sâmbătă, 2 iunie 2018

Spre Nord! Rodnei si frumoasa caldare a Puzdrelelor


Somnul leganat in hamac mi-a cazut la fix. Protejata de vant de balustrada foisorului, in coconul meu nu m-a deranjat cu nimic vantul. In scurtele momente in care ma trezeam pentru a ma intoarce de pe-o parte pe alta urmaream mersul lunii pe cer ce colora norii franjurati de deasupra crestei. Caldarea Lalei veghea tacuta deasupra noastra. 

Dupa ce terminam mancarea din desaga si ne facem dusul de dimineata la picioare traversand din nou raul, coboram legat pe forestier pana dam de asfalt. Sarim cu usurinta pasul Prislop si coboram in Borsa pentru a face jonctiunea cu oameniii care vin cu trenul de noapte din Bucuresti. Planul lor e sa urce direct din Borsa pe la fosta cabana Puzdrele si decizia noastra de a cobori de la 1400 m (Pasul Prislop) pentru a urca in Gargalau de la 700 m cat are Borsa e putin ilogica, mai ales ca ne indoim amandoi despre cat de ciclabila va fi urcarea planuita de noi pe care cele mai multe trackuri o dau ca si coborare. Insa gasca e faina, timp avem, asa ca merita explorate locuri noi.
Cei 7 magnifici (by Radu T.)
Plecarea din Rodnei prin fanetele de deasupra orasului e brutala, cu drum de pamant, alergie la polen, pic de vant si o caldura inabusitoare. Lucrurile se maj aranjeaza cand ii prindem din urma pe oameni, pe o culme de deal, loc bun pentru poze. Si drumul isi mai revine si devine ciclabil, desi la limita si cu efort. 

Dintr-o sa avem o prima vedere spre caldarea Puzdrelelor si dintr-o data stiu ca nu voi mai regreta nicio clipa faptul ca am ocolit atat si nu am urcat din Pasul Prislop. O vad larga, innierbata si in trepte, cu stana in fundul vaii si ruinele fostei cabane mai sus, si desi de aici ochii nu gasesc o continuare facila a drumului, nu ma indoiesc ca o continuare exista. Locurile imi par frumoase chiar si de la departare. Misterioase prin noutatea lor si totusi acesibile, fara senzatia aceea impenetrabila pe care o ai in Fagaras. Caldarea Puzdrelelor pare primitoare, asa cum am perceput intregul masiv la ultima mea vizita aici, in alergare, in 2015.
Dupa o portiune serioasa de urcat, ajungem intr-o sa, cat sa ne mai tragem sufletul
Popas cu caldarea Puzdrelelor sub nori negri
10 minute mai tarziu ajungem si noi sub aceiasi nori
Pe urcare ne alearga ploaia si norii burzuluiti si perdelele ude de stropi ne strang usor, usor ca intr-o menghina, pana cand stropii se revarsa mari si grei deasupra noastra. Improvizam un adapost din supratendele pe care le avem fiecare la noi si sa zicem ca ne ferim cumva de ploaie. 
Doru pedaland prin oceanul verde
Push bike cu atitudine
Razi tu, razi, Harap-Alb, dar ploaia nu te iarta
Adapost, ca sa zic asa
Continuam apoi sa alternam push bike-ul cu partile ciclabile pana ajungem undeva la 1800-1900 m si lasam in urma inclusiv adapostul firav al jnepenilor. De aici suntem complet expusi ploii insa avem surpriza unei poteci nesperate ce ne urca in serpentine pana in Saua Galatiului. Acest single trail ciclabil imi pare absolut superb si ma bucur de el cu toata fiinta mea.
Urcand spre Saua Galatiului
Saua Galatiului si implicit creasta ne intampina cu un drum de iarba, ce ne conduce pana in Saua Gargalau. Ploaia ne ramane prietena dar stropii s-au mai rarit desi incepem sa ne punem serioase probleme legate de locul unde ne vom petrece noaptea. Cu toate ude pe noi si prea putine schimburi in bagaj, o zi cu ploaie implica un loc uscat pentru dormit, asa ca directia implicita e Pasul Prislop unde stim ca exista cateva cabane/ pensiuni in care ne punem speranta.
Pedaland pe drumul de creasta
Coborare!
Deasupra Taului Bistritei
Coborara frumoasa ne conduce pe single trail pana deasupra Taului Bistritei, de unde se transforma intr-un drum de 4x4. Totusi locurile sunt linistite si incredibil de verzi si in egala masura ascunse sub o ceata deasa care nu ne lasa sa vedem niciun fel de detalii. Norocul nostru ca pe masura ce coboram se imbunatateste si vizibilitatea si ochii reusesc sa identifice un adapost ce pare nou nout, la cateva zeci de metri de poteca principala. Cladirea este o viitoare stana, dar este inca la capitolul finisaje interioare si mirosul de branza de oaie si fum este inlocuit de cel de lemn. Adapostul nostru cu pridvor si dormitor cu priciuri castiga rapid voturile majoritatii si se coloreaza instantaneu cu haine puse la uscat, semn ca ramanem locului in seara asta. 

Dupa ce Radu rezolva o problema complicata numita sarpe, aciuat si el la loc uscat, avem liber la gospodarit, iar eu ma duc sa caut apa. O gasesc usor intr-o vale, la 80 de metri diferenta de nivel sub noi. Ma intorc la adapost cu bidoanele pline si cu un capat de curcubeu usor decolorat agatat de rucsac, semn ca se imbuneaza vremea. Cat ne mai invartim noi, caci deh, ziua de vara e lunga, norii se rasfira si avem parte de un apus frumos, pe care il continuam cu un foc de lemne ude, ce reuseste in final sa dea si caldura, nu doar fum, suficienta cat unii dintre noi sa iso usuce ciorapii si adidasii. Noaptea se scurge linistita si deja ma incearca parerea de rau ca maine vom lasa in urma Rodnei. Din nou imi promit sa revin pe aici.

Adapostul din seara asta, varianta cu haine puse la uscat si un colt de curcubeu
Uscam haine, facem supa, ne definitivam mirosul de ciclisti epici (by Radu T)

Final de zi

Track si date: aici 

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu