Jurnal de coronavirus. Se iteste luminita de la capatul tunelului ?

Luni

"Imi trebuie un plan solid de supravietuire intr-o lume stramba cu reguli noi, ciudate, asta da este ceva serios de facut". Mihai, intr-un comentariu la ultima postare a Claudiei.

Pentru ca din vest vin primele semne de relaxare a masurilor de izolare, ne gandim si noi, inevitabil la cum va arata noua normalitate. Cum vom adapta obiceiurile vechi la lumea noua. Cum ne vom forma noile obiceiuri. Si daca pentru toate imi pare ca pot gasi cate o solutie individuala, cel mai greu imi este sa ma gandesc cum vom petrece timp cu parintii nostri. Sau mai bine zis cand o vom face linistiti sufleteste ca nu ii imbolnavim noi pe ei. 

Si ca sa scutesc eu niste cuvinte, las aici o cronologie a pandemiei, facuta de cei de la World Economic Forum (decembrie 2019-aprilie 2020)

Marti

Incep sa apara si in spatiul public primele zvonuri privind o relaxare a masurilor de distantare sociala incepand cu 15 mai.

Miercuri

Zvonurile se confirma. Lumea incepe sa numere AMRul, eu sunt insa ceva mai rezervata caci mai sunt trei saptamani pana atunci si in trei saptamani se pot intampla multe. Pe grupul de fete care se dau pe Zwift prind glas tot felul de dorinte. O notez aici doar pe ea mea

"Ce sa zic, eu o sa ma multumesc cu iesit pe munte, la trekking, prin ceva munti obscuri eventual. padure, stat la cort, foculet, e tot ce imi doreste inima".

Momentan, pentru inca 3 saptamani ne vom multumi doar cu apusurile

In doua comentarii scurte pe Facebook pun de un challenge cu Andrei: nicio zi din AMR fara o activitate pe Strava.

Joi

Primim un comentariu la o postare de-a lui Radu de pe Facebook care suna cam asa: " Măi dar voi chiar credeți în această poveste cu coronavirusul? Am urmărit de mult toate postările tale Radu, te apreciez, [...] dar nu pot să-mi închipui că stai în casă pentru că așa vor acești incompetenți!"

Opinii cum ca totul e o conspiratie mondiala, un experiment social am mai citit si in mod cert, fiecare e liber sa faca ce afirmatii doreste, atata timp cat prin ele nu jigneste, insa imi par in acelasi timp atat de copilaroase. Sau poate cum scriam si in urma cu 2-3 saptamani, eu cred ca unora din oamenii care minimizeaza realitatea le este, de fapt, frica, in adancul lor, doar ca nu o constientizeaza sau o ingroapa si mai adanc,ascundanzand-o sub o masca de bravura. Insa daca i-ai lua la bani marunti cu intrebari pertinente de genul: "cum ar arata viata ta/ a familiei tale daca si tu si sotia v-ati pierde locurile de munca", ori "cum s-ar schimba viziunea ta daca ai fi fortat sa lucrezi in sistemul medical si conex si sa ai de-a face zilnic cu oameni infectati/ purtatori/ contagiosi?". "Cum ar fi viata ta, daca ambii tai parinti s-ar imbolnavi si din cauza lipsei locurilor din spitale/ de la ATI si ar muri acasa, unul dupa altul la interval de 2 saptamani?" I-ai vedea cum se chinuiesc sa respire, repetand ca o mantra ca nu au aer, pana cand nici macar acest lucru nu o mai pot face. Au trecut cativa ani de la ultimile nopti albe alaturi de bunica, ce se plangea la randul ei de lipsa de aer, dar inca nu suficienti de multi ca sa stearga amintirea neputintei. Lacrimile s-au uscat, dar sentimentul neputintei a ramas. Cand iti pui toate aceste intrebari, parca nu te mai simti atat de viteaz. Sau eu una, nu ma mai simt...

Apoi mai sunt spargatorii de greva. Cum sa stai in casa doar pentru ca asa iti cer autoritatile/ iti impune legea? Ei bine, daca ai ales sa traiesti intr-un stat, exista niste legi. Legi care iti ofera anumite garantii de siguranta (sociala, financiara etc) dar care iti impun si anumite restrictii. Renunti la anumite libertati individuale, pentru o anumita siguranta. Asta e trocul. Nu iti convine, du-te si traieste in padure mancand frunze de fag. Vrei sa fii parte dintr-un grup social (orice grup social are reguli), ei bine, te vei conforma acelor reguli. Si in vremuri ca astea putem face multe (dona, activa ca voluntari), dar cel mai important este sa fim un exemplu pentru cei din jur. Alegi sa hoinaresti pe munte, foarte bine, ai macar decenta sa nu te lauzi in social media cu hoinareala ta. Tine-o pentru tine, fii egoist, bucura-te intr-un cerc restrans de avanatajul pe care il ai traind poate intr-o zona cu acces facil catre munte. Cum ar fi fost sa imi umplu feedul de poze cu foculet, hamac, ture de bikepacking etc cand toata lumea sta in casa si mangaie pisica?

Cat despre incompetenta ? Nu zic ca statul roman ar fi un ocean de competenta, se uita si el mai la vest si face cam ce fac si alte tari mai competente. Uneori mai bine (impunerea timpurie a restrictiilor de circulatie si a izolarii), uneori mai prost (achizitii). In mod cert, solutia la pandemia asta nu va veni din Romania (ca ea se va numi vaccin ori medicamentul minune), dar nici nu mi se pare ca am dat chiar asa cu bata in balta, cum ne sta in fire.

Si cine se plange ca la noi e greu cu izolarea, las aici scris ca a doua masura de relaxare a restrictiilor din Spania a fost sa le permita copiilor de sub 14 ani sa iasa afara 1h pe zi, insotiti de un parinte. Dupa 7 saptamani de stat inchisi in casa. (Prima masura a fost repornirea fabricilor care produc bunuri neesentiale). Ei bine, acum parca faptul ca ma puteam urca pe un deal sa vad apusul, ori alerga in jurul unui IOR-ului pare un motiv ceva mai mic de nemultumire.

Vineri

Una din cele mai vehiculate masuri post 15 mai este obligativitatea purtartii mastii in spatii publice (magazine si mijloace de transport in comun). Si daca ma uit putin peste granite, pot sa pariez ca asta va fi implementata si la noi. In Bayern nu au prea avut amenzi in aceste luni (adica na, nemtii sunt ascultatori), dar au apus acum: 150 de euro daca folosesti transportul in comun si nu porti masca. Nu m-ar mira sa inlocuim si noi amenda pentru declaratie, cu amenda pentru masca

Sambata

Recunosc ca nu trece zi fara sa citesc ceva despre pandemie. In masura in care imi dau seama, incerc sa evit prostiile si sa aleg din multitudinea de materiale disponibile articole echilibrate (asta daca nu am deja vreo recomandare de la un prieten). Un astfel de articol echilibrat mi s-a parut a fi acesta. Articolul analizeaza din perspectiva mai multor medici specialisti din diverse tari momentul oportun al folosirii ventilatiei mecanice si e un bun exemplu al dezideratului initial invocat de toate guvernele care au impus carantina: "sa castigam timp pentru sistemul medical". Citind opiniile pro, contra sau nuantate, remarci cu usurinta cat de mult s-a invatat in aceste luni. Din greseli si reusite. Din recuperari sau decese. Cat de mult a invatat personalul medical implicat direct, cat de multe proiecte de cercetare si studii s-au pornit/ derulat/ finalizat. Urmaresti cum saptamanal lucrurile se misca, cum se aduna informatia, cum se ajusteaza reactii, scheme de tratament, cum, totusi, la nivel global, lumea are toata dorinta sa faca lucrurile cum trebuie, cu cat mai putine balbe. La nivel individual, la nivel de societati (de exemplu Autoliv produce masti si viziere pentru protectia propriilor angajati), la nivel de guverne.

Duminica

In afara de o cursa lunga pe Zwift, singurul lucru care merita mentionat e un film documentar de la Festivalul de Film de la Sibiu, despre Transalpina. Putin munte, mai multe legende, cateva date istorice precum si fotografii si filmari din arhiva reusesc sa umple unitar cele 40 de minute ale documentarului.