Spre nord! Rondei, Curatel, Lala

Rodnei ma asteapta de multa vreme. Din 2015, de cand am facut creasta cu Claudia mi-am propus sa revin. Anul trecut am avut o tentativa de traversare Calimani- Rodnei, terminata incipient in Giumalau. Si pe atunci aveam in minte un mic segment din Rodnei pe MTB, respectiv Rotunda- Saua Gajei (pe bicicleta)- Inaut- Saua la lac (carry bike) - Curatel (mers pe langa ea)- Capul Benesului- Rodna, coborare frumoasa pe MTB. De data asta am gasit un track care ne promitea o urcare ciclabila pe Valea Cobasel (plecand din Rodna), pana sus in Curatel. 

Nordul ma cheama regulat, cu miros de paduri si zbucium de ape

Eram foarte curioasa sa revad geografia zonei vara si trebuie sa recunosc ca valea Cobsel m-a suprins: un drum forestier destul de degradat, a scos putin untul din noi pana pe la cota 1000. In momentul in care am parasit raul, continuarea era un adevarat mister pentru noi, insa drumul ni se dezvaluie in serpentine dese, cu terasament bun, invitand parca la pedalat. Mai castigam 300 m diferenta de nivel cu usurinta, dupa ce doua ploi ne ajuta cu 2 scurte pauze. Nu ne grabim nicaieri. Ideea unei epice este sa ai timp. Timp pentru tine, timp sa admiri peisajul, timp sa traiesti, sa asculti cum pedalele se invart ori cum pasii calca greu la deal, in ritmul secundelor, ducand cu ei gandurile, grijile, fericirile, separantele. O epica e despre locuri noi, traversari, drumuri care nu sunt pe heatmap si despre prieteni. Asta e si motivul pentru care impingem bicicletele la deal, pe ultimele sute de metri spre Curatel. Pe partea cealalta a crestei, in Borsa ne asteapta maine cinci prieteni, cu care vom imparti cu bune si rele urmatoarele trei zile.

Valea Cobasel, inceputul 

Valea Cobasel, capatul drumului 

Deasupra refugiului Curatel, contempland carry bike-ul spre creasta

Pana in Saua la Lac stim terenul destul de bine si suntem consolati cu faptul ca trebuie sa facem un carry bike glorios, de 500 m diferenta de nivel. Dupa cateva pauze de ajustare a pozitiei gasesc un sistem in care pot sa fixez bicicleta pe rucsac, in echilibru, fara sa fie nevoie nici macar sa o sprijin cu mainile. A fost nevoie de cateva iteratii, dar la fiecare tura am mai rafinat cate ceva. Pentru ca lucrurile sa mearga ai nevoie in primul rand de un rucsac relativ plin. Apoi cu o chinga trecuta pe dupa sa si una pe dupa ghidon, ajustandu-le lungimea si fixandu-le cu o carabiniera iese un sistem super comod. 

Si uite asa urcam in creasta in 1h45, de ne suprindem chiar si pe noi insine.

In creasta un vant hain care nu ne indeamna sa pregetam prea tare. Planul era sa coboram spre Gura Lalei. Din amintirile mele drumul nu avea sa fie ciclabil pana la intrarea in padure, insa a fost mai rau de atat. Limbi de zapada, poteca ingusta, traversari de rau (desculti), jnepeni si un efort constant de a cara bicicleta la vale. Dupa zapada neatinsa as spune ca suntem printre primii turisti pe aici pe sezonul asta si oamenii pe care i-am vazut sus la lacuri au coborat din creasta pentru a campa acolo si in niciun caz nu au urcat de jos pe aici, pentru a iesi in creasta. Este mare diferenta fata de poteca din septembrie 2015, partial si datorita faptului ca acum e inceput de sezon si drumul nu a fost curatat nici de jnepeni si nici de cazaturi.

Coborarea in caldarea Lalei. Ups, cam multa zapada pe aici... 

La picioarele noastre sta marea de jnepeni prin care vom cobori 

Ecuatia contine treceri de rau, limbi de zapada, jnepeni 

Ajungem insa la padure si descoperim o stana/ adapost nou cu un foisor dragut unde ne instalam pentru noapte. Locul e incredibil de salbatic. Suntem singurii oameni pe o raza de multi kilometri si oricum, pe aici nu trece multa lume in general. Apa si lemne sunt la discretie asa ca suntem in elementul nostru cu foc, supa si somn de voie.

Ultima trecere de rau, in drum spre adapostul nostru de astazi seara 

Masa de seara, work in progress 

Noapte de mai in Rodnei

Jurnal Radu

Track si date: aici

Foto by Radu