luni, 2 iulie 2018

Spre centrul tarii


Teoretic astazi trebuia sa fie  Dutalon Tara Barsei, dar nu am absolut niciun chef sa pedalez si sa alerg prin noroiul din Postavaru. Tura lui Alin de pe Rouleurs imi face si ea cu ochiul, desi slabe sanse sa tin ritmul baietilor, insa nu ar fi nimic nou sub soare sa merg singura. Pana la urma insa raman pe langa casa dimineata, cu speranta ca o sa fac ceva impreuna cu Radu. Dupa ploile nesfarsite de saptamana trecuta, cel mai bine intra clar o cursiera si cerul albastru cu nori pufosi de afara ma duce cu gandul inevitabil la drumurile asfaltate ce taie in lung Podisul Hartibaciului si ofera perspective faine spre Fagaras.
O zi numai buna de pedalat
Asa ca urcam bicicletele pe masina si conducem cale de 60 de kilometri spre Fagaras, de unde ne asternem la drum in directia Soars, nu inainte de a baga ceva zahar in sistem la un magazin de la iesirea din oras. Pe cand stam noi si mancam napolitane chimice cu cola, primim urari de pofta buna de la doua persoane diferite. Pustiul care a dat tonul pedaleaza pe o bicicleta marimea lui, e dezinvolt si a adus cu el de acasa cuvinte precum "ma scuzati", "permiteti", "la revedere" etc. 

Ah, se simte asa de bine aerul proaspat, iar atomsfera curata imi incanta simturile. Drumul nu e din cale afara de bun si trebuie sa imi impart atentia intre denivelarile din asfalt si Fagarasul care ma tot bate pe umarul stang. Si-a pierdut zapada de mai, insa e frumos si acum, si cu muchiile lui in nuante diferite de verde imi tot sopteste: "cand iti onorezi promisiunea si vii la un trekking?" Nu stiu, chiar nu stiu cand, dar promit sa ma straduiesc.

Din Cincu avem parte de asfalt bun, insa luam si vantul in fata. Totusi relieful valurit faca ca lucrurile sa fie decente si iaca asa trecem prin centrul tarii si ajungem si in Agnita unde facem din nou pauza, de data asta la o patiserie- cofetarie. Practic de aici urmeaza sa ne intoarcem spre Olt si cam cand speram eu ca vom goni cu vantul din spate si cu imaginea Fagarasului in fata ochilor s-a oprit vantul (aproape). Eh, macar muntii nu pleaca de la locul lor. Segmentul Agnita-Noul Roman ne unge pe suflet, cu asfalt bun si Fagarasul ce creste sub ochii nostri.



Carta ma surpinde in mod placut si nu datorita jardinierelor cu flori rosii ce coloreaza uniform strazile, cat mai ales datorita infrastructurii: asfalt bun, trotuare pentru pietoni, case cu fatade refacute si in culori decente. Nu stiu cine e primar si ce coloratura politica are (am aflat intre timp), insa vazut din exterior, satul pare un loc cu oameni gospodari. 

Ca sa ne refacem rezervele de energie pentru cei 50 de kilometri pe la poalele Fagarasului ne oprim la o pensiune-restaurant fix din giratia spre Transfagarasan unde mancam o ciorba si o portie de papanasi. Lasati zaharul sa vina la mine! Insa papanasii sunt chiar buni. Proaspeti, cu samantana si dulceata cinstite. De acum sa tot pedalam intins ultimile doua ore. Pauza e ceva mai lunga decat am planificat, insa vom prinde pe drum cea mai faina lumina a zilei, apusul ne va mana de la spate si muntele isi va schimba si el culorile.

Localitatile si bucatile de 3-5 kilometri in camp deschis se intercaleaza si dau cumva ritm distantei ce pare lunga la o prima vedere. Pe asfalt au aparut niste sageti galbene si marcaje intermediare pentru distanta, din 5 in 5 kilometri. Drumul e presarat cu multe capcane (a se citi gropi), asa ca mergem individual, fara trena, insa nefiind trafic, trasa se alege usor.

Ajungem in Fagaras odata cu inserarea si incheiem ziua cu promisiunea unei saptamani cu vreme buna. De acum, sa se usuce potecile caci mi-a ruginit lantul la MTB.


Date si track: aici

Foto by Radu

0 comments:

Trimiteți un comentariu