alerg. Pentru astazi am ales Drumul Vechi (eram curioasa cum se simte si in pas alergator, caci in saua bicicletei il stiu destul de bine)- Poiana-Pestera de Lapte, totul ca sa ajung in muchia lunga a Crucurului. Mai e loc de a extinde putin traseul daca includ si radacinile de langa partia Bradul-traversat partia si curba de nivel spre Cariera Veche. Si de asemenea, trebuie neaparat sa fac cateva alergari pana spre varf si sa variez coborarile. Idei am, picioarele vad ca merg, vara nici nu a inceput. Vai ce ma bucur!

Cat despre alergarea de azi, mi-a cazut foarte bine, in ritmul meu, asezat la deal, pe poteci atent alese la vale, cat sa dai drumul la picioare si sa simti pentru o fractiune de secunda ca zbori. Din goana pasului alergator am analizat si coborararea pe Crucur la MTB si concluzia e ca trebuie sa vin pe aici la studiu caci am niste pasaje care probabil, cu ceva erfort, tupeu si incercari ar putea sa imi iasa. 

Track si date: aici 

In cautarea bujorilor din Piatra Mare

Planurile pentru ziua de luni se schimba din mers. Initial aveam in minte o tura de cursiera spre Piatra Arsa, dar in Bucegi ploua. Desenez altceva in jurul Brasovului, dar la 3 ploua si in Brasov. La ce bun sa termini munca devreme, daca afara ploua. Si ce poti face pe ploaie? Pai singura optiune ar fi o alergare. Asa ca las Postavaru cu ale sale cunoscute poteci pentru alta data si dau o fuga in Piatra Mare. Cand am plecat de acasa, pe Calea Bucuresti e inca ud, semn ca pe aici a trecut de curand norul. La Dambu Morii atmosfera musteste a apa si aburii se ridica continuu de pe vale dar vremea da semne clare ca se va indrepta pe final de zi. Planul cel mai rezonabil ar fi o urcare pe la 7 Scar (unde de obicei este ud si alunecos) si o coborare pe Familiar. Muntele nu e chiar pustiu si pana la 7 Scari ma intalnesc cu doua grupuri de turisti. De acolo raman insa singura, caci programul de vizitare a canionului s-a inchis si nu urca nimeni asa tarziu spre cabana. Trudesc din greu la deal, caci fara bete nu e deloc usor si imi pare ca urcusul nu se mai termina si ca progresul meu este mult prea lent. E adevarat ca picioarele nu prea merg astazi si nu stiu de ce, caci le am odihnite, insa eu insist, urmarind cu ochii linia padurii ce sper sa dispara curand si sa scoata la iveala poiana in care e asezata cabana. La 1600 m alearga norii, asa ca o tulesc si eu spre varf, visand la versanti plini de bujori si la o vedere faina spe Bucegi. Iarna si-a spus cuvantul asupra bucatilor mai abrupte din poteca si terenul nu e neaparat facil. Sus in culme gasesc versantii roz intuiti, insa Bucegiul se incapataneaza sa ramane ascuns in nori. Nu preget prea mult pe varf, 2-3 poze si incep sa cobor cu grija. Singura fiind si cu bagaj minimalist, siguranta mea e pe primul loc. O glezna sucita si nu mai ajung la masina decat la 12 noaptea la lumina telefonului. Jos, in Dambu Morii, un cioban tanar de la stana aparuta la intararea pe Familiar ma intreaba de unde vin, daca am facut tot drumul acela singura si daca nu mi-e frica de animale salbatice. Teama imi este, insa cu ursul te poti intalni si pe drumul de Poiana, iar cu mistretii pe Molidului, asta nu e un motiv sa nu mai merg pe munte. Merg de ani buni pe munte singura, de cand stau in Brasov, mai mult de jumatate din iesiri le fac singura si nu pot decat sa sper ca animalele salbatice vor ramane salbatice si fiintele se vor speria unele de altele, asa cum este firesc sa se intample. La cabana opresc putin sa il salut pe cabanier, iar apoi Familiarul se scurge in 45 de minute. Inca nu e timpul de MTB, e prea devreme, drumul e inca ud si ravasit de iarna in partea superioara, dar vin el si timpul bicicletei in Piatra Mare. S-au strans la final 16 kilometri cu 1200 m diferenta de nivel, un varf, bujori, vreme buna si picioare cu suprinzator de putina febra musculara a doua zi.

Track si date: aici





0 comments:

Trimiteți un comentariu